Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia 197/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 197
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea în recursurile declarate de reclamantul și pârâta - - prin lichidator judiciar C Insolvency Specialists I împotriva sentinței civile nr. 736/08.05.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2516/CM/2006, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 18.01.2008, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la 25.01.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Reclamantul, s-a adresat Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă Și Asigurări Sociale, cu o cerere de chemare în judecată a și a Inspectoratului Teritorial d e Muncă, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Contractului individual de muncă întocmit de pârâta Sc. - și înregistrat la. nr. 31184/20.07.2004 și a deciziei nr. 6/1.03.2006 emisă de aceeași pârâtă privind încetarea contractului individual de muncă.
La data de 5.12.2006, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată solicitând constatarea nulității deciziei nr. 6/1.03.2003 cu obligarea pârâtei la reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale ( inclusiv cele prevăzute de Contractul colectiv de muncă ), până la reintegrarea efectivă, constatarea nulității contractului individual de muncă nr. 31184/20.07.2004, constatarea legalității contractului individual de muncă încheiat cu 1.05.2003 și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești începând cu septembrie 2004 până la reintegrarea efectivă.
A mai solicitat ca drepturile bănești să fie indexate, majorate și reactualizate conform art.78 alin. 1 din Legea 53/2003.
Prin sentința nr. 736/08.05.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2516/CM/2006 s- admis cererea formulată de reclamantul, domiciliat în C, str. C-tin, nr. 29, - 3,.3,.39 în contradictoriu cu pârâtul - cu sediul în localitatea, sat, prin lichidator judiciar domiciliat în C, str. -, - 13,.2,.18, jud.
S-a dispus anularea contractului individual de muncă nr. 31184/20.07.2004.
constatat că reclamantul a desfășurat activitate în funcția de consilier juridic pentru unitatea pârâtă începând cu 1.05.2003 în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 6/1.03.2006 emisă de pârâtă.
A dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
In temeiul art. 78 din fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la 1.03.2006 până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă în perioada 1.09.2004 - 1.03.2006 reactualizate la data plății efective.
S- disjuns capătul de cerere privind plata ajutorului de deces formulat oral în ședința publică din 8.05.2007.
A dispus punerea în vedere reclamantului să formuleze această cerere în scris în conformitate cu art.112 Cpc sub sancțiunea prev. de art. 1551Cpc.
S-a acordat termen la data de 5.06.2007 cu citarea părților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul a îndeplinit funcția de consilier juridic cu contract individual de muncă pentru pârâta -. -, așa cum rezultă din contract individual de muncă nr. 5746/15.05.2003 și 31184/20.07.2004 și decizia nr. 6/1.03.2006 de încetare a contractului individual de muncă.
Reclamantul a făcut dovada că în fapt a prestat activitate specifică funcției de consilier juridic pentru pârâtă încă din data de 1.05.2003 până în anul 2006.
Având în vedere că s-a făcut dovada elementelor esențiale ale unui contract individual de muncă respectiv prestarea muncii de către salariat și plata salariului de către angajator, prevăzut. de art. 10 din Codul muncii, instanța a constatat că reclamantul a desfășurat activitate pentru pârâtă în funcția de consilier juridic, începând cu data de 1.05.2003 în baza unui contract individual de muncă, contract care nefiind încheiat în formă scrisă prevăzută de lege se prezumă că s-a încheiat pe durata nedeterminată conform prevederilor art. 16 alin. 2 in Codul muncii, fiindu-i aplicabile toate dispozițiile Codului muncii.
Ca urmare a admiterii acestui capăt de cerere instanța a admis și capătul de cerere privind anularea contractului de muncă nr. 31184/20.07.2004 apreciind că atâta timp cât exista deja un contract de muncă care reflecta voința părților, chiar în formă nescrisă, nu se putea încheia un alt contract între aceleași părți, cu același conținut, neputând exista concomitent două contracte de muncă între aceleași părți.
Instanța apreciat că încheierea celui de al doilea contract de muncă, cel din 20.07.2004 s-a făcut fără acordul de voință al reclamantului, fără consimțământul părților.
