Constatare nulitate act juridic. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.352
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenta-reclamantă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N, împotriva sentinței civile nr.818 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-pârâtă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Intimata-pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimata-pârâtă având cuvântul pe fond solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 818/28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul - a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Casa Județeană de Pensii
Pentru a decide astfel instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Casa Județeană de Pensii N, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele "" și, constatarea nulității adeverinței nr.731/18.07.1999, eliberată de prima pârâtă.
S-a reținut că în motivarea acțiunii reclamanta a susținut că soluționarea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă a pârâtei este indisolubil legată de actele eliberate de SC SA cu privire la grupa de muncă, iar actul a cărui nulitate se solicită a se constata este emis cu încălcarea dispozițiilor legale în materie. Astfel arată că, potrivit art.1 alin.1 din HG nr. 559/1990, beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă doar acele activități și locuri de muncă enumerate expres și limitativ în Anexa I la hotărâre, orice altă activitate neintrând sub incidența actului normativ invocat. Mai arată că, potrivit art. 6 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, nominalizarea persoanelor se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unitate.
Mai mult, a arătat că la poziția 54 din carnetul de muncă al pârâtei, aceeași perioadă ca cea consemnată în adeverința nr. 731/18.07.1999 eliberată de SC SA este menționată ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă conform art. 2 din HG nr.559/1990.
În aceste condiții, a solicitat să se constate nulitatea adeverinței menționate.
Pârâta SC SA, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, susținând că adeverința nr. 731/18.07.1999 a fost întocmită în conformitate cu legislația în vigoare, ca și completare a înscrisurilor din carnetul de muncă. Menționează că pârâta și-a desfășurat activitatea în secția de fabricare a poliamidei care a fost nominalizată ca fiind încadrată în grupa I de muncă potrivit Tabelului aprobat de Consiliul de Administrație din data de 29.06.1990, pe care îl depune în anexă.
Examinând actele dosarului raportat la dispozițiile legale în materie, instanța de fond a reținut că:
Analizând adeverința contestată menționată s-a reținut că în perioada 01.09.1982-01.04.1997, pârâta și-a desfășurat activitate încadrată în grupa I de muncă, conform prevederilor HG559/1990, poziția 15/
Potrivit acestui act normativ (art.1), "personalul care era în activitate de la locurile de muncă cu condiții deosebite din unitățile Ministerului Industriei Chimice și, conform listei-anexe la prezenta hotărâre, beneficiază de încadrare în grupa I de munca în vederea pensionarii, pe întreaga perioada lucrată, potrivit prevederilor art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990".
Susținerile reclamantei că activitatea desfășurată de pârâta se încadrează în grupa a II-a de muncă,astfel cum a fost menționată în carnetul de muncă nu pot fi reținute ca întemeiate, având în vedere faptul că Tabelul de încadrare a personalului din secțiile, instalațiile și serviciile în grupa I și II de muncă, depus la dosar la filele 19-23 dosar fond, ce poartă semnătura membrilor Consiliului de Administrație și ai Sindicatului din unitate, atestă că activitatea desfășurată de salariata, pe o anumită perioadă se încadrează în grupa I de muncă.
Esențial pentru încadrarea activității unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu este funcția exercitată în condițiile de muncă date de fișa postului, ci executarea ei efectivă în condiții nocive, grele sau periculoase, duce la încadrarea în grupa I de muncă. Ori, în speță, pârâta și-a desfășurat activitatea în secția V, locul de muncă fiind la fabricarea poliamidei, care este încadrat în grupa I de muncă.
S-a arătat că susținerile reclamantei CJP N nu au relevanță atât timp cât nu s-a făcut dovada că în urma controalelor exercitate de organele abilitate, respectiv Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, s-ar fi constatat nerespectarea metodologiei de încadrare în grupa I de muncă prevăzută de Ordinul 50/1990 de către societatea unde a fost angajată pârâta.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta.
Criticând hotărârea primei instanțe, recurenta, casa județeană de Pensii Nai nvocat ca motive de recurs încadrabile la art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă următoarele:
- hotărârea recurată încalcă în mod vădit dispozițiile legale în materie și este dată în contradicție cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei ce dovedesc fără echivoc faptul că intimata-pârâtă și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă.
Este de notorietate, susține recurenta, că ea, în calitate de terț, nu poate stabili grupa de muncă, însă poate constata contradicția dintre mențiunile din carnetul de muncă și ale adeverinței contestate, respectiv adeverința nr.731 din 18.07.1997, invocând motive de nulitate absolută a acestora, criticând adeverința pentru frauda legii, fapt sancționat cu nulitatea absolută.
- S-a confundat de către instanța de fond, noțiunea de tabel de încadrare a personalului din secțiile, instalațiile și serviciile în grupa I și II de muncă cu tabelul nominal al persoanelor ce se încadrează în grupa I și II de muncă, fapt ce a determinat pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea greșită a legii.
- s-au nesocotit dispozițiile art.15 alin.1 din Ordinul 50/1990 și art. 1 alin.1 din Decretul 92/1976 privind puterea doveditoare a mențiunilor din carnetul de muncă și faptul că adeverința nu poate modifica mențiunile carnetului, ci doar le poate completa.
- unitatea pârâtă nu și-a motivat în nici un fel schimbarea încadrării activității intimatei pârâte din grupa a II-a în grupa
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu consecința admiterii acțiunii și constatării nulității adeverinței 450/23.09.1999 eliberată de " "
Legal citate părțile nu s-au prezentat, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă; intimata pârâtă " " a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului pentru aceleași motive reținute de prima instanță.
Din oficiu, instanța de recurs a solicitat angajatorului "" SA să comunice dacă a emis sau nu tabel nominal conform art. 6 din Ordinul 50/1990, iar în caz afirmativ să înainteze o copie certificată după respectivul înscris; cu adresa 247/6.03.2009 s-a răspuns că nu s-a emis un astfel de tabel având în vedere că în anul 1990 avea în jur de 14.800 de angajați.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art.300, 3041, 312.pr.civ. prezenta instanță constată următoarele:
Soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, în motivare urmând a se reține și considerentele ce se vor dezvolta.
Recurenta, în calitate de terț, constatând contradicția dintre mențiunea din carnetul de muncă al pârâtei și cele ale actului ulterior, l-a contestat pe acesta din urmă, respectiv adeverința nr. 731/1999 emisă de " "SA, invocând nulitatea sa absolută pentru frauda la lege.
Verificând însă în ce măsură susținerileinvocate în acțiunese pliază noțiunii de fraudă la lege - definită ca abuz de drept și ca acea manevră constând în folosirea unor dispoziții legale în alt scop decât cel pentru care au fost edictate, respectiv în scopul de a eluda alte dispoziții legale imperative -, trebuia reținut că:
- nici nenominalizarea prevăzută de art. 6 din Ordinul 50/1990, nici încălcarea termenului prevăzut de art. 15 alin.2 din același ordin, nici susținerea forței probante superioare a mențiunilor din carnetul de muncă față de adeverințe, nu susțin incidența motivului de nulitate absolută invocat.
Astfel, nominalizarea, deși cerută de art.6 din Ordinul 50/1990 - ce constituie dreptul comun în materie de încadrare în grupa de muncă - nu este prevăzută și în HG559/1990 (legea specială în speță ), act normativ care vorbește doar de personal aflat în activitate în locurile de muncă menționate în anexă - situație în care se găsea intimata pârâtă la apariția respectivului act normativ; de asemenea, locul de muncă al aceleiași pârâte se regăsea în anexa 1 la poziția 15 din HG559/1990 ( deci încadrat în grupa I de muncă ), iar această realitate nu a fost contestată nici un moment de recurenta reclamantă; Revenind și la Ordinul 50/1990 ( pe care se întemeiază criticile recurentei ), este de reținut că lipsa nominalizării nu a fost prevăzută sub sancțiunea nulității; mai mult, această operațiune fiind strict un act al angajatorului și, astfel, imputabil acestuia - a cărui activitate în aplicarea acelor dispoziții trebuia verificată de cei abilitați conf. art. 18 din ordin -, consecințele incidenței sale nu pot fi imputate angajatului - a cărui culpă lipsește.
De asemenea, termenul prev. de art. 15 alin. 2 din Ordinul 50/1990, deși procedural, nu este un termen imperativ, întrucât nu atrage nici una din sancțiunile specifice (decăderea sau nulitatea ); mai mult, a interpreta altfel ar însemna a accepta că legiuitorul a lăsat la latitudinea exclusivă și subiectivă a angajatorilor, posibilitatea de a stabili doar într-un timp limitat drepturi ale anumitor categorii de angajați, fapt de neacceptat.
Și nu în ultimul rând, trebuie reținut că și legiuitorul a acceptat existența situațiilor când carnetele de muncă nu reflectă fidel realitatea activității angajaților, și pentru a nu prejudicia interesele acestora, a instituit posibilitatea dovedirii vechimii în muncă, etc. și cu alte acte oficiale, gen adeverințe - conf. art. 7 alin. 2 Decret 92/1976, Ordinului 340/2001. Mai mult, pentru situația când angajatul este deja pensionar, legea nu prevede posibilitatea efectuării rectificării carnetului; prin urmare, această situație nu poate rămâne neacoperită ( legea trebuind interpretată în spiritul și nu în litera sa ), iar modalitatea aleasă în cauză - eliberarea de adeverință - nu este contrară legii.
Motivul privind nejustificarea de către angajator a revenirii asupra mențiunii din carnetul de muncă nu va fi analizat întrucât nu a fost invocat la fond și nu a fost reținut de către prima instanță în argumentarea soluției sale.
Pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-reclamantă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N, împotriva sentinței civile nr.818 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
- - - - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
05.05.2009
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
