Constatare nulitate act juridic. Decizia 8119/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 8119
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier -- -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 680 din 31.05.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant asistat de avocat și intimata pârâtă SC SRL, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat,pentru recurent reclamant G, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți și pe fond admiterea acțiunii. Arată că decizia de desfacere a contractului de muncă. produce efecte de la data comunicării care trebuie să fie certă, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat motivând că recurentul a avut cunoștință de decizia de desfacere a contractului de muncă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 680 de la 31 mai 2007 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâtei SC SRL, prin reprezentant .
A obligat pârâta la plata sumei de 84 lei reprezentând indemnizația de concediu odihnă corespunzător perioadei lucrate, respectiv 1.10. - 31.12.2006.
A respins celelalte petite ale acțiunii.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamantul Gaf ost angajat al societății pârâte SC SRL până la data de 31 decembrie 2002, când contractul de muncă a încetat, în temeiul art.129 Codul muncii, în vigoare la aceea dată.
Potrivit art.129 Codul muncii vechi, raporturile de muncă încetează la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul sau ca urmare a încetării acestuia, prin acordul dintre persoana încadrată în muncă și unitate, precum și prin desfacerea contractului din inițiativa uneia din părți.
Prin Decizia nr.5/31 decembrie 2002, contractul de muncă al reclamantului a încetat la cererea acestuia. Ca atare contractul încetează din momentul realizării acordului de voință al părților.
Reclamantul a susținut că decizia nu i-a fost comunicată și a luat cunoștință de existența ei în luna octombrie 2006 și a invocat nulitatea acesteia, deoarece temeiul de drept nu a fost precizat corect și nici nu a fost individualizat în carnet motivul desfacerii contractului de muncă.
Apărările reclamantului nu pot fi primite
Este adevărat că nu există o dovadă certă a comunicării deciziei, dar reclamantul a avut cunoștință de încălcarea raporturilor de muncă.
Față de modalitatea de încetare a raporturilor de muncă, nici nu era necesară o comunicare expresă a deciziei și ținând seama și de relațiile de rudenie dintre reclamant și administratorul societății, apare verosimilă susținerea acestuia din urmă că decizia a fost înmânată personal.
Din carnetul de muncă al reclamantului rezultă efectuarea mențiunilor corespunzătoare, ceea ce denotă faptul că reclamantul a avut cunoștință de Decizia nr.5/31 decembrie 2002.
Ca atare, contestarea deciziei la data de 16.11.2006 este tardiv formulată.
De altfel, nulitatea deciziei invocate de reclamant este nefondată, deoarece decizia îndeplinește toate cerințele legale în vigoare la aceea dată.
Ca atare, raporturile de muncă au încetat la data de 31 decembrie 2002, iar petitul prin care s-a solicitat să se constate că raporturile de muncă dintre părți au continuat să existe de la aceea dată și până în prezent, este nefondat.
Începând cu data de 1 ianuarie 2003, reclamantul nu a mai prestat muncă în folosul societății pârâte.
Că este așa o dovedește și concluziile raportului de expertiză contabilă, care a analizat ștatele de plată ale unității începând cu ianuarie 2003 și reclamantul nu figurează ca angajat al pârâtei.
Dacă reclamantul ar fi prestat muncă, era firesc să figureze pe ștatele de plată, pentru că orice muncă trebuie plătită.
Din verificarea foilor de parcurs rezultă că în perioada 1 ianuarie 2003 - octombrie 2006, autobasculanta pârâtei (-) nu a fost deservită de reclamant.
La data de 19.06.2006, reclamantul s-a prezentat la Policlinica SĂNĂTATEA pentru întocmirea fișei medicale de angajare, ori dacă reclamantul ar fi desfășurat în continuare muncă, nu ar fi fost necesară o angajare la societatea pârâtă.
Reclamantul a susținut că în perioada solicitată a fost angajat al societății pârâte și a și fost sancționat de Poliția.
Este adevărat că în anii 2003, 2004, reclamantul a fost sancționat contravențional, deoarece nu a prezentat certificatul de înmatriculare și talonul autobasculantei pe care o conducea și nici permisul de conducere, dar aceste acte nu se coroborează cu celelalte probe din dosar, din care să rezulte că a prestat muncă continuă și în folosul societății pârâte.
Ca atare, nici petitul privind obligarea la plata contribuțiilor la bugetul statului nu este fondat.
Începând cu data de 15.10.2006, reclamantul a fost reangajat la societatea pârâtă, unde a prestat muncă până la 31.12.2006.
In temeiul art.141 Codul muncii, pârâta a fost obligată la plata indemnizației de concediu de odihnă pe perioadele lucrate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că în mod eronat s-a constatat ca tardiv formulată acțiunea, împotriva deciziei nr.5 din 31.12.2002, instanța de fond considerând că nu era necesară comunicarea expresă a deciziei și bazându-se pe existența relațiilor de rudenie dintre el și administratorul societății pârâte. Aceasta deoarece, atât, potrivit Codului muncii anterior, cât și Codului muncii în vigoare, deciziile de sancționare disciplinară se comunică salariatului și de la această dată curge termenul de contestare.
Neexistând o dovadă certă a comunicării nu poate fi invocată tardivitatea.
Nici faptul că în cuprinsul carnetului de muncă s-au făcut mențiunile cu privire la decizia respectivă nu echivalează cu o comunicare a respectivului act, deoarece carnetul de muncă se afla la ITM M și a rămas la acesta de unde de altfel a și procurat copia deciziei care se află la dosar.
A mai arătat recurentul că respingerea cererii privind nulitatea deciziei a fost motivată într-o singură frază de către instanță, ceea ce reprezintă o neanalizare a fondului, iar strâns legat de aceasta a fost greșit respinsă cererea privind constatarea existenței raporturilor de muncă de la data de 31 decembrie 2002, instanța reținând că nu am prestat munca, deoarece nu figurez pe statele de plată.
De asemenea, motivarea instanței potrivit cu care procesele verbale nu se coroborează cu celelalte probe din dosar este netemeinică, deoarece eu nu puteam conduce autobasculanta decât în baza acelorași raporturi de muncă care s-au derulat și în anul 2002.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu este întemeiată critica recurentului privind greșita constatare a instanței în sensul că, contestația împotriva deciziei nr.5/31.12.2002 este tardivă, pe motivul că nu i-ar fi fost comunicată.
Decizia respectivă nu este o decizie de sancționare disciplinară sau de concediere, așa cum susține recurentul în motivele de recurs, ci este o decizie de încetare a contractului individual de muncă la cererea recurentului în temeiul art. 129 din vechiul Cod al muncii, astfel că nu-i sunt aplicabile prevederile referitoare la comunicare și contestare prevăzute pentru deciziile de sancționare disciplinară sau de desfacere disciplinară a contractului de muncă.
De altfel, recurentul - contestator nu poate susține că nu a avut cunoștință de decizia respectivă din moment ce în iunie 2006 făcut o nouă cerere de angajare la aceeași societate, cerere care nu ș-ar avea nici o justificare logică în situația în care recurentul nu ar fi avut cunoștință despre decizia respectivă.
Nu este întemeiată nici critica privind neanalizarea fondului cu privire la nulitatea deciziei respective, deoarece instanța a motivat respingerea cererii respective arătând că aceasta îndeplinește cerințele legale în raport de legea în vigoare la data emiterii ei, ceea ce înseamnă că instanța a analizat și s-a pronunțat cu privire la cererea respectivă.
Nici critica referitoare la respingerea cererii privind constarea existenței raporturilor de muncă de la data de 31 decembrie 2002 nu este întemeiată. Instanța de fond nu putea să constate existența acestor raporturi de muncă atâta timp cât exista o decizie de încetare a acestor raporturi și care nu a fost contestată de către contestator în termenul prevăzut de lege, iar pe de altă parte din probele administrate nu a reieșit că recurentul ar mai fi desfășurat activitate la societatea pârâtă în baza unui contract individual de muncă.
Instanța în mod legal și-a bazat soluția pe probele aflate în dosar și anume expertiza contabilă care a reținut că recurentul nu a figurat pe statele de plată începând cu ianuarie 2003, iar faptul că a fost sancționat contravențional de către organele de poliție în timp ce conducea o autobasculantă ce ar fi aparținut societății pârâte nu dovedește că acesta a desfășurat activitatea în baza unui contract individual de muncă.
Pentru aceasta recurentul ar fi trebuit să demonstreze toate elementele unui contract individual de muncă și anume:obiectul muncii, locul de muncă, salariul, timpul de muncă și alte elemente specifice unui raport de muncă bazat pe un contract individual de muncă.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 312 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 680 din 31.05.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SRL Ocol.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
25.09.2008
Red.jud.-
2 ex/AS
Judecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
