Constatare nulitate act juridic. Decizia 745/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.745
Ședința publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 459/A/ 04.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă -, în contradictoriu cu pârâtele intimate și -, precum și intervenientul intimat -, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocata pentru reclamanta recurentă și avocat în substituirea avocatului pentru pârâtele intimate și, lipsă fiind intervenientul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru reclamanta recurentă a pus concluzii de admitere a recursului, în drept invocând prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă și art. 312 pct. 3 Cod procedură civilă și casarea deciziei civile recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș, deciziei civile de apel comunicată recurentei lipsindu- filele 5 și 6 (din totalul de 7 file), fiind necesară și administrarea de noi probe pentru dovedirea lipsi totale de discernământ a testatoarei, în momentul semnării testamentului, care atrage nulitatea absolută, iar nu cea realtivă.
Avocata pentru pârâtele intimate și pune concluzii de respingere a recursului, conform motivelor din concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată, în acest recurs urmând să le solicite separat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 6827/23.06.2005 pronunțată în dosarul nr. 5682/2004, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea principală precizată și formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele și.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu pentru lipsa calității procesuale active a intervenientului.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtelor suma de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta este nepoată de frate a fostului soț al defunctei,(, decedat și el la 26.06.2000), și în această calitate pretinde valorificarea drepturilor succesorale asupra apartamentului 34 situat în T, Calea nr. 22,. 8, județ T, înscris în CF nr. 43982 T nr. top. 27213/XXXIV, obținând chiar certificatul de moștenitor nr. 96/2001, autentificat la BNP, în temeiul căruia și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. De aceea, ea a atacat Testamentul autentificat sub nr. 5987/08.02.1995, prin care defuncta a testat în favoarea surorilor sale și întreaga sa avere mobilă și imobilă, instituindu-le pe cele două pârâte legatare cu titlu universal.
Folosind testamentul mai sus individualizat, pârâtele au promovat o acțiune în dezbatere succesorală și în urma unui proces desfășurat în contradictoriu cu soțul defunctei, au obținut sentința civilă nr. 17476/2000 pronunțată de Judecătoria Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care li s-a constatat calitatea de unice moștenitore ale defunctei.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea în nulitate absolută a testamentului atacat, invocând dispozițiile art. 948.civ. și indicând ca motiv de nulitate lipsa discernământului defunctei, în momentul semnării actului juridic atacat. Or, chiar și în situația în care, din actele medicale atașate dosarului și expertiza medico - legală administrată la solicitarea reclamantei, s-ar conchide asupra discernământului diminuat al defunctei, interesul vătămat prin încheierea actului în condițiile arătate este fără îndoială, unul particular, personal, aparținând celorlalți moștenitori și unul general, obștesc, practica și literatura de specialitate fiind unanime în privința aprecierii lipsei discernământului drept cauză de nulitate relativă.
Cum, instanța nu poate, din oficiu, ca, valorificând cauza de nulitate relativă prin prisma probatoriului analizat, să anuleze testamentul atacat, întrucât în acest caz ar încălca principiul disponibilității, acordând părții ceea ce nu a cerut, a conchis asupra caracterului netemeinic al susținerilor titularei acțiunii în nulitate absolută.
Nici argumentele ce vizează eventuale încălcări ale procedurii de întocmire a testamentului nu au putut fi luate în considerare de instanța de fond la pronunțarea unei soluții de admitere a acțiunii.
Astfel, împrejurarea că ar fi fost scrisă de o altă persoană decât testatoarea nu impietează asupra validității sale, câtă vreme manifestarea de voință a defunctei în sensul liberalității în discuție a fost confirmată de notarul public prin autentificare.
Nu prezintă relevanță sub aspectul nulității absolute a actului nici imprimarea amprentei digitale de către defunctă, chiar dacă aceasta știa să scrie și să citească, cunoscut fiind faptul că înscrisul a fost redactat pe patul de spital, iar starea de sănătate a testatoarei era precară.
