Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorii - și, domiciliați în Târgoviște, str. - nr. 48.23. B.4.17, jud. D, împotriva deciziei nr. 352/21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații, domiciliați în,-, jud. D, domiciliată în,-, jud. D și, domiciliată în,-, jud.
Recurs timbrat cu 97 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr. -/7.01.2010 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, anulate de instanță la fila 16 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-contestatori, asistată de avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 15 dosar, -, reprezentat de același avocat și intimații, asistată de avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 18 dosar, și, reprezentați de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că intimații, și au depus la dosar prin intermediul serviciului registratură întâmpinare, într-un singur exemplar, înregistrată sub nr. 34/5.01.2010.
La solicitarea instanței, avocat pentru recurenți depune la dosar dovada de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei, respectiv chitanța seria - nr. -/7.01.2010 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, împuternicire avocațială și arată că nu i s-a comunicat întâmpinarea formulată de intimați, însă nu înțelege să solicite amânarea pricinii și nici lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia, precizând că nu are alte cereri de formulat.
Avocat pentru intimați, depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 10/28.12.2009 în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat și precizează că nu are cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
La solicitarea instanței, avocat pentru recurenții - și, precizează că temeiul de drept al recursului îl constituie disp. art. 304 pct. 8,9 Cod proc. civilă rap. la art. 401 alin.2 Cod proc. civilă.
În susținerea căii de atac exercitate, consideră că tribunalul a pronunțat o decizie cu interpretarea greșită a legii, astfel cum rezultă și din motivarea instanței de apel.
Solicită a se avea în vedere că titlurile emise în baza legilor fondului funciar nu pot avea un regim preferențial, fiind supuse aceleiași cenzuri, instanțele având sarcina de a observa care titlu este mai bine caracterizat. Or, analizând situația juridică a terenului, instanța nu putea să nu observe că terenul este stăpânit de recurenți din anul 1960, în baza unui contract de schimb, neanulat. Potrivit principiului eficienței actelor juridice, solicită a se observa că terenul este stăpânit de peste 50 de ani de autorul recurenților și apoi de către aceștia, operând așadar uzucapiunea, care este singurul mod absolut de dobândire a dreptului de proprietate, iar din punctul de vedere al recurenților titlul acestora este mai bine caracterizat.
Consideră că, chiar și în condițiile în care s-ar aprecia că actul de schimb provine de la un neproprietar, recurenții au dovedit bună-credință, în speță operând cel puțin uzucapiunea de la 10 la 20 de ani.
Sub un alt aspect, apreciază că tribunalul nu a ținut seama de un alt principiu de drept statornicit de jurisprudență, ca regulă, anume acela al priorității titlului de proprietate mai întâi emis, în condițiile existenței a două titluri de proprietate egale ca forță juridică.
În opinia sa, nu a fost calificată corect situația juridică a recurenților, iar instanța de apel a făcut o nedreptate acestora prin recunoașterea dreptului de proprietate al părților adverse.
Pentru motivele dezvoltate pe larg și depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și menținerea sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimații, și, pe linia apărărilor prezentate în întâmpinarea depusă la dosar, apreciază că tribunalul a pronunțat o decizie legală, acordând eficiență juridică titlului mai bine caracterizat și a motivat temeinic soluția astfel adoptată.
De altfel, apreciază că situația juridică a terenului în suprafață de 2500 mp a fost stabilită corect atât prin emiterea titlului de proprietate cât și urmare deciziilor pronunțate în cele două cicluri procesuale, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței depusă la dosar.
În replică, avocat pentru recurenți, precizează că hotărârile de care se prevalează apărătorul intimaților nu le sunt opozabile clienților săi, care nu au fost părți în respectivele cauze.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa sub nr. 1069 din 10.06.2008, contestatorii și, în contradictoriu cu intimații, și, au formulat contestație împotriva executării silite având ca obiect sentința civilă 478/2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, executare ce face obiectul dosarului nr.100/2008 al BEJ.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1191 din 6 06.2000 de BNP, înscris în data de 09.06.2000 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Pucioasa au cumpărat suprafața de teren de 2500 mp, situată în pct. "escu", oraș, jud.D, pentru care prin sentința civilă mai sus menționată s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimaților. Contestatorii au precizat că prin prezenta acțiune înțeleg să revendice de la intimați această suprafață de teren, arătând că dreptul lor de proprietate este mai bine caracterizat din punct de vedere juridic decât cel al intimaților, întrucât au dobândit terenul prin cumpărare de la persoanele care l-au obținut în baza unui act de schimb în anul 1960, și l-au stăpânit timp de 40 de ani.
Intimata, asistată de avocat ales și intimații, și, reprezentați de avocat ales, nu au depus întâmpinare, dar au solicitat, prin concluziile orale formulate, respingerea contestației ca neîntemeiată.
După administrarea probei cu acte, la data de 10.04.2009, Judecătoria Pucioasaa pronunțat sentința civilă nr. 516, prin care a admis contestația și i-a obligat pe intimați să respecte dreptul de proprietate și posesie al contestatorilor cu privire la suprafața de 2500 mp teren situat în oraș, pct. "escu", județul
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, invocând dispozițiile art. 401 Cod proc.civilă, contestatorii au solicitat intimaților să le respecte dreptul de proprietate dobândit de aceștia prin actul de vânzare cumpărare nr. 1191/2000, situație în care, acțiunea acestora are natura unei cereri în revendicare, care impune compararea titlurilor de proprietate opuse de părți.
În acest context, judecătorul fondului a stabilit că titlul contestatorilor- act de vânzare-cumpărare nr. 1191/2000- este mai bine caracterizat decât cel al intimaților- sentința civilă nr. 478/2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa - întrucât aceștia sunt cumpărători de bună-credință, iar autorul lor a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în baza unui act de schimb încheiat în anul 1960, dată de la care acesta și-a exercitat nestânjenit dreptul de proprietate.
De asemenea, reține instanța de fond, titlul de proprietate precizat de contestatori este anterior celui deținut de intimați și le-a conferit siguranța că sunt proprietarii terenului în litigiu, întrucât la momentul la care au dobândit dreptul de proprietate prin actul de vânzare-cumpărare, intimații nu aveau un titlu asupra terenului și nici nu exista vreun litigiu în contradictoriu cu autorul contestatorilor, prima cerere de chemare în judecată, cu acest obiect, fiind introdusă la data de 28.08.2000, ulterior încheierii actului de vânzare-cumpărare (6.06.2000).
Reține instanța de fond că, titlul de proprietate invocat de intimați- sentința civilă nr. 478/2007 a Judecătoriei Pucioasa - nu poate fi opusă contestatorilor, întrucât nu a fost pronunțată în contradictoriu cu aceștia, intimații, deși cunoșteau situația de drept a terenului, dorind să se judece doar cu autorul contestatorilor, care la data introducerii acțiunii, nu mai era proprietar al terenului.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termenul reglementat de art. 301 Cod proc.civilă, intimații, și arătând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 Cod de procedură civilă.
La data de 12.08.2009, intimații și au depus, conform art. 115 Cod proc.civilă, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, arătând că nu are relevanță faptul că recurenții nu stăpânesc terenul pentru că acțiunea formulată de ei nu este o revendicare, ci o contestație la executare formulată de un terț; că susținerea că hotărârea instanței se bazează pe un act de schimb, din anul 1960, care nu există, nu este corectă; că operează uzucapiunea și că prima instanță a cercetat fondul, comparând titlurile de proprietate.
În ședința publică din data de 28 august 2009, tribunalul a recalificat calea de atac exercitată de către intimați ca fiind apel și nu recurs, cum greșit a fost intitulată și s-a acordat termen pentru ca apelanții intimați să își precizeze motivele de apel.
La data de 01.10.2009, apelanții intimați au depus la dosar motivele de apel în care arătau că prin sentința civilă nr. 478/2007 a Judecătoriei Pucioasa, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate atât în favoarea lor cât și a celorlalți moștenitori ai defunctului Gh. pentru suprafața de teren în litigiu, situație în care ar fi trebuit să fie chemați în judecată și ceilalți moștenitori ai autorilor comuni, întrucât nu s-a sistat starea de indiviziune. S-a susținut că niciunul dintre moștenitori nu stăpânește terenul, caz în care, în mod greșit prima instanță a calificat cererea contestatorilor ca fiind o revendicare. S-a mai arătat că instanța de fond a motivat în baza unui act de schimb din anul 1960, care însă nu se află la dosar, susținându-se totodată că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii și este lovită de motive de nulitate, pentru că a fost judecată cauza, fără ca toate persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate să fie citate.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
La data de 21.10.2009, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia civilă nr. 352, prin care a admis apelul și a schimbat în tot sentința, dispunând respingerea contestației la executare și obligarea intimaților la plata sumei de 97,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelanți.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prima critică formulată de către apelanți, referitoare la neintroducerea în cauză a tuturor moștenitorilor defunctului Gh. este nefondată, întrucât cadrul procesual este cel fixat de către contestatori, prin cererea de chemare în judecată și, în plus, niciuna dintre părți nu a formulat vreo cerere pentru introducerea în judecată a unor terțe persane.
Totodată, reține tribunalul, introducerea în cauză a altor persoane nu putea fi făcută de instanță din oficiu și de altfel, nici nu era necesară, în condițiile în care singurele persoane care le-au tulburat posesia contestatorilor erau intimații, care au solicitat executarea silită a sentinței civile nr. 478/25.05.2000 a Judecătoriei Pucioasa.
S-au apreciat ca nefondate și criticile vizând inexistența actului din anul 1960, tribunalul reținând că acesta se află depus la fila 39 dosar fond, precum și cea referitoare la greșita calificare a cererii de chemare în judecată, arătându-se că acesta reprezintă, cum corect a stabilit instanța de fond, o contestație formulată de terțe persoane ce invocă un drept propriu de proprietate, având astfel ca finalitate chiar revendicarea bunului în litigiu.
Tribunalul a stabilit că, dincolo de aceste aspecte, hotărârea primei instanțe este nelegală, în condițiile în care a reținut că titlul de proprietate al apelanților intimați îl reprezenta sentința civilă nr. 478/25 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr.869/2005 și nu titlul de proprietate nr. 102 738/24.02.2004 emis de Comisia Județeană D pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe numele autorului comun al apelanților- Gh.. Acest titlu de proprietate, reține tribunalul, a fost emis în baza deciziei civile nr. 1139/13.09.2002 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 2542/2002, decizie prin care s-a stabilit că G, având ca moștenitori pe, și, este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 2500 mp. situată în punctul "escu".
Față de faptul că terenul în litigiu în suprafață de 2500 mp. situat în punctul "escu" a făcut obiectul Legii fondului funciar, prima instanță, constată tribunalul, ar fi trebuit să dea câștig de cauză apelanților intimați, singurii care aveau un titlu de proprietate emis de Comisia Județeană D pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe numele autorului comun al apelanților - Gh. și nu intimaților contestatori care au prezentat un contract autentic de vânzare cumpărare din anul 2000, (fila 10 din dosar), prin care numiții și le-au vândut terenul pe care îl moșteniseră de la tatăl lor, decedat în anul 1984 (care, la rândul său l-a obținut printr-un act de schimb din anul 1960) și cu privire la care, la circa trei ani de la vânzare, au obținut o hotărâre judecătorească definitivă prin neapelare (sentința civilă nr. 619/25.06.2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviște aflată la filele 12-13) prin care se constata, în contradictoriu cu Primăria orașului și cu OCPI D, dreptul lor de proprietate dobândit prin uzucapiune.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod proc.civilă, contestatorii și, criticând-o ca nelegală.
Recurenții au susținut că, în mod greșit, tribunalul a stabilit că titlul de proprietate al intimaților era preferabil, în condițiile în care autorul lor a dobândit terenul în litigiu în baza unui act de schimb, încă din anul 1960, iar până la momentul la care intimații au solicitat să li se emită titlul de proprietate, se împlinise termenul de uzucapiune, devenind astfel aplicabil principiul "prior tempore, potiur iure", ignorat de tribunal.
Soluția pronunțată de tribunal, arată recurenta, creează o nedreptate autorului lor, care nu are nicio vină, fiind el însuși deposedat și obligat să primească un teren în schimb și chiar dacă s-ar considera că terenul ar provine de la un non dominus, acest act de schimb anulabil constituie just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 ani.
Totodată, arată recurenți, tribunalul a ignorat sentința civilă nr. 619/2003 a Judecătoriei Pucioasa, prin care s-a constatat uzucapiunea și pe de altă parte, nu a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare, soluția pronunțată fiind astfel atât nelegală cât și profund imorală.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și pe fond menținerea sentinței.
Temeiul de drept al recursului a fost precizat de apărătorul ales al recurenților în ședința publică din data de 11.01.2010 ca fiind reprezentat de disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civilă.
La data de 6.01.2010, intimați, în conformitate cu disp.art. 115 Cod proc.civilă, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, susținând că motivarea deciziei recurate este temeinică și legală, fiind bazată pe o corectă interpretare a probelor administrate în cauză.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de normele procedurale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Aspectele invocate de către recurenți în cadrul prezentei căi de atac au mai fost formulate și în cadrul altor litigii purtate asupra aceluiași teren de 2500 mp, situat în pct. "escu" oraș, jud. D, între autorul lor, vânzătorul și intimații din prezenta cauză.
Astfel, în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, finalizat prin Decizia civilă nr. 161/11.02.2008, irevocabilă, având ca obiect revendicarea suprafeței de teren în litigiu în prezentul proces, autorul recurenților a formulat în recursul său aceleași apărări ca cele din acest dosar, solicitând respingerea acțiunii în revendicare, întrucât a obținut terenul prin actul de schimb din anul 1960, l-a stăpânit continuu, în mod pașnic și sub nume de proprietar timp de 47 ani. În acest context, autorul recurenților a înțeles să se prevaleze și de efectele uzucapiunii de 30 de ani, arătând că termenul de prescripție achizitivă se împlinise la momentul pronunțării deciziei civile nr. 1139/13.09.2002 a Tribunalului Dâmbovița, hotărâre judecătorească în baza căreia s-a emis titlul de proprietate al intimaților (fila 101-103 dosar fond).
Apărarea astfel formulată, ca de altfel și recursul declarat în acel dosar, au fost respinse ca nefondate de Tribunalul Dâmbovița, care a stabilit, prin decizia menționată că, raportat la existența deciziei civile nr. 1139/2002, prin care s-a dispus, în contradictoriu și cu autorul recurenților de astăzi, reconstituirea dreptului de proprietate al autorului intimaților și pentru terenul în litigiu și care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. -/2004 opus de intimați, trebuie să se dea eficiență juridică titlului de proprietate al intimaților, autorul recurenților nemaiputând invoca uzucapiunea sau acte de schimb intervenite anterior reconstituirii dreptului de proprietate al autorului intimaților (pagina 4 din decizie-fila 102 dosar fond).
Se impune a se menționa, sub acest aspect, că sentința civilă nr. 619/2003 a Judecătoriei Pucioasa, definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat, în contradictoriu cu Primăria Orașului și Oficiul Județean D de cadastru și Cartografie, dobândirea de către autorul recurenților a dreptului de proprietate prin uzucapiune, asupra terenului de 2500 mp din punctul "escu", sentință ce a fost invocată și în prezentul recurs, a fost depusă alături de actul de schimb din anul 1960 în dosarul soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 161/2008 a Tribunalului Dâmbovița, la care s-a făcut referire în paragraful precedent, astfel cum se precizează expres în sentința civilă nr. 478/25.05.2007 a Judecătoriei Pucioasa, aflată la filele 87,88 dosar fond.
În acest context, față de existența unei hotărâri judecătorești irevocabile-decizia civilă nr. 161/11.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița prin care s-a soluționat, în baza comparării titlurilor de proprietate opuse de părți, acțiunea în revendicare a terenului din prezentul dosar, formulată de intimații din prezenta cauză în contradictoriu cu autorul recurenților, iar apărările invocate în acel dosar de către autorul recurenților, constând în uzucapiune, existența actului de schimb din anul 1960 și a sentinței civile nr. 619/2003 a Judecătoriei Pucioasa, au făcut deja obiectul cercetării judecătorești, fiind înlăturate ca nefondate, în mod evident nu mai pot fi valorificate în prezentul dosar de către recurenți, ca succesori ai vânzătorului.
Singurul element nou, invocat de către recurenți în prezentul dosar îl reprezintă actul de vânzare-cumpărare, datat 6.06.2000, prin care aceștia au cumpărat terenul în litigiu de la numitul, act care nu poate determina calificarea titlului lor de proprietate ca preferabil față de cel invocat de către intimați, întrucât, astfel cum legal a stabilit instanța de apel, prin hotărârile judecătorești irevocabile depuse la dosar, ce au finalizat numeroasele litigii dintre autorul recurenților și intimați, s-a stabilit că adevăratul proprietar al terenului a fost autorul intimaților, acest argument fiind cel care a determinat respingerea tuturor apărărilor formulate de către autorul recurenților în dosar nr. 2542/2002, finalizat prin decizia civilă nr. 1139/13.09.2002 a Tribunalului Dâmbovița, în baza căreia s-a emis titlul de proprietate al intimaților.
În considerarea tuturor acestor argumente, constatând că recurenții nu au dovedit incidența în cauză a cazurilor de modificare reglementate de art. 304 pct.8 și 9 Cod proc.civilă- texte de lege pe care și-au întemeiat calea de atac exercitată, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod proc.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza disp.art. 274 Cod proc.civilă, Curtea îi va obliga pe recurenți să plătească intimaților suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în recurs, conform chitanței aflată la fila 17 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii - și, domiciliați în Târgoviște, str. - nr. 48.23. B.4.17, jud. D, împotriva deciziei nr. 352/21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații, domiciliați în,-, jud. D, domiciliată în,-, jud. D și, domiciliată în,-, jud.
Obligă pe recurenții și să plătească intimaților suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
--- - - - -- -
Grefier,
Red.AB/Tehnored.CC
8 ex/18.01.2010
nr- Judecătoria Pucioasa
nr- Tribunalul Dâmbovița
, --
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu, Cristina
