Speta Legea 10/2001. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 277
Ședința publică de la 16 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanții, domiciliați în B,-, sect.2, domiciliat în T,-,.14, jud. T, pârâții CONSILIUL LOCAL C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, ambele cu sediul cu sediul în C, str. -, nr.7, jud. D și intervenienta ASOCIAȚIA DE LOCATARI " CASA ALBĂ ", cu sediul în C, str. -, nr.4, jud. D împotriva sentinței civile nr.393 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, precum și a cererii de intervenție formulată de intervenienta SC. SRL, în contradictoriu cu intimații intervenienți din C, str. - -, -asa Albă,. A,.11, jud. D, din C, str. - -, -asa Albă,. A,.14, jud. D și din B,-, - 4,.2,.50, sect.2 având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți, și, reprezentat de avocat, apelantul pârât CONSILIUL LOCAL C PRIN PRIMAR, reprezentat de consilier juridic, apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, reprezentat de consilier juridic, apelanta intervenientă ASOCIAȚIA DE LOCATARI " CASA ALBĂ ", reprezentată de președinte, intimații intervenienți, personal și intervenienta SC. SRL, reprezentată de avocat, lipsind intimata intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței cererea de repunere pe rol formulată de intimatul intervenient, precum și depunerea de către concluzii scrise de către acesta, după care;
Interpelat de instanță, apărătorul apelanților reclamanți, a precizat că în afara actelor existente la dosar, aceștia nu mai dețin alte acte de proprietate cu privire la terenul de sub construcție, invocând drept titlu de proprietate, toate actele în care se menționează imobilul în litigiu și care creează prezumția de proprietate a reclamanților asupra terenului aferent construcției. A precizat că nu dețin un act de proprietate separat, numai cu privire la terenul respectiv.
A arătat că reclamanții solicită suprafața de teren indicată în raportul de expertiză, respectiv, 1456,60, care este învecinat cu terenul intervenientei SC. SRL, nefiind inclus în terenul reclamanților și terenul intervenientei SC. SRL.
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a solicitat încuviințarea unei expertize tehnice în construcții, având ca obiectiv evaluarea spațiilor comerciale, considerând că acestea au fost subevaluate, precum și efectuarea unei expertize topografice, pentru a se identifica și evalua terenul de sub construcție.
De asemenea, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri suplimentare, prin care să facă dovada dreptului de proprietate, respectiv, acte de stare civilă, acte emanând de la Arhivele Statului privind activele Băncii Comerțului, în care figurează și imobilul în litigiu.
Reprezentanții apelanților pârâți CONSILIUL LOCAL C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, având pe rând cuvântul, au precizat că se opun probelor solicitate de apărătorul apelanților reclamanți, apreciind că nu sunt utile în soluționarea cauzei. Cu privire la proba cu înscrisuri, au arătat că există suficiente acte la dosar, precum și înscrisuri emanând de la Arhivele Statului.
Reprezentantul apelantei interveniente ASOCIAȚIA DE LOCATARI " CASA ALBĂ " a solicitat respingerea probelor formulate de apărătorul apelanților reclamanți, întrucât expertizele efectuate în cauză au fost însușite de părți, făcându-se o corectă identificare și evaluare a imobilului în litigiu.
Intimații intervenienți, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea probelor formulate în cauză de către apărătorul apelanților reclamanți.
Apărătorul intervenientei SC. SRL, a precizat că se opune probelor solicitate, apreciind că acestea nu sunt utile în soluționarea cauzei, la dosar existând suficiente înscrisuri care să formeze convingerea instanței.
Instanța a respins proba cu efectuarea unei expertize tehnice în construcții, precum și efectuarea unei expertize topografice, apreciind că, față de actele depuse la dosar și lucrările efectuate la prima instanță, o astfel de probă nu este utilă în soluționarea cauzei.