În fine, instanța de fond a mai reținut că încălcarea rezervei succesorale prin legatul cu titlu universal în discuție este ineficientă în a produce efectul juridic al nulității absolute cătă vreme reclamanta nu a solicitat în mod expres reducțiunea liberalității care încalcă rezerva succesorală a soțului defunctei și nu a timbrat corespunzător în termenul general de prescripție de 3 ani de la data deschiderii succesiunii.
În contextul situației de fapt și de drept expuse mai sus, neidentificând din oficiu alte cauze de nulitate absolută în afara celor invocate de parte, calificate ca neîntemeiate, instanța de fond respins cererea reclamantei.
Ca o consecință firească a soluției pronunțate asupra cererii principale, cererea accesorie a pârâtelor având ca obiect obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată a fost soluționată conform art. 274 și următoarele proc.civ. reclamanta fiind obligată să plătească pârâtelor suma de 1.000.000 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamanta înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 9681 la data de 04.10.2005, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de fond nu a suplimentat probatoriul testimonial pentru a dovedi nelegalitatea actului testamentar care pretinde că nu a fost scris, semnat și datat de testator și că nu au fost solicitate probe scrise suplimentare pentru întocmirea completă a raportului de expertiză psihiatrico - legală.
Prin decizia civilă nr. 600/A/30.06.2006, pronunțată în dosarul nr. 9681/2005 Tribunalul Timișa respins apelul declanșat de către reclamanta - apelantă prin mandatar Dumitru, contra sentinței civile nr. 6827 dată, la 23.06.2005, în dosar nr. 5682/2004, de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele - intimate și și, respectiv, intervenientul - intimat.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că raportând motivația acțiunii introductive prin care s-a invocat existența unui discernământ diminuat la întocmirea actului testamentar autentificat sub nr. 5987/08.02.1995 prin care defuncta a testat în favoarea pârâtelor întreaga sa avere mobilă și imobilă la obiectul acesteia, prin care reclamanta a invocat nulitatea absolută, este evident că nu poate fi reținută și aplicată această sancțiune actului contestat.
Pentru existența unui discernământ diminuat al testatoarei la momentul întocmirii actului testamentar în anul 1995, reclamanta putea invoca prin prisma prev. art. 940 pct. 2.civ. o cauză de nulitate relativă pentru care demersul judiciar trebuia inițiat în termenul general al prescripției de 3 ani prevăzut de art. 3 al. 1 și art. 9 din Legea nr. 167/1958 - privind prescripția extinctivă.
Acest termen de prescripție a început să curgă de la momentul în care reclamanta a luat cunoștință de existența testamentului contestat, numai invocarea unui caz de nulitate absolută poate imprima caracter imprescriptibil demersului judiciar.
Or, în cauză, raportat la probatoriul administrat, existența unei asemenea cauze nu s-a dovedit și pe motivația redată în cuprinsul acțiunii introductive.
În măsura existenței altor cazuri de nulitate absolută, cum ar fi falsitatea actului testamentar, prin care s-ar tinde a se dovedi că nu este efectul voinței testatoarei, poate face obiectul unui alt litigiu, însă pe motivația existentă în prezenta cauză o asemenea sancțiune nu poate fi reținută și aplicată.
Sub aceste aspecte în mod corect prima instanță a reținut că nu este vorba despre nulitatea absolută, ci una relativă care trebuia invocată în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani.
De aceea, tribunalul, găsind nefondat apelul, în temeiul art. 296.proc.civ. l-a respins, păstrând în consecință dispozițiile hotărârii atacate.
Împotriva deciziei civile nr. 600/30/06.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 9691/2005 au declarat recurs în termen legal atât reclamanta, la data de 30.08.2006, cât și intervenientul, la 30.08.2006, ambele fiind înregistrate pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr. dosar 6696/59 la data de 18.10.2006.
În recursul său, reclamanta a solicitat admiterea lui, casarea deciziei civile nr. 600/A/30.06.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând ca temeiuri de drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9.proc.civ.
În motivarea recursului, reclamanta a învederat faptul că în mod nelegal instanța de apel nu i-a încuviințat suplimentarea probei testimoniale pentru dovedirea împrejurărilor și condițiilor în care s-a încheiat testamentul litigios, prin administrarea acestora ea intenționând să dovedească lipsa de discernământ a defunctei la momentul încheierii acestui înscris.
Reclamanta a susținut că această suplimentare a probatoriului testimonial era necesară și pornind de la concluziile raportului de expertiză psihiatrico - legală nr. 2824 din 28.03.2005 care îndrumă părțile la suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, respectiv acte medicale.
De asemenea, reclamanta a susținut că în mod greșit i-a fost respinsă cererea privind efectuarea unei contraexpertize la Institutul Național de Medicină Legală "Dr. Minovici" B, ținând cont de completarea foii de observație nr. 241/11.01. - 10.02.1995 a bolnavei, care nu a fost avută în vedere cu ocazia efectuării expertizei la Institutul de Medicină Legală
Intervenientul, în recursul său declarat împotriva aceleiași hotărâri, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru efectuarea unei expertize grafologice prin care să se constate falsitatea actului testamentar nr. 5987/08.02.1995, prin care defuncta a testat în favoarea pârâtelor întreaga sa avere imobilă și mobilă, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii cererii sale de intervenție, constatarea calității sale de succesor descendent în linie dreaptă, rezervatar, sezinar, din clasa I-a de moștenitori, și în consecință, să se constate nulitatea absolută a testamentului său să se dispună reducțiunea acestuia până la limita cotității disponibile, cu intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit prin succesiune.
Prin decizia civilă nr. 402/R/23.04.2007 pronunțată în dosarul nr. - Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 600/A/30.06.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 9681/C/2005, a casat decizia civilă susmenționată și a dispus trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond a apelului, la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
A fost respins ca inadmisibil recursul declarat de intervenientul împotriva aceleiași hotărâri.
Pentru a dispune astfel, Curtea, (fără a proceda la expunerea și, respectiv, examinarea motivelor de recurs invocate de către intervenientul recurent ), din oficiu, în baza art. 137.proc.civ. raportat la art. 299 și urm. proc.civ. a constatat că recursul declarat de această parte este inadmisibil, întrucât el nu a promovat apel împotriva sentinței civile nr. 6827/23.06.2005 a Judecătoriei Timișoara, prin care s-a respins cererea sa de intervenție în interes propriu pentru lipsa calității procesuale active, astfel că nu putea promova direct recurs.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta, Curtea a reținut că prin cererea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 27.04.2004, reclamanta a chemat în judecată pârâtele și, solicitând să se constate nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. 5987/08.02.1995 încheiat de notariatul de Stat T, prin care defuncta a testat în favoarea pârâtelor întreaga sa avere mobilă și imobilă, precizând că acest act nu are la bază un consimțământ valid, întrucât discernământul defunctei era diminuat.
Din expunerea de motive făcută de reclamantă în acțiunea civilă introductivă, Curtea a reținut că nemulțumirile acesteia pornesc de la faptul că testamentul a cărui nulitate absolută a fost solicitată a se constata, a fost încheiat cu numai 4 zile înainte de a surveni decesul numitei, situație în care, susține aceasta, având în vedere și starea gravă a sănătății, ea nu putea să aibă și să exprime un consimțământ valabil, conștient, integru.
Din acest punct de vedere, reclamanta a susținut că testamentul a fost întocmit pe patul spitalului unde defuncta era internată și se afla sub administrarea unor medicamente care evident că o punea într-o imposibilitate de exprimare a unui consimțământ conștient valabil.
De asemenea, reclamanta a susținut că un alt argument ce vine să confirme lipsa de consimțământ valabil al defunctei la data încheierii testamentului îl constituie faptul că aceasta nu a semnat testamentul, deși defuncta știa să citească și să scrie( întrucât a fost cadru medical, soră medicală), ci pe înscris s-a impregnat amprenta digitală. Pornind de la aceste împrejurări, recurenta a susținut că se impunea ca un cadru medical de specialitate să ateste starea și aptitudinea defunctei la momentul încheierii testamentului, respectiv dacă aceasta era aptă să încheie un astfel de act și să conștientizeze consecințele juridice ce decurg din acesta.
Prin urmare, Curtea a reținut că reclamanta, încă de la început a solicitat constatarea nulității absolute a testamentului întocmit de defuncta, motivat de lipsa totală de discernământ a acesteia la momentul încheierii actului, afirmație susținută cu argumentele sus-enunțate.
