Conflict de competență. Sentința 46/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2341/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 46
Ședința din camera de consiliu de la 26.11.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență, ivit între Tribunalul București - Secția a Va Civilă și Judecătoria Sectorului 5 B, în cauza civilă privind pe reclamanții și G și pârâtul.
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7165 din 04 noiembrie 2009 Judecătoria Sectorului 5 B, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 5 B; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenții și G, ambii reprezentați de Baroul București, în favoarea Tribunalului București; a constatat ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Sector 5 și Tribunalul București și a dispus înaintarea prezentului dosar către Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru a hotărî asupra instanței competente, după rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr-, Baroul București, în numele creditorilor și G, a solicitat încuviințarea acordării ajutorului judiciar în formele prevăzute de art. 6 lit. a și c din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, respectiv onorariul executorului judecătoresc, în cadrul procedurii de executare silită împotriva debitorului.
În motivare s-a arătat că Baroul Bucureștia fost desemnat, prin art. 2 din Legea nr. 26/1991 pentru aderarea României la Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, să îndeplinească atribuțiile de instituție intermediară. Potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenție instituția intermediară ia, în numele creditorului, "toate măsurile potrivite pentru asigurarea obținerii pensiei de întreținere, în special, ea încheie tranzacții, iar atunci cine este necesar intentează și susține o acțiune privind pensia de întreținere și face demersuri pentru executarea oricărei hotărâri, ordonanțe sau altui act judiciar".
Potrivit art. 81 din OUG. nr. 51/2008, modificată și aprobată prin Legea nr. 193/2008, ajutorul judiciar se acordă "independent de starea materială a solicitantului, dacă prin legea specială se prevede dreptul Ia asistență judiciară sau dreptul Ia asistență juridică gratuită, ca măsură de protecție, în considerarea unor situații speciale, precum minoritatea, handicapul, un anumit statut și altele asemenea. În acest caz, ajutorul public judiciar se acordă fără îndeplinirea criteriilor prevăzute Ia art. 8, dar numai pentru apărarea sau recunoașterea unor drepturi sau interese rezultate ori aflate în legătură cu situația specială care a justificat recunoașterea, prin lege, a dreptului Ia asistenta judiciară sau la asistență juridică gratuită".
Conform art. 9 paragraful 1 din Convenție, "în procedurile reglementate prin prezenta convenție, creditorii beneficiază de tratamentul și de scutirile de taxe și cheltuieli acordate creditorilor care își au reședința în statul unde este intentată acțiunea sau ai cărei cetățeni sunt". Creditoarea cetățean străin beneficiază în temeiul acestor prevederi, ce constituie lege specială, de tratamentul național.
Prin decizia pronunțata de Curtea din Ia data de 15 ianuarie 2003 în dosarul nr. 64548/S RK 01-406, debitorul a fost obligat la plata sumei de 226,89 euro lunar cu titlul de pensie de întreținere pentru copilul G și a sumei de 600 euro lunar reprezentând pensie de întreținere pentru mama acestuia, începând cu data de 15 ianuarie 2003.
Prin decizia pronunțata de Curtea de Apel din S- la data de 31 iulie 2003 în dosarul nr. R- se menține decizia pronunțată de Curtea din Ia data de 15 ianuarie 2003, obligând totodată debitorul Ia plata sumei de 1072,38 euro lunar, reprezentând pensie de întreținere pentru creditoarea, pentru perioada 02 octombrie 2002 - 03 martie 2003, fiind definitivă și executorie de Ia data pronunțării, 31iulie 2003.
Prin sentința civila nr. 1348 din 22 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 2583/2005, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a încuviințat executarea silită pe teritoriul României a hotărârilor pronunțate de instanța din Olanda Ia data de 15 ianuarie 2003, respectiv la data de 31 iulie 2003.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 4, art. 12 alin. L, art. 26 alin.1 și art. 6811alin. 2 din OUG nr. 51/2008.
La dosar au fost depuse: protocol privind stabilirea onorariilor avocaților, sentința civila nr. 1348 din 22 noiembrie 2005 pronunța în dosarul nr. 2583/2005, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă.