De asemenea, a respins proba cu înscrisuri, apreciind că actele la care se referă apărătorul apelanților reclamanți sunt vag indicate și că la dosar există acte de stare civilă, precum și înscrisuri emanând de la Arhivele Statului, nefiind indicat cu exactitate de către apărătorul apelanților reclamanți dacă aceștia se află în posesia altor acte decât cele existente deja la dosar.
După respingerea probei cu înscrisuri, apărătorul apelanților reclamanți a solicitat să depună la dosar acte privind dreptul de proprietate asupra imobilului și acte prin care să facă dovada prețului cu care s-au vândut spațiile comerciale de la parterul blocului.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor formulate în cauză și a pus în discuție interesul intervenientei ASOCIAȚIA DE LOCATARI " CASA ALBĂ " în declararea apelului.
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a pus concluzii de admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul admiterii contestației și restituirea în natură a imobilului în litigiu. Apreciază că s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, precum și asupra terenului aferent acestuia, operând prezumția de proprietate asupra terenului, chiar dacă nu există un act de proprietate distinct cu privire la teren. A precizat faptul că va solicita separat cheltuielile de judecată.
Consilier juridic, pentru apelantul pârât CONSILIUL LOCAL C PRIN PRIMAR, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile apelate în sensul respingerii în totalitate a contestației formulate în cauză și menținerea Dispoziției Primarului nr. 937/2003, ca fiind emisă în conformitate cu prevederile legale.
A solicitat respingerea apelului formulat de reclamanți ca nefondat, iar cu privire la interesul intervenientei ASOCIAȚIA DE LOCATARI "CASA ALBĂ", a precizat că lasă la aprecierea instanței.
Consilier juridic, pentru apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, achiesează la concluziile puse de consilier juridic, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii contestației formulate în cauză și menținerea Dispoziției Primarului nr. 937/2003, ca fiind emisă în conformitate cu prevederile legale.
A solicitat respingerea apelului formulat de reclamanți ca nefondat, iar cu privire la interesul intervenientei ASOCIAȚIA DE LOCATARI "CASA ALBĂ", a precizat că lasă la aprecierea instanței.
Intimații intervenienți, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea apelului formulat de apelanții reclamanți, apreciind că imobilul nu poate fi restituit în natură, și admiterea apelului formulat de pârâții CONSILIUL LOCAL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C așa cum a fost formulat.
Cu privire la apelul formulat de intervenientei ASOCIAȚIA DE LOCATARI "CASA ALBĂ", au precizat că lasă la aprecierea instanței
Reprezentantul apelantei interveniente, ASOCIAȚIA DE LOCATARI " CASA ALBĂ ", a depus concluzii scrise, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, apreciind că intervenienta are interes în cauză, în condițiile în care apelanții reclamanți solicită restituirea în natură a imobilului.
A solicitat respingerea apelului formulat de apelanții reclamanți și admiterea apelului formulat de pârâții, iar pe fond, respingerea contestației formulată în cauză și menținerea Dispoziției Primarului nr. 937/2003, ca fiind legală.
Avocat, pentru intervenienta SC. SRL, a pus concluzii de respingerea apelului formulat de reclamanți și implicit a cererii privind acordarea de măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, pentru terenul aferent imobilului. A precizat că intervenienta este dobânditoare de bună - credință a terenului în suprafață de 1283, ce este învecinat cu imobilul "Casa Albă" și nu s-a aflat niciodată în patrimoniul fostei Bănci Comerciale și nici în proprietatea defuncților antecesori ai reclamanților.
A solicitat admiterea apelului formulat de pârâții CONSILIUL LOCAL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C așa cum a fost formulat, iar pe fond respingerea contestației formulată de reclamanți și menținerea Dispoziției Primarului nr. 937/2003, ca fiind emisă cu respectarea prevederilor legale.
Cu privire la apelul formulat de intervenienta ASOCIAȚIA DE LOCATARI " CASA ALBĂ ", a solicitat respingerea acestuia, întrucât intervenienta ASOCIAȚIA DE LOCATARI " CASA ALBĂ " nu are interes în declararea apelului.