Din acest punct de vedere, Curtea a apreciat că în mod nelegal, în apel tribunalul a respins, pe excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 și art. 9 din Legea nr. 167/1958 care începe să curgă de la momentul când reclamanta a luat cunoștință de existența testamentului contestat.
Prin urmare, având în vedere că prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a testamentului întocmit în anul 1995 de defuncta, motivat de lipsa discernământului acesteia la momentul încheierii actului, invocându-se deci un temei de nulitate absolută reglementat de art. 948.civ. Curtea a constatat că în mod greșit tribunalul a respins apelul reclamantei pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
În consecință, s-a impus casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, pe fond, a apelului.
Pe rolul Tribunalului Timiș, apelul a fost reînregistrat sub nr. dosar - la data de 28.05.2007.
În dovedirea acțiunii și a motivelor de apel, apelanta reclamantă a solicitat efectuarea unei adrese către Spitalul Clinic Municipal T - Clinica de Chirurgie, în vederea depunerii foii de observație nr. 241/11.01/10.02.1995 și către Circa Medicală; completarea expertizei și efectuarea contraexpertizei la Institutul Național de Medicină Legală Dr. Minovici B; proba testimonială cu martorii, și, pentru a se dovedi starea reală a sănătății apelantei la data întocmirii testamentului; reaudierea martorului; înscrierea în fals cu privire la semnătura secretarului delegat de pe încheierea de autentificare nr. 5987/08.02.1995, care este diferită față de copia xerox a aceluiași înscris și cu privire la notarul public.
La termenele din 30.10.2007 și 30.01.2008, instanța a respins, ca neutile cauze, cererile în probațiune, având în vedere obiectul probelor solicitate de apelantă, precum și obiectul și motivele de drept ale acțiunii.
Prin încheierea din camera de consiliu din 15.11.2007, instanța a admis cererea de asistență judiciară formulată de apelanta reclamantă, pentru asigurarea apărării printr-un avocat delegat de baroul avocaților.
Prin decizia civilă de apel nr. 459/A/04.06.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 6827/23.06.2005, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 5682/2004, în contradictoriu cu intimatele pârâte și și intimatul intervenient
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în esență că doar lipsa totală a consimțământului poate atrage nulitatea absolută a unui act juridic și că, chiar dacă ar fi fost încuviințate probele solicitate de reclamantă în apel, nu s-ar fi putut admite cererea acesteia având ca obiect acțiunea în constatarea nulității absolute a testamentului atacat pentru totală a discernământului defunctei, în momentul semnării acestui act juridic.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs, în termen legal reclamanta, solicitând în principal, casarea ei și retrimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, iar în subsidiar modificarea ei în tot, în sensul admiterii acțiunii sale, motivând în esență că instanța de apel în mod nelegal nu a aprobat suplimentarea probatoriului testimonial cu martorii, și, care cunosc situația reală, în sensul că testatoarea defunctă nu avea discernământ în momentul semnării testamentului și nici nu a încuviințat reaudierea martorei, care a dat declarații contradictorii.
Recurenta mai arată, în motivarea recursului său, că nu s-a ținut seama nici de raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 2824/28.03.2005 al Institutului de Medicină Legală T, care recomandă suplimentarea probelor, prin solicitarea unei xerocopii complete a foii de observații nr. 241/10.01. -11.02.1995 a Spitalului de Urgență Municipal T, precum și solicitarea unei copii de pe fișa de evidență a bolnavei9 existentă la medicul de familie, toate aceste cererii și probe fiind importante pentru dezlegarea pricinii și conducând la concluzia că testamentul litigios este lovit de nulitate absolută, așa cum a cerut a se constata prin acțiunea ei introductivă de instanță.
Reclamanta recurentă solicită și o contraexpertiză la Institutul de Medicină Legală "Dr. Minovici" din B, prin care se va constata că defuncta testatoare nu a avut discernământ când făcut testamentul în cauză, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a depus la dosar procura specială notarială prin care împuternicește cu puteri depline de reprezentare pe tatăl său, Dumitru în proces( 11 dosar recurs).
Prin concluziile scrise de la dosar ( 14 - 16), intimatele pârâte și solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Prin notele de ședință depuse în dosar ( 28), reclamanta recurentă invocă și aspectul că decizia civilă recurată ce i-a fost comunicată, din totalul de 7 file, nu cuprinde paginile 5 și 6, așa cum rezultă din decizia menționată anexată ( 29 - 33 dosar recurs) și ca atare pentru această comunicare incompletă solicită casarea deciziei civile recurate, în vederea motivării recursului, în mod complet.
Prin încheierea camerei de consiliu din 15 decembrie 2008, Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția civilă - a admis cererea reclamantei recurente având ca obiect acordarea asistenței juridice gratuite, conform art. 15 din nr.OUG 51/2008, prin avocat din oficiu, fiind desemnată avocata să-i asigure reprezentarea și asistența juridică în beneficiul recurentei( 47 - 49).
Recurenta reclamantă - prin avocat din oficiu - a depus la dosar și concluzii scrise( 74 - 82).
Întrucât cererile de recuzare vizând pe judecătorii și au fost respinse prin încheierile din 5 februarie și respectiv 16 martie 2009 ( 58 și respectiv 67), reclamanta recurentă a chemat în garanție pe judecătorii recuzați, și ( 60 și respectiv 70 dosar), motivând în esență, că bănuiește că nu ar avea parte de un proces drept și că dacă va câștiga la Curtea Europeană de la Strasbourg să se poată îndrepta împotriva acestora cu o cerere în pretenții bănești, invocând în drept art. 60 Cod procedură civilă.
Deliberând prioritar, conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, asupra cererilor de chemare în garanție a judecătorilor și, Curtea le va respinge ca inadmisibile, deoarece, potrivit prev. art. 61 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție făcută de reclamant se poate depune până la închiderea dezbaterilor și numai înaintea primei instanțe.
Or, în acest dosar, reclamanta a formulat aceste cererii de chemare în garanție direct în recurs și de aceea cererile de chemare în garanție de față apar vădit inadmisibile și vor fi respinse ca atare.
În ce privește fondul prezentei pricini, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 3 Cod procedură civilă să admită prezentul recurs al reclamantei și să dispună casarea deciziei civile recurate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Timiș - secția civilă - conform considerentelor ce se vor expune în continuare mai jos.
Astfel, Curtea stabilește că instanța de apel nu a respectat și nu s-a conformat dispozitivului deciziei de casare nr. 402/R/23.04.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, care, ca instanță de recurs a îndrumat instanța de apel să administreze probele solicitate de reclamantă cu privire la un singur motiv de nulitate absolută și anume lipsa totală a discernământului testatoarei, conform art. 948 pct. 2 Cod civil, fiind așadar încălcate și dispozițiile art. 315 al. 1 Cod procedură civilă, care dispun clar că, în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Or, în cauză, instanța de apel ignoră îndrumările date prin această decizie de casare vizând necesitatea administrării de noi probe și face doar observații teoretice referitoare la deosebirile dintre nulitatea absolută și cea relativă, nemanifestând nici rolul activ impus de art. 129 al. 5 Cod procedură civilă, căci nu a stăruit prin toate mijloacele legale de probă pentru a prevenii orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor reale și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, după cum, contrar al alin. 6 al aceluiași art. 129 Cod procedură civilă nu hotărăște doar asupra obiectului cererii deduse judecății de față, respectiv constatarea nulității absolute testamentului autentificat sub nr. 5987/0802.1995, deși reclamanta aceasta solicită prin acțiunea ei introductivă de instanță, cât și prin precizarea ei ( 50 dos - prin care solicită expres să se constate nulitatea absolută a testamentului în litigiu, bazată pe lipsa totală a consimțământului testatoarei ).
Este deci dovedit în dosar că, deși reclamanta a susținut și invocat constant nulitatea absolută a acestui testament, tocmai pentru lipsa totală a consimțământului testatoarei defuncte și deși aceeași reclamantă a solicitat admiterea unui probator suplimentar - cu acte și martorii asistenți (menționați în cererea de apel, care au fost de față la locul încheierii testamentului, adică în spital), precum și prin completarea cu înscrisurile indicate (copia foii de observație cu nr. 241/10.01. - 11.02.1995 și copia fișei de evidență de la medicul de familie) a raportului de expertiză medico-legală, totuși, în mod nelegal și eronat, instanța de apel a respins toate aceste cereri de probațiune, pe care Curtea însă le consideră că sunt strict utile cauzei, concludente și pertinente, ele fiind esențiale, hotărâtoare și determinante pentru justa soluționare a prezentei cauze, ca și pentru stabilirea unei corecte stări de fapt și clarificării adevăratelor raporturi juridice dintre părțile litigante.
De altfel, deși deci instanța de apel respinge cererile de probațiune sus-menționate și deși reține că reclamanta invocă nulitatea absolută a testamentului derivată tocmai din lipsa totală de consimțământ a testatoarei, conform precizării acțiunii de la 50 din dosarul primei instanțe, totuși în final această instanță de apel respinge apelul reclamantei, cu motivarea că aceasta nu și- dovedit acțiunea și sub acest aspect Curtea reține că decizia civilă recurată cuprinde o motivare confuză și contradictorie deoarece face referire și la eroarea obstacol, care atrage nulitatea absolută a testamentului, dar respinge acțiunea reclamantei pentru motive ce atrag doar nulitatea relativă.
Curtea conchide, așadar, că o cauză de nulitate absolută o constituie evident lipsa totală a consimțământului, cum este și cazul erorii - obstacol, (error in negotio și error in corpore), precum în speță, această soluție fiind de lege unanim acceptată, atât în doctrina juridică cât și în practica judiciară, potrivit căreia consimțământul este unul din elementele esențiale ale oricărui act juridic și exprimă voința persoanei la încheierea actului, iar lipsa totală, cu desăvârșire a consimțământului face ca actul astfel încheiat să fie sancționat cu nulitatea absolută.
În concret deci, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a testamentului, bazată tocmai pe lipsa totală de discernământ a contestatoarei dar instanța de apel nu se pronunță asupra acestui capăt de acțiune și respinge nejustificat probele - cu înscrisuri, testimoniale și completarea expertizei psihiatrico- judiciară - cerute de reclamantă în apel, în dovedirea tocmai a lipsei totale de discernământ care atrage nulitatea absolută asupra căreia deci nu se pronunță, deși a fost îndrumată în acest sens prin chiar considerentele deciziei de casare sus -menționate și deși aceste probe erau absolut necesare corectei soluționări a cauzei de față, pentru că dacă se dovedește prin aceste probe că testamentul în litigiu s-a încheiat în condițiile lipsei totale de discernământ, atunci se poate prezuma că s-a comis o fraudă la lege, ceea ce atrage tot nulitatea absolută, invocată de reclamantă.
Așa fiind, în raport de toate considerentele și argumentele ce preced, fiind găsit fondat, recursul recurentei va fi admis în temeiul art. 312 al. 3 Cod procedură civilă și se va dispune casarea deciziei civile recurate, în sensul trimiterii cauzei la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Timiș - secția civilă - în vederea rejudecării apelului, prin administrarea probelor noi indicate, cu înscrisuri, testimoniale, și cu expertiză, considerate de C ca absolut necesare în cauză(precum și eventual a oricăror alte probe pe care instanța de trimitere le va considera necesare a fi administrate în proces, chiar dacă părțile s-ar împotrivi), mai ales că în condițiile particulare ale speței apare incident și motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, de vreme ce decizia instanței de recurs i-a fost comunicată recurentei, lipsind paginile esențiale - 5 și 6 - care cuprind motivele care au stat la baza acestei hotărâri, situație ce atrage în sine încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, căci în acest mod recurentei reclamante i s-a produs o vătămare a intereselor ei legitime procesuale, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 459/A/ 04.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă - pe care o casează și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Timiș, în vederea rejudecării apelului.
Respinge cererile de chemare în garanție ca inadmisibile.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /30.06.2009
Tehnored /07.07.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel:;
Instanța de recurs:, și
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Maria Lăpădat, Cristian Pup