Astfel reclamantul în calitate de salariat a făcut dovada că nu și-a dat acordul la încheierea contractului din data de 20.07.2004, că angajatorul a folosit pagina cu semnătura sa de la contractul din anul 2003, contract pe care nu l-a înregistrat la ITM cu rea credință. Astfel a făcut dovada că la data de 20.07.2004 avea carte de identitate nouă, iar în contractul individual de muncă e menționat un act de identitate vechi. De asemenea s-a menționat un contract colectiv de muncă care la 20.07.2004 nu se mai aplica.
Având în vedere lipsa consimțământului salariatului, precum și prevederile art. 57 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora " nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia" instanța a dispus anularea contractului individual de muncă nr. 31184/20.07.2004.
Cu privire la decizia nr. 6/1.03.2006 emisă de pârâtă, instanța constatat că angajatorul nu a făcut dovada comunicării sale, deși instanța i-a solicitat în mod repetat acest lucru.Cum sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 din CODUL MUNCII reclamantul este în termen să o conteste în prezentul dosar.
S-a reținut ca potrivit art. 62 din Codul muncii decizia trebuia să cuprindă sub sancțiunea nulității absolute motivarea în fapt și în drept, termenul și instanța la care poate fi contestată.
Decizia nr. 6/1.03.2006 emisă de pârâtă nu arată motivele de fapt, instanța și termenul în care poate fi contestată, astfel că este lovită de nulitate absolută, nulitate invocată de reclamant și pusă în discuție de instanță în ședință publică.
Ca urmare, instanța a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 6/1.03.2006 emisă de -. - cu consecința repunerii părților în situația anterioară, respectiv reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, acela de consilier juridic.
În temeiul art.78 din Codul munciia obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la 1.03.2006 până la reintegrarea efectivă având în vedere că prin încălcarea prevederilor Codului muncii, a prejudiciat pe salariatul său lipsindu-l de posibilitatea de a munci și de plata drepturilor salariale cuvenite conform contractului individual de muncă și Codului muncii.
Cu privire la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada septembrie 2004 - 1.03.2006, instanța a constatat că este întemeiat admițându-l și a obligat pârâta să îi plătească drepturile salariale cuvenite reactualizate la data plății efective.
Reclamantul a făcut dovada cu acte că a prestat activități pentru pârâtă în baza unui contract individual de muncă ( copia contract individual de muncă, hotărâri judecătorești în care e consemnată calitatea sa de consilier juridic pentru -. -, acțiuni în instanță promovate pentru pârâtă, delegații de reprezentare în instanță ca și consilier juridic ).
Pârâta, căreia îi revine sarcina probei conform art. 287 din Codul muncii, nu a făcut dovada plății salariului conform art.163 alin. 1 din Codul muncii, prin semnarea ștatelor de plată sau prin alte documente justificative care să demonstreze efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Ștatele de plată depuse la dosar în copie xerox sunt semnate de alte persoane cu bară "pentru și nu pot face dovada plății salariului către salariatul îndreptățit, cu atât mai mult cu că nu există alte acte ( un mandat ) din partea reclamantului prin care să fi împuternicit pe altcineva să îi ridice salariul.
Având în vedere că prin încălcarea prevederilor Codului muncii privind plata salariului, angajatorul a produs reclamantului salariat un prejudiciu, va fi obligat să îl acopere în întregime prin reactualizarea drepturilor salariale cuvenite în raport de fiecare scadență lunară până la data plății efective conform art.269 și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolj au declarat recurs reclamantul și pârâta - - prin lichidator judiciar C Insolvency Specialists criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se următoarele motive:
Recurentul arata ca solicita admiterea recursului, iar pe fond modificarea in parte a sentinței in sensul ca, in conformitate cu dispozițiile art. 101 si 102 Codul muncii, contract individual de munca încheiat cu parata sa fie considerat încheiat cu norma întreaga si sa se dispună ca drepturile cuvenite potrivit art. 78 din Codul muncii sa fie raportate la salariul minim pe economie si ca, pentru perioada 01.09.2004-01.03.2006, sa fie avute in vedere si drepturile prevăzute in contract colectiv de munca la nivel de unitate.
Se arata in motivare ca instanța trebuia sa aplice dispozițiile art. 101si art. 102 Codul muncii, ca in lipsa formei scrise dar si a clauzelor prevăzute de art.102 alin.1, contractul trebuie considerat încheiat cu norma întreaga, chiar si in condițiile in care cel încheiat cu intimata la 01.05.2003 ar fi apreciat ca fiind încheiat in forma scrisa.
Ca instanța de fond a făcut distincție intre perioada 01.09.2004-01.03.2006, când nu au fost achitate drepturile salariale si perioada 01.03.2004 pana la reintegrarea definitiva, ca urmare a desfacerii nelegale a contract individual de munca.
Ca instanța de fond trebuia sa aibă in vedere si drepturile prevăzute in contract colectiv de munca la nivel de unitate, aspect despre care instanța nu face vorbire nici in dispozitiv, nici in considerente.
Recurenta - -, a arătat ca reclamantul a fost încadrat legal in funcția de consilier juridic prin contract individual de munca pe durata nedeterminata cu timp parțial începând cu data de 01.05.2003 in baza căruia si-a desfășurat activitatea pana in 2006, pentru care a fost remunerat.
Ca in mod greșit se retine in sentința ca a fost înregistrat sub nr. 5746 la ITM.
Contract individual de munca înregistrat la ITM sub nr. 31184/2007 a fost întocmit doar pentru a acoperi viciul de neînregistrare la ITM a contratului din 2003 si ca atare nu poate produce efecte noi.
Ca in consecința s-a dispus greșit anularea acestui contract menținând viciul de forma.
Decizia de desfacere a contract individual de munca a fost emisa după o perioada de 11 luni nelucrate deoarece de la data de 11.04 2005, reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu si pentru a nu i se desface contractul disciplinar s-a recurs la forma reducerii de activitate.
Aceasta susținere se dovedește cu statele de plata, unde începând cu data de 01.04.2005 cel in cauza nu mai figurează pe statele de salarii.
In ceea ce privește plata salariilor se arata ca petentul a fost retribuit pana la data de 01.04.2005 așa cum rezulta din xerocopia statelor de salarii.
Ca statele de salarii au fost semnate de alte persoane care ridicau salariile pentru reclamant.
Ca instanța de fond l-a repus cu mare ușurința in termen, deoarece nulitatea se putea constata numai daca depunea contestație in termen, fiind înlăturate toate posibilitățile de a dovedi ca in speța este vorba de parasirea serviciului inca de la data de 01.04.2005.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurata, Curtea retine următoarele:
Cu privire la recursul recurentului:
Curtea retine ca, in raport de prevederile art.315 raportat la art. 294alin.1si 304 ind.1 Cod de procedura civila, instanța de recurs examinează cauza sub toate aspectele insa numai in limitele de investire a primei judecați si cu privire la ceea ce a constituit obiectul judecații de prima instanța, neputând fi formulate in recurs cereri noi sau modificate elemente care au fost avute in vedere la darea soluției.
Reclamantul a formulat următoarele cereri prin care a investit instanța de judecata:
Prin cererea inițiala a solicitat nulitatea absoluta a contract individual de munca nr. 31184/2004 si a deciziei nr. 61/2006.
Prin precizarea din data de 05.12.2006 solicitat ca urmare a constatării nulității, reintegrarea in funcție si plata drepturilor salariale(inclusiv cele prevăzute in CCM) pana la reintegrarea in funcție.
Iar ca urmare a constatării nulității contractului individual de munca, sa se constate contractul încheiat la data de 01.05.2003 si plata drepturilor bănești începând cu luna 09. 2004 pana la reintegrarea efectiva.
Toate aceste drepturi sa fie reactualizate.
Aceste cereri au fost reiterate si prin concluziile scrise depuse la instanța.
Tribunalul Dolja dispus anularea contractului individual de muncă nr. 31184/20.07.2004.
constatat că reclamantul a desfășurat activitate în funcția de consilier juridic pentru unitatea pârâtă începând cu 1.05.2003 în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă în perioada 1.09.2004 - 1.03.2006 reactualizate la data plății efective.
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 6/1.03.2006.
A dispus reintegrarea reclamantului.
In temeiul art. 78 din fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la 1.03.2006 până la reintegrarea efectivă.
Așa cum se observa din cele mai sus arătate, instanța de fond s-a pronunțat in limitele investirii, asupra tuturor cererilor așa cum au fost formulate de către reclamant, in cadrul procesual stabilit prin acțiunea formulata, astfel incat cele solicitate prin motivele de recurs reprezintă cereri noi formulate pentru prima data in recurs.
Pe de alta parte, cu privire la drepturile prevăzute de art. 78 Codul muncii, acordate ca urmare a concedierii nelegale, Curtea retine ca in conținutul acestora intra toate salariile si drepturile, indiferent de izvorul lor, cu singura condiție prevăzuta de textul de lege, ca de aceste drepturi sa fi beneficiat si contestatorul in situația in care nu ar fi operat concedierea declarata nelegala, astfel in cat enumerarea tuturor acestor drepturi nu este necesara, fiind o problema care tine de evaluarea acestora cu ocazia executării.
Pentru toate aceste motive, Curtea reținând ca recursul este neîntemeiat urmează sa-l respingă.
Cu privire la recursul recurentei - -:
Potrivit rt. 108 Codul muncii - Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.
Potrivit art. 116 Codul muncii - Angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat. Potrivit rt. 154 Codul muncii - (1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. (2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. Potrivit rt. 161 Codul muncii - (1) Salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. (2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil. Potrivit rt. 163 Codul muncii - (1) Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. (2) Statele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.
Așa cum se observa din textele legale mai sus menționate, obligațiile de stabilire a programului de lucru de evidențiere a acestuia prin acte interne revine unitatii.
Tot angajatorul are si obligația de plata a salariului, lunar, salariu evidențiat in documente justificative, si înmânat salariatului personal sub semnătura de primire sau prin virament bancar dovedit cu extrasul de cont.
Legiuitorul, prin textele de lege respective, a prevăzut in mod expres, atât modalitățile de plata cat si modul de dovedire al acestora, astfel incat Curtea retine ca in mod temeinic si legal Tribunalul a stabilit ca unitatea nu a făcut dovada plații salariului in modul prescris de lege, la dosar neexistând nici un document justificativ, precum si faptul ca nu s-a depus nici un document care sa ateste împuternicirea data de salariat către alte persoane in vederea încasării salariului in numele sau.
Aceeași este si situația modului de respectare a programului de lucru, unitatea nedepunând la dosar dovezi care sa ateste nerespectarea programului de lucru de către salariat si masurile care au fost luate, deși potrivit art. 287 Codul muncii, proba revine angajatorului.
Mai mult, concedierea salariatului s-a făcut potrivit art. 65 Codul muncii, pana la data concedierii neexistând nici o măsura cu privire la salariat privitoare la existenta unor absente nemotivate.
In ceea ce privește faptul ca prin contractul individual de munca nr. 31184/2007 s-ar fi acoperit viciul de neînregistrare la ITM a contractului, Curtea retine ca fiind eronata o astfel de susținere, in condițiile in care acesta isi produce efectele de la data încheierii acestuia, producerea de efecte nefiind condiționata de înregistrarea contractului la ITM.
Obligația de înregistrare revine angajatorului, neînregistrarea acestuia necreând un viciu cu privire la contract, ci eventual posibilitatea aplicării prevederilor art.7 raportat la art.1 din 130/1999, republicata.
Pentru toate aceste motive, Curtea reținând ca sentința Tribunalului este temeinica si legala, urmează sa respingă recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și pârâta - - prin lichidator judiciar C Insolvency Specialists I împotriva sentinței civile nr. 736/08.05.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2516/CM/2006, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de muncă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud./13.02.2008
Tehn./Ex.2
/Cl. și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea