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a pus concluzii de respingerea apelului formulat de pârâții CONSILIUL LOCAL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C ca nefondat. A precizat că imobilul a fost preluat abuziv de către stat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 10/2001. Reclamanții sunt îndreptățiți să solicite, în principal, restituirea în natură, întrucât au făcut dovada că sunt succesori în drepturi ai autorilor cu privire la acțiunile și cotele menționate în cererea introductivă. Reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și terenului aferent, nefăcându-se dovada contrarie din partea unei alte persoane, în sensul deținerii unui titlu asupra acestui teren.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La data de 22.12.2003, și au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 9637/18.11.2003 emisă de Primarul Municipiului C, în baza Legii 10/2001, dispoziție prin care s-a respins cererea reclamanților privind restituirea în natură a imobilului situat în C,- - Casa Albă, jud.
In motivarea contestației se arată că imobilul în cauză a aparținut Băncii Comerțului SA C și a fost naționalizat în baza Legii 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și transporturi iar autorii reclamanților au avut calitatea de acționari ai băncii Reclamanții au expus situația numărului de acțiuni a autorilor lor, precum și situația succesiunilor, arătând că banca a fost înființată ca o afacere de familie.
In cauză a formulat o cerere de intervenție principală numitul, care a susținut că are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul în litigiu, cererea fiind respinsă în instanță la termenul din 1 aprilie 2005, cu motivarea că acesta nu a urmat procedura de notificare prevăzută de lege și că promovarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii direct la instanța de judecată este inadmisibilă, întrucît obiectul prezentului litigiu este reprezentat de o contestație împotriva dispoziției primarului, procedura prealabilă reglementată de lege fiind continuată de procedura judiciară.
La data de 17.06.2005 au formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul pîrîților numiții și, care au calitatea de chiriași ai unui spațiu locativ din imobilului în litigiu, iar la data de 7 oct. 2005, formulat o cerere de intervenție în dosar numita, pe care aceasta a intitulat- "intervenție în interes propriu", invocând dreptul său de proprietate a apartamentului nr. 11, fost nr. 8, situat la etajul 1 al imobilului.
Instanța a calificat, din punct de vedere juridic, această cerere ca fiind o cerere de intervenție accesorie, formulată în sprijinul pârâților, conform art. 49 alin.3 civ.
La data de 12.12.2005, a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul pârâților în cauză Asociația de Locatari "Casa Albă" C, solicitând respingerea acțiunii și arătând că înțelege să reprezinte interesele locative ale proprietarilor și chiriașilor din imobil și că reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dolja pronunțat sentința civilă nr. 393 din 20 aprilie 2008 prin care a admis în parte contestația, a anulat dispoziția și stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în valoare totală de 1.640.364 RON pentru imobilul situat în C,- "CASA ALBĂ", reprezentat de construcția compusă din corpurile A,B și C, cu subsol, parter, trei etaje și mansardă.
A fost admisă cerere de intervenție accesorie formulată de intervenienta în sprijinul pârâților și respinse cererile de intervenție accesorie formulate în sprijinul pârâților de intervenienții, și Asociația de Locatari "CASA ALBĂ".
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului la 5100 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru se pronunța astfel tribunalul a reținut că reclamanții au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, ei încadrându-se în situația prevăzută de art.4 alin.2 raportat la art. 3, alin.1, lit. din legea nr. 10/2001.
Din tabelul anexă la lista de prezență a acționarilor Băncii Comerțului care au luat parte la Adunarea Generală Extraordinară, ținută la data de 24 martie 1948 (fila 117) rezultă că, anterior preluării abuzive, au avut calitatea de acționari ai acestei bănci autorii, -,.
Dreptul de proprietate al fostei Bănci a Comerțului asupra imobilului situat în C, str. - nr. 4, cunoscut actualmente sub denumirea de "Casa Albă " fost dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv buletinul clădirii ( fila 50-61), lista anexă la Decretul de naționalizare nr.92/1950 ( fila 323), tabelul anexă cuprinzând clădirile fostei Bănci Comerțului naționalizate și lichidate ( fila 356 ). S-a considerat că nu are relevanță faptul că la dosar nu s-a depus un înscris constatator al unui act juridic translativ sau constitutiv de drepturi, câtă vreme în sistemul de publicitate imobiliară personală dovada dreptului de proprietate era relativă și sunt incidente dispoz. art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată.
S-a arătat că fosta Bancă a Comerțului a făcut obiectul aplicării Decretului nr. 197/1948 pentru dizolvarea și lichidarea întreprinderilor bancare și institutelor de credit, în Monitorul Oficial nr. 153 din 21 august 1948, fiind publicat un extras din decizia nr. 383 / 18 august 1948 a Curții Superioare Bancare, prin care s- decis trecerea în lichidare a Băncii ( fila 293 ).
Ulterior, întregul patrimoniu al băncii a fost preluat de stat prin Decretul de naționalizare nr. 92/1950, nefiind făcută nicio operațiune de lichidare anterioară. Modalitatea de preluare a fost astfel stabilită ca abuzivă, potrivit art. 2, alin.1 lit. din Legea nr. 10/ 2001.
Imobilul în litigiu a fost individualizat prin expertiza în construcții efectuată în cauză și evaluat, instanța apreciind că sunt incidente prevederile art. 18 lit. din Legea nr. 10/ 2001, care stabilesc măsurile reparatorii numai în echivalent, întrucât persoanele îndreptățite asociate nu erau membri ai aceleiași familii.
Instanța nu a avut în vedere și valoarea terenului de sub clădire la stabilirea despăgubirilor, întrucât situația juridică a terenului aferent este total incertă, din actele de preluare depuse la dosar, nerezultând dreptul de proprietate al băncii asupra vreunei suprafețe de teren.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, Primăria Mun. C, prin primar și Asociația de locatari intervenientă.
Au fost formulate întâmpinări de către intervenientul, Asociația de locatari Casa Albă, solicitându-se admiterea apelului primăriei și respingerea apelului reclamanților.
La data de 27 noiembrie 2007 s-a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul Consiliului Local C și Primarul Mun. C de către SRL C, cererea fiind admisă în principiu de instanța de apel. Intervenienta a arătat că este proprietara unui spațiu învecinat cu blocul în litigiu și solicită respingerea apelului reclamanților.
Reclamanții au motivat apelul arătând că în mod greșit nu s-a avut în vedere la stabilirea contravalorii despăgubirilor suprafața de teren pe care se află clădirea, calculată de expert la suma de -,8 lei.
Reclamanții apelanți au criticat modul de aplicare a prev. art. 18 din legea 10/2001, susținând că autorii lor au avut calitatea de acționari principali ai băncii, ceea ce impunea restituirea în natură a imobilului.
S-a criticat cuantumul sumelor acordate drept despăgubiri, prin omologarea unei expertize care stabilește o valoare cu mult diminuată a construcțiilor. S-a arătat că în anii 2004, 2005 spațiile comerciale de la parterul blocului au fost vândute cu suma de - lei, în timp ce prin expertiză s-a stabilit o valoare actuală de - lei. S-a solicitat refacerea probelor în scopul stabilirii un ei valori corecte a imobilului.
Primăria C, prin primar criticat în apel soluția de a recunoaște reclamanților calitatea de persoane îndreptățite, arătându-se că nu s-a dovedit dreptul de proprietate al autorilor reclamanților asupra imobilului. Apelanta pârâtă a arătat că în buletinul clădirii nu este consemnat numele vreunui proprietar, că nu s-a dovedit că banca comercială ce a fost naționalizată este aceeași cu Banca Comerțului.
S-a arătat că în motivarea sentinței există contradicții privind modul în care imobilul a fost preluat de stat, făcându-se referire atât la lichidarea băncii ca urmare a aplicării Decretului 197/1948, dar și la naționalizarea imobilului. Actele depuse la dosar au fost interpretate de apelanta pârâtă în sensul că imobilul a fost preluat ca urmare a lichidării băncii, pentru datoria de 42 929 219 lei către stat, iar la data apariției decretului de naționalizare, imobilul se afla deja în proprietatea statului.
S-a criticat valoarea stabilită de expertul contabil pentru imobil și faptul că acesta nu a avut în vedere că 3 apartamente și un spațiu comercial se aflau în proprietatea unor persoane fizice.
S-a criticat sentința întrucât s-a încălcat competența instanței, care nu putea stabili cuantumul despăgubirilor,o astfel de competență revenind Autorității naționale pentru Restituirea Proprietăților și Comisiei Centrale.
În motivarea apelului declarat de intervenientă s-a susținut că a fost greșit respinsă cererea de intervenție și greșit interpretate actele depuse la dosar. S-a arătat că banca a fost trecută în lichidare conform Deciziei 1834/11950 ca urmare a stării de faliment, astfel că nu a fost vorba despre o preluare abuzivă a imobilului.
S-a considerat că instanța a acordat reclamanților mai mult decât s-a cerut, pentru că obiectul notificării l-au constituit 6 apartamente și o prăvălie, că raportul de expertiză a fost întocmit pe prezumții și aproximări.
S-a susținut că locatarii au un interes în cauză, fiind prejudiciați prin recunoașterea unui drept de proprietate inexistent al reclamanților.
Acest apel urmează a fi respins, apreciindu-se că nu există un interes al asociației interveniente în promovarea căii de atac.
Astfel, interesul născut și actual, personal și direct este una din condițiile cerute pentru promovarea unei acțiuni civile, ca și pentru exercitarea căilor de atac.
Intervenienta a solicitat introducerea sa în cauză pentru apărarea drepturilor pârâtei, însă cererea de intervenție accesorie a justificat un drept propriu al locatarilor. Acest drept și, implicit, interesul existent în promovarea cererii la prima instanță, au constat în aceea că, în calitate de chiriași ai statului, locatarii se bucură de o anumită protecție socială, existând o situație favorabilă acestora dacă imobilul rămâne în administrarea fondului locativ de stat.
Prima instanță a respins cererea de restituire în natură a imobilului, astfel că membrii asociației de locatari interveniente au rămas în continuare chiriași în același condiții favorabile, între ei și reclamanți nefiind stabilit un raport de locațiune.
În atare situație, interesul existent la data promovării cererii a dispărut în calea de atac, cât timp recunoașterea unui drept la despăgubiri al reclamanților, drept ce poate fi opus numai statului, nu influențează negativ situația locativă a membrilor asociației de locatari.
Pentru aceste considerente, apelul asociației urmează a fi respins.
Criticile de fond formulate de această apelantă privesc aceleași aspecte ca și apelul primăriei, la care urmează se răspunde în continuare.
Dispozițiile art. 24 din legea 10/2001, așa cum a fost modificată prin legea 247/2005, stabilesc un sistem probator diferit de cel de drept comun, în sensul creării unei prezumții a existenței și întinderii dreptului de proprietate așa cum rezultă din actele de preluare a imobilului de către stat. Textul dă posibilitatea administrării dovezii contrarii.
În speță, dreptul de proprietate al Băncii Comerțului asupra imobilului "Casa Albă" rezultă din numeroase acte, care fac referire necontestată la proprietate și anume: fila 2 și urm. a buletinului clădirii, ( fila 37 vol. I ), adresa 9132/1950 ( fila 5-vol IV ), Decizia 1834/1950 a Curții Supreme bancare, adresa 9790/2004 a C, contractele de vânzare cumpărare a unor apartamente din imobil încheiate în 1940 de banca vânzătoare cu persoane fizice, dosarul 412/1950 al Tribunalului Județean, adresa din 31.08.1949 ( fila 12 vol. II ), actul de la fila 335 vol. II.
Singurul act care leagă imobilul de o anume Bancă Comercială este anexa la Decretul 92/1950, însă este evident o eroare în acest act, așa cum au fost nenumărate alte erori, fiind evident că imobilul din- și 15 este același cu cel descris în actele mai sus menționate și care stabilesc proprietatea Băncii Comerțului, deoarece deși se vorbește despre imobilul proprietatea Băncii Comerciale, adresa imobilului este cea proprietății Băncii Comerțului.
Eroarea din actul de naționalizare nu poate fi opusă reclamanților și nu poate nega dreptul de proprietate al autorilor acestora, așa cum a fost dovedit cu acte și cum a fost recunoscut în adresa 9790/2004 a
Instanța a reținut corect și modul de preluare a imobilului de către stat, preluare care a avut un caracter abuziv potrivit art. 2 din legea 10/2001.
Astfel, inițial, prin Decretul 197/1948 s-a trecut la lichidarea băncii, actul normativ respectiv fiind adoptat în vederea dizolvării și lichidării întreprinderilor bancare și institutelor de credit. Lichidarea acestora a avut loc indiferent dacă aveau performanțe financiare ori datorii către bugetul de stat și a avut drept scop desființarea proprietății individuale din domeniul financiar bancar și etatizarea acestui sector economic. Desăvârșirea procesului de etatizare s-a produs prin Decretul 92/1950, care a naționalizat inclusiv imobile care au aparținut marilor bancheri.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 197/ 1948 întreprinderile bancare și institutele de credit de orice fel, cu capital particular sau de stat, se considerau de plin drept dizolvate și intrate în stare de lichidare, iar potrivit art. 5 avea loc vânzarea în parte sau în bloc a bunurilor de orice fel care compun activul social al respectivelor întreprinderi, imediat după satisfacerea obligațiunilor prevăzute de art. 4 din decret, inclusiv a celor către bugetul de stat.
Analizând dispozițiile acestui act normativ special, care a avut un caracter abuziv în sensul art 2 alin 1 lit.g din legea 10/2001, rezultă că lichidarea băncii nu s-a făcut ca urmare a unei stări de faliment, ci în aplicarea legislației din epocă, însă ceea ce este specific în speță este faptul că lichidarea nu s-a finalizat, neavând loc o vânzare a construcției solicitate în prezentul dosar de reclamanți.
procedurii de lichidare rezultă din decizia nr. 383 / 18 august 1948 a Curții Superioare Bancare, ca și din adresa Secției Financiare nr. 9132/29.03.1950 din care rezultă că se la vânzare 15 apartamente pentru lichidarea Băncii Comerțului, care avea o datorie la bugetul de stat de 42 928 219 lei. Această datorie nu echivalează cu falimentul băncii pentru că niciunul dintre actele depuse al dosar nu fac vorbire despre existența unei stări de faliment.
Operațiunea de lichidare nu a fost finalizată, întrucât întregul patrimoniu al băncii a fost ulterior preluat prin naționalizare în baza Decretului 92/1950, așa cum este confirmat și prin raportul de expertiză întocmit de expert, prin adresa nr. 1186/ 2002 a Primăriei Municipiului, lista anexă la Decretul nr. 92/1950, tabelul întocmit în anul 1959 de Comitetul provizoriu al orașului.
Nu se poate reține faptul că imobilul în litigiu ar fi fost vândut în procedura executării silite pentru datorii ale băncii proprietare către bugetul de stat deoarece o astfel de vânzare nu este confirmată de acte, dimpotrivă toate actele arătate fac dovada certă că imobilul Casa Albă a fost naționalizat, aceasta fiind modalitatea de trecere în proprietatea statului. Caracterul abuziv al actului de naționalizare este expres prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. a din legea 10/2001.
Instanța apreciază că apărările pârâților și intervenienților sub aspectul analizat sunt nefondate deoarece indiferent dacă imobilul în litigiu ar fi fost preluat de stat prin naționalizare sau ca efect al aplicării Decretului 197/1948, în preluarea are un caracter abuziv și dă dreptul foștilor proprietari la acordarea de măsuri reparatorii.
Cât privește evaluarea imobilului construcție, se constată că primăria a criticat valoarea stabilită prin expertiza contabilă ca fiind prea mare, iar apelanții reclamanți au susținut că este stabilită o valoare prea mică. Criticile formulate de cele două părți sunt nefondate, ambele având o viziune subiectivă și nefundamentată asupra valorii imobilului.
Instanța de apel apreciază că modalitatea de evaluare a fost corect aleasă de expert, potrivit dispozițiilor art. 10 din legea 10/2001 și ale normelor de aplicare a acestui act normativ, la care se face referire în lucrare.
S-a avut în vedere la stabilirea valorii construcției și faptul că trei apartamente și un spațiu comercial au fost vândute de bancă anterior preluării de către stat, așa cum rezultă din actele de vânzare cumpărare, din adresa 9132/1950. Prima instanță a reținut în motivarea sentinței faptul că trei apartamente au fost scoase de sub urmărirea silită în anul 1950 datorită înstrăinării lor anterioare și, admițând cererea de intervenție a intervenientei, proprietara unui apartament, a înlăturat apartamentul acesteia de la acordarea măsurilor reparatorii către reclamanți.
Nu are relevanță faptul că spațiile comerciale de la parterul imobilului au fost vândute anterior la un alt preț decât cel stabilit de expert în dosarul de față deoarece la vânzarea făcută de primărie s-au calculat prețurile de vânzare potrivit unor alte acte normative, iar în sistemul legii 10/2001 se ia în calcul valoarea de piață. Nu trebuie omis faptul că imobilul are o vechime apreciabilă, el fiind edificat în perioada 1925-1927, așa cum rezultă din adresa din 31 aug. 1949.
Sunt nefondate criticile formulate de primărie referitoare la încălcarea competenței instanțelor judecătorești prin stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 52, din 4 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că prevederile cuprinse în art.16 și următoarele din Legea nr.247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001. În speță, dispoziția atacată a fost emisă de primar la 18.11.2003 și contestată în justiție anterior intrării în vigoare a legii 247/2005, astfel că instanța este obligată ca, soluționând contestația, să stabilească prin expertiză care este valoarea măsurilor reparatorii.
Toate aceste argumente duc la concluzia respingerii apelului primăriei ca nefondat.
Apelul declarat de reclamanți este fondat numai în ce privește critica privind îndreptățirea la măsuri reparatorii pentru teren, urmând a fi înlăturate celelalte critici.
Astfel, prima instanță a făcut o corectă aplicare a prev. art. 18 din legea 10/2001, care constituie o excepție de la regula generală instituită de actul normativ privind restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv. Potrivit acestui text, se dispune restituirea în natură a imobilelor ce au aparținut persoanelor juridice numai în ipoteza în care persoanele fizice asociate erau membri ai aceleiași familii.
Este de necontestat în speță faptul că Banca Comerțului SA - Caf ost înființată în anul 1897 din inițiativa lui, având caracterul unei afaceri de familie, însă de la data înființării și până la preluarea abuzivă de către stat structura acționariatului a fost modificată.
Din tabelul cu depunătorii de acțiuni la Banca Comerțului (fila 117 ) rezultă că această bancă avea un număr de 251 de acționari, autorii reclamanților deținând pachetul majoritar. Aceeași concluzie se desprinde și din lista depunătorilor de acțiuni ( fila 78- vol. I ), lista de prezență a acționarilor care au luat parte la Adunarea Generală Extraordinară ținută la sediul Băncii în ziua de 24 martie 1948 ( fila 116- vol. I ), acționarilor ( fila 130-vol I).
Prima instanță a reținut corect din coroborarea acestor acte faptul că autorii reclamanților dețineau 89139 acțiuni din totalul de 129 310 acțiuni, adică un procent de 68%.
Concluzia care se impune este aceea că imobilul nu a aparținut unei societăți cu asociat unic și nici unei societăți a aceleiași familii, ci unei societăți pe acțiuni, cu o structură complexă și numeroasă a acționariatului, din care membrii aceleiași familii dețineau pachetul majoritar de acțiuni.
În atare condiții, reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, potrivit art 18 punct a din legea 10/2001.
Prima instanță nu a stabilit măsuri reparatorii pentru terenul pe care este amplasată construcția, considerând că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestuia.
O astfel de concluzie este eronată, fiind în contradicție cu prev. art. 24 din legea 10/2001, la care s-a făcut trimitere anterior, cât și cu actele depuse la dosar.
Astfel, în toate actele care fac dovada asupra proprietății imobilului se face referire la întregul imobil, iar nu numai la construcție. Potrivit art. 492 civ. proprietarul terenului se prezumă că este proprietar și al construcției, iar cum în speță în niciunul dintre numeroasele acte nu se arată că s-ar fi edificat construcția pe terenul altei persoane, a face o distincție sub aspect probator între proprietatea asupra terenului și cea asupra construcției este lipsit de temei și de logică.
Mai mult, în actul de la fila 335 volumului II din dosarul tribunalului, act întocmit la 31.08.1949, se arată că terenul pe care este construit imobilul denumit Casa Albă are o suprafață de 1350. din care suprafața construită este de 1060. ceea ce constituie un element în plus pentru a constata că terenul și construcția au același proprietar.
Cât privește întinderea suprafeței de teren, se constată că în raportul de expertiză care a identificat imobilul (fila 267 vol.II) s-a stabilit o suprafață de 1456,20.ca teren aferent, incluzând terenul de sub construcție, terenul alăturat construcției pe laturile dinspre est și curtea interioară, însă această suprafață este mai mare decât cea de 1350. arătată în adresa de mai sus.
Nu pot fi acordate măsuri reparatorii pentru această suprafață de1456,20 întrucât ea este ocupată și alte construcții ( magazie și ateliere) și nu s-a dovedit că acestea au fost în proprietatea băncii, singurele referiri din actele care atestă proprietatea fiind la terenul construit.
Expertul a arătat că suprafața de teren efectiv ocupată de construcție este de 1294,04. aceasta fiind suprafața pentru care se vor stabili măsuri reparatorii, pentru că în acest sens se pot interpreta dovezile privind proprietatea.
Valoarea măsurilor reparatorii pentru 1294,04. este de 1 163 988 980 lei ( ROL), calculându-se la un preț de 899,5 lei pentru metrul pătrat de teren ( raportul de expertiză fila 267 ).
Față de aceste considerente, potrivit art. 296 se va admite apelul reclamanților, se va respinge apelul pârâtului și al intervenientei.
Se va schimba în parte sentința în sensul că se va stabili dreptul reclamanților la măsuri reparatorii și pentru suprafața de 1294,04. teren, cu o valoare de 116 390 lei( RON).
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Cât privește cererea de intervenție accesorie formulată direct în apel, aceasta urmează soarta apelului declarat de partea în interesul căreia cererea a fost formulată. De altfel, interesul justificat de intervenientă la formularea cererii și anume acela de a nu se restitui în natură terenul proprietatea sa nu a fost afectat prin soluția pronunțată, deoarece s-au acordat despăgubiri bănești doar pentru terenul de sub construcția "Casa Albă", fără a avea legătură cu terenul intervenientei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat reclamanții, domiciliați în B,-, sect.2, domiciliat în T,-,.14, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 393 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, ambele cu sediul cu sediul în C, str. -, nr.7, jud. D, intervenienta ASOCIAȚIA DE LOCATARI " CASA ALBĂ ", cu sediul în C, str. -, nr.4, jud. intervenienta SC. SRL, intimații intervenienți din C, str. - -, -asa Albă,. A,.11, jud. D, din C, str. - -, -asa Albă,. A,.14, jud. D și din B,-, - 4,.2,.50, sect.2 având ca obiect legea 10/2001.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 393 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în sensul că stabilește dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent ( despăgubiri bănești) și pentru suprafața de 1294,04. teren aflat sub construcție, în valoare de 116. 390 lei ( RON).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și intervenienta ASOCIAȚIA DE LOCATARI " CASA ALBĂ ".
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /tehnored. Jud. -
12 ex/18.09.2008
Jud. fond.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță
