Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 351/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.351
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenta-reclamantă )., împotriva sentinței civile nr.669 din 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru intimata-pârâtă -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă concluzii scrise de către recurenta-reclamantă (), după care:
Avocat pentru intimata-pârâtă - arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimata-pârâtă - având cuvântul pe fond solicită respingerea recursului. În combaterea recursului arată că din punct de vedere al motivelor invocate recurenta-reclamantă și mandatarul acesteia au reluat analizarea dosarului de fond, nu au fost prezenți la nici un termen, au renunțat al martorii propuși și nu au propus nici un alt fel de probatoriu, ceea ce denotă o totală rea-credință. Mai arată că din acte rezultă că i s-a acordat recurentei salariul și concediul de odihnă corespunzător și i s-a asigurat dreptul de șomaj. În concluzie solicită respingerea recursului și obligarea recurentei-reclamante () la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei chitanță reprezentând onorariu avocat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta SC - SRL M, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 2926 lei reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu și contravaloarea orelor suplimentare, sumă ce se va admite în valoare actualizată cu indicele de inflație.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajata societății pârâte, în perioada 01.02.2006 - 30.04.2007 și pentru perioada lucrată nu a beneficiat de concediu de odihnă, zilele cuvenite în acest sens fiind în nr. de 25. Ca urmare i se cuvine suma de 490 lei cu titlu de indemnizație de concediu. A mai arătat reclamanta că a lucrat peste programul normal de lucru, respectiv, pentru perioada verii, lucra între orele 9,00-20,00 cu pauză de o oră și sâmbăta de la 09,00-17,00 iar pentru perioada de toamnă-iarnă, lucra între orele 09,00- 19,00 și sâmbăta între orele 12,00-13,00. A arătat reclamanta că valoare orelor suplimentare se ridică la suma de 2439 lei.
În susținerea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât pentru perioada lucrată, reclamanta și-a primit toate drepturile salariale astfel cum rezultă din statele de plată.
Privitor la concediu, pârâta a arătat că reclamantei i-au fost acordate zile libere care i-au fost plătite integral, aceste zile fiind solicitate de însăși reclamanta care se afla în continuarea studiilor și avea nevoie de timp necesar studiului. În ceea ce privește cererea de ore suplimentare pârâta a arătat că înșiși reprezentanții ITM au constatat că evidența orelor de lucru este corect organizată lucru recunoscut și de reclamantă.
În combaterea acțiunii, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Prin sentința civilă nr.669/9.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei indemnizația de concediu corespunzătoare pentru 7 zile de concediu de odihnă cuvenit pentru anul 2007 în valoare actualizată cu rata inflației la data plății efective. Celelalte capete de cerere privind plata contravalorii orelor suplimentare și indemnizația de concediu aferentă anului 2006 au fost respinse ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele considerente:
Potrivit contractului de muncă nr. 29.980/27.01.2006, reclamanta a fost angajata societății pârâte începând cu 01.02.2006. Raporturile de muncă au încetat la 30.04.2007, conform deciziei de concediere nr. 30 din 27.04.2007 (fila 12 dosar fond).
A solicitat reclamanta contravaloarea indemnizației de concediu la care este îndreptățită pentru 25 de zile respectiv 18 zile pentru perioada lucrată în 2006 și 7 zile pentru perioada lucrată în 2007.
Raportat la acest capăt de cerere instanța a reținut că din fila 23 dosar fond a rezultat că reclamanta a primit suma de 298 lei reprezentând contravaloarea a 15 zile de concediu, acest aspect fiind evidențiat ca atare în statul de plată din luna noiembrie 2006. De altfel însuși procuratorul reclamantei a arătat în instanță că renunță la contravaloarea zilelor de concediu aferente anului 2006, renunțarea de care instanța nu a putut ține suma având în vedere dispozițiile art. 69, și conținutul procurii depusă la dosar din care nu rezultă împuternicirea expresă dată procuratorului de a renunța la judecată în numele reclamantei.
Privitor la contravaloarea celor 7 zile de concediu aferente perioadei lucrat în cursul anului 2007, instanța reține că înscrisurile depuse la dosar de pârâtă nu au făcut dovada acordării și a zilelor de concediu cuvenit pe anul 2007 ci doar a celor aferente anului 2006. Ca urmare tribunalul a admis cererea dosar în ceea ce privește contravaloarea zilelor de concediu aferente perioadei 01.01.2007 - 30.04.2007.
În ceea ce privește cererea de acordare a contravalorii orelor suplimentare, tribunalul a reținut că probele administrate nu au făcut dovada orelor suplimentare solicitate de reclamantă. Astfel din răspunsurile la interogatoriul luat societății rezultă că programul magazinului era de 9 ore din care 8 ore lucra efectiv reclamanta și în timpul pauzei de o oră lucrau, prin rotație, asociații societății. Și pe timpul verii și pe timpul iernii pârâta a arătat că reclamanta lucra efectiv 8 ore diferența de o oră și respectiv 2 ore fiind acoperită de asociați.
Martora a arătat că programul magazinului era 09,00-17,00 cu pauză între 12,00- 13,00 și în intervalul orar 17,00-19,00 lucrau membrii familiei, respectiv familia administratorului societății pârâte. Aceeași martoră a declarat că reclamanta beneficia de zile libere atunci când avea examene și cursuri. Răspunsurile la interogatoriu și declarația martorei se coroborează și cu declarația dată de reclamantă reprezentanților ITM (88 dosar fond) unde se arată că lucrează împreună cu. De asemenea, în nota de constatare din 25.08.2006 ( 16 dosar fond) întocmită în urma verificărilor efectuate de ITM s-a reținut că evidența orelor de lucru este corect organizată.
Reclamanta a solicitat audierea martorilor și. La termenul din 25.02.2008 procuratorul reclamantei a declarat că renunță la audierea martorei și dorește doar audierea lui. Acest din urmă martor a fost citat cu mandat de aducere și nu s-a prezentat iar reclamanta a renunțat prin cererea de la fila 92 dosar fond și la audierea martorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta. Recursul a fost motivat în scris prin cererea de recurs.
Reclamanta a criticat sentința instanței de fond numai cu privire la soluția pronunțată la capătul de cerere prin care a solicitat plata orelor suplimentare.
În esență reclamanta a invocat în susținerea recursului următoarele motive:
S-a reținut în mod greșit că în intervalul orar 17-19 lucra și deoarece acesta nu avea calitatea de salariat al societății.
Angajatorul nu a prezentat condicile colective de prezență, document obligatoriu pentru orice angajator.
Din fișele de pontaj rezultă faptul că lucra câte 8 ore pe zi și nu doar în intervalul orar 17-19.
Zilele libere trebuiau evidențiate în primul rând în condicile colective de prezență și ulterior în foile colective de prezență pentru a exista o evidență clară a acestora.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare la recurs prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat (filele 11-12 dosar).
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând legalitatea și temeinicia sentința recurate în limitele în care recurenta a înțeles să devolueze cauza în recurs, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succes:
Codul muncii nu impune angajatorilor obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat doar printr-un înscris denumit "condică colectivă de prezență" așa cum eronat susține recurenta. Art.116 din Legea nr.53/2003 modificată prevede deci că "angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă -". Modul concret în care se realizează în fapt această evidență este lăsat la latitudinea angajatorului.
În aceste condiții este irelevant în cauza de față faptul că pârâta nu a prezentat și condicile colective de prezență.
Este adevărat că mențiunile din foile colective de prezență fac dovada până la proba contrarie, aceste foi fiind doar niște înscrisuri sub semnătură privată și nu acte autentice.
Probatoriul administrat în cauză nu infirmă însă mențiunile din foile colective de prezență întocmite de angajatorîn ceea ce privește munca suplimentarăastfel cum este aceasta reglementată de art.117-121 din Codul muncii. Dimpotrivă declarația martorului și declarația extrajudiciară a reclamantei dată la 24.08.2006 în fața inspectorilor B confirmă aceste mențiuni.
În lipsa unei asemenea dovezi contrare prima instanță nu putea reține ca fiind dovedite susținerile reclamantei cu privire la munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal prevăzută de art.109 din Codul muncii.
Faptul că numitul nu avea calitatea de salariat al pârâtei și că din foile de pontaj rezultă că a lucrat câte opt ore pe zi în loc de 2 ore nu are relevanță în ceea ce privește dovedirea muncii suplimentare de către reclamantă.
Pentru considerentele expuse Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-reclamantă )., împotriva sentinței civile nr.669 din 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât -
Obligă recurenta să plătească intimatei 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
- - - - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
06.05.2009
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