Prin sentința civilă nr. 1040 din 28 august 2009, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5
Instanța a apreciat că, în raport de obiectul cererii, în cauză sunt incidente dispozițiile capitolului VI din OUG nr. 51/2008 intitulat " Reguli speciale privind acordarea ajutorului public judiciar cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau altor persoane care au domiciliul ori reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru și formularea unei cereri de asistență judiciară către un alt stat membru al Uniunii Europene".
Cu privire la instanța competentă să soluționeze cererea de acordarea a ajutorului public judiciar formulată de cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene către un alt stat membru al Uniunii Europene (situația în speță), art. 43 din capitolul VI al OUG nr. 51/2008 stabilește că "în cazul în care, la data formulării cererii de ajutor public judiciar, nu se poate determina instanța competentă potrivit art. 11, cererea se soluționează de Tribunalul București ".
Potrivit art. 11 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, cererea de acordare a ajutorului public judiciar solicitat pentru punerea în executare a unei hotărâri este de competența instanței de executare.
2 al aceluiași articol stabilește că în cazul în care instanța competentă nu se poate stabili potrivit alin. 1, competentă este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința solicitantul.
Conform art. 400 Cod de procedură civilă, "Contestația la executare se introduce la instanța de executare", aceasta fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 373 alin. final Cod de procedură civilă, "Judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Astfel, în cazul executării silite imobiliare sau mobiliare, instanța de executare este aceea în a cărei raza teritorială se află bunurile supuse urmăririi (domiciliul debitorului), în timp ce în cazul popririi, instanța de executare este cea de la sediul terțului poprit, unde are conturi deschise debitorul.
Întrucât în cauza de față nu a fost menționată modalitatea de executare silită, rezultă că la acest moment nu poate fi stabilită instanța de executare, astfel încât ar deveni aplicabile dispozițiile alin. 2 al art. 11 (competentă fiind judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința solicitantul). Cum însă solicitanții ajutorului public judiciar au domiciliul în Olanda, reiese că instanța competentă nu se poate determina potrivit art. 11 alin. 1, devenind aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de art. 43 din OUG nr. 51/2008.
Instanța apreciat că nu se poate reține că solicitantul ajutorului public judiciar este Baroul București, acesta având doar calitatea de instituție intermediară, astfel încât competența de soluționare a cererii nu se determină după sediul instituției care are calitatea de a face formula cereri în numele solicitanților (reprezentare ce rezultă din lege), astfel cum a determinat-o Tribunalul București.
Prin urmare, în temeiul art. 158 și art. 159 pct. 2 Cod de procedură civilă, instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 5 B și, drept, consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, constatând ivit conflictul negativ de competență.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 Cod de procedură civilă, a înaintat prezentul dosar la Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru a hotărî asupra instanței competente, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Având în vedere argumentele aduse de judecătorie și tribunal cu privire la competența materială a soluționării cererii, Curtea analizând actele și lucrările dosarului cât și dispozițiilor legale în materie reține:
Chiar din motivarea sentinței judecătoriei se reține că în final cererea are caracterul unei contestații la executare (art. 400 și următoarele Cod de procedură civilă).
Or, indiferent de modalitatea de executare silită (executarea bunurilor sau poprire) acesta revine instanțelor de drept comun.
Eventuala calitate procesuală a Baroului B poate fi analizată numai de instanța competentă material a soluționa cauza, ca atare.
Deci, față de prevederile art. 1 și următoarele Cod de procedură civilă, art. 400 și următoarele Cod de procedură civilă coroborat cu art. 22 Cod de procedură civilă, Curtea stabilește ca fiind competentă a soluționa cauza, judecătoria, în speță Judecătoria Sectorului 5
Văzând și art. 22 pct. 5/1 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența cu soluționarea cererii privind pe reclamanții și G domiciliați în B, str. -. - nr. 3 - 5, sector 5 și pe pârâtul domiciliat în B,-,. 3.. 1,. 6,. 25, sector 3, de către Judecătoria Sectorului 5
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 noiembrie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
.
5ex./04.01.2010
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma
