Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 4
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții, și, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură, cu sediul în P,-,. 7, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 375/22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, jud.P și intimata-pârâtă COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în comuna, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit chitanței seria - nr. -/6.11.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate de instanță la fila 25 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți asistat de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 13 dosar, și, reprezentați de avocat și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 23 dosar, lipsind intimata-pârâtă Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenții-pârâți depune la dosar note scrise, în cuprinsul cărora precizează că temeiul de drept al recursului îl reprezintă disp.art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv adresa nr. 1058/P/2008 din 4.06.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte, copia chitanței nr. -/1 din 7.09.2009 si chitanța de depunere/retragere numerar emisă la data de 7.09.2009 de Cec Bank-Agenția P- pentru suma de 1000 lei, reprezentând contravaloare onorariu expertiză topo în cadrul cercetării penale, din cuprinsul cărora rezultă că s-a formulat de către recurenți plângere penală împotriva d-nei expert, aflată în curs de soluționare. Precizează că a comunicat și apărătorului părții adverse înscrisurile menționate.
Avocat pentru intimata-reclamantă declară că lasă la aprecierea instanței pertinența probei cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurenților.
Curtea, în baza art. 305 Cod proc.civilă, încuviințează la cererea apărătorului recurenților-pârâți proba cu înscrisuri, constând în: adresa nr. 1058/P/2008 din 4.06.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte, copia chitanței nr. -/1 din 7.09.2009 si chitanța de depunere/retragere numerar emisă la data de 7.09.2009 de Cec Bank-Agenția P- pentru suma de 1000 lei, reprezentând contravaloare onorariu expertiză topo în cadrul cercetării penale, ce a fost administrată în ședință publică.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, solicită amânarea pricinii pentru a depune la dosar expertiza de specialitate topo dispusă în cursul cercetărilor penale, pe care o apreciază utilă în cauza de față.
Avocat pentru intimata-reclamantă, se opune amânării cauzei la cererea apărătorului recurenților, având în vedere faza procesuală și împrejurarea că pricina este deja la al doilea termen de judecată, neexistând certitudinea existenței acestui înscris, iar prin cererea formulată se tinde la tergiversarea soluționării pricinii.
Avocat pentru recurenți, lasă la aprecierea instanței cererea de amânare formulată.
Curtea, în ceea ce privește cererea apărătorului ales al recurenților prin care s-a solicitat amânarea cauzei pentru a depune expertiza judiciară ce urmează a fi întocmită în dosarul penal nr. 1058/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte, apreciază că este neîntemeiată și ca atare, în baza art. 156 alin.1 Cod proc.civilă o respinge, constatând că aceasta ar fi de natură a conduce la tergiversarea prezentului recurs, în condițiile în care întocmirea unei atare expertize necesită timp îndelungat, iar calea de atac a fost înregistrată la data de 22.09.2009 și se află la al doilea termen de judecată.
Avocat pentru intimata-reclamantă, invocă excepțiile nulității recursului promovat de pârâți deoarece, sub un prim aspect, motivarea în drept a căii de atac nu a fost realizată înăuntrul termenului de recurs prevăzut de lege, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, solicitând a se face aplicarea art. 302 pct.1 lit.c coroborat cu art. 303 Cod proc.civilă, iar sub un al doilea aspect, deoarece motivele de recurs, astfel cum au fost expuse, prin care se solicită rejudecarea în vederea administrării de probatorii cu expertiză nu pot fi încadrate în temeiul precizat prin nota depusă în ședință publică, respectiv art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, neputând constitui motiv de nelegalitate.
Avocat pentru recurenții-pârâți precizează că a detaliat prin notele scrise temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, prin care se tinde la casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se întocmi un nou raport de expertiză, solicitând respingerea excepțiilor invocate.
Curtea, în baza art. 306 alin.3 Cod proc.civilă coroborat cu art. 304 pct.9 Cod proc.civilă raportat la art. 137 Cod proc.civilă, respinge ca neîntemeiate excepțiile nulității recursului invocate de apărătorul intimatei-reclamante, pentru următoarele considerente:
În ce privește nulitatea determinată de neindicarea temeiului de drept al recursului în termenul prevăzut de lege, în conformitate cu art. 306 alin.3 coroborat cu art. 84 Cod proc.civilă, raportat la art. 129 alin.5 Cod proc.civilă, Curtea constată că instanța are posibilitatea, chiar în cazul unei neîncadrări sau a unei încadrări greșite, să stabilească
în baza rolului activ temeiul de drept corect, cu obligația de a-l pune în discuția părților.
Ori, Curtea constată că temeiul de drept al recursului îl constituie disp.art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, unele din motivele recursului promovat putând fi încadrate în dispozițiile acestui text de lege, argument avut în vedere de C pentru respingerea celei de-a doua excepții de nulitate a recursului, reținând că unele critici invocate în termenul legal pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 Cod proc.civilă.
La solicitarea instanței, apărătorii aleși ai părților, având pe rând cuvântul, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, și, pe linia motivelor de recurs depuse în scris la dosar, critică decizia pentru nelegalitate, apreciind că în mod greșit a fost respins apelul promovat de aceștia, tribunalul motivând succint decizia și fără a se pronunța cu privire la toate părțile din proces, respectiv față de Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar.
Învederează că din materialul probator existent la dosar rezultă diferențe mari între schițele cadastrale de intabulare și schița aferentă expertizei constructor, lucrarea cadastrală fiind în ființă, având forță probantă prioritară oricărei alte lucrări de specialitate.
Arată că singura împrejmuire este gardul despărțitor dinspre drum, cu vechime de peste 50 de ani, ce constituie hotarul proprietății, iar partea dreaptă unde instanța a stabilit calea de acces este de asemeni proprietatea recurenților, fiind plantați pomi fructiferi, ce se regăsesc pe o, la o distanță de aproximativ 1,5 m de gard. Ori, dacă situația reală ar fi similară celei din schița cadastrală, ar fi trebuit să existe alte drumuri de acces.
Învederează că la fila 42 dosar apel există testamentul din 1930 al numitului din care rezultă existența căii de acces, înscris în raport de care rezultă că raportul de expertiză este subiectiv și tendențios.
Sub un alt aspect, în opinia sa, nu sunt îndeplinite nici condițiile prev. de art. 616 și urm. cod civil privind servitutea de trecere, care ar fi îndreptățit instanța să stabilească calea de acces, deoarece reclamanta a fost cea care a provocat transformarea proprietății sale într-un loc înfundat, urmare procesului de partaj finalizat prin tranzacție, creîndu-și singură imposibilitatea de acces la calea publică.
În raport de motivele dezvoltate pe larg și depuse în scris la dosar și față de concluziile orale, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru întocmirea unei expertize lămuritoare în speță, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, învederează că, pornind de la disp.art.616-619 Cod civil, s-a solicitat obligarea pârâților de a permite reclamantei folosirea unui drum existent dintotdeauna, blocat și obstrucționat de către recurenți, iar în subsidiar, în cazul în care drumul de acces ar fi fost înglobat în proprietatea pârâților se solicita a se stabili servitutea de trecere.
Apreciază însă că din relațiile comunicate de primărie s-a lămurit acest aspect, precizându-se că nu este afectată proprietatea recurenților, că nu a fost diminuat dreptul lor de proprietate, recurentul depunând la fila 56 dosar o schiță cadastrală din care rezultă că drumul de acces există, întărind astfel concluziile expertei. Recurenții au ieșire directă la calea publică, drumul fiind folosit, a existat dintotdeauna și nu se diminuează proprietatea pârâților. Recurenții sunt de rea-credință deoarece nu permit accesul celorlalte părți la terenurile lor, care se află în partea din spate, ori doresc înglobarea în proprietatea lor a acestui drum. Consideră că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 616 Cod civil, neexistând nici un alt motiv de nelegalitate a deciziei pentru a se putea dispune casarea, astfel cum
s-a solicitat de către pârâți.
Față de aceste concluzii, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d e sub nr. 2376/331/9.10.2007 reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții si Comisia Locală de fond funciar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților să-i permită folosirea căii de acces, pe o lățime de 5 înspre proprietatea sa, iar in situația in care se va constata că prezenta cale de acces nu este o servitute de trecere, solicită crearea unei servituți de trecere și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafețe de teren de 2194 mp. teren arabil, situat in pct. Olteni, com. pe care l-a dobândit în urma partajului dispus prin sentința civilă nr. 1037 din 31 august 2006 a Judecătoriei Vălenii d
A precizat reclamanta că proprietatea sa se învecinează pe o latură cu imobilul proprietatea pârâtului, iar pentru a ajunge la terenul său folosea un drum de acces care mărginește terenul pârâtului in lățime de 5-6. pe toată lungimea terenului pârâtului.
În drept, reclamanta si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 616, 617, 618 Cod civil.
În dovedirea acțiunii a solicitat administrarea probelor cu expertiza, înscrisuri si martori.
La data de 4 decembrie 2007 pârâtul a formulat,conform disp.art.115 Cod pr.civilă, întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că terenul a aparținut defunctului, indicând moștenitoarele acestuia, potrivit certificatului de moștenitor nr. 274 din 10 septembrie 2007.
Reclamanta și-a completat acțiunea conform art. 132 Cod procedură civilă, chemând în judecată pe moștenitoarele defunctului si anume pe si.
În ședința publică din data de 13 februarie 2008 pârâtele si au formulat întâmpinare, conform disp.art.115 Cod pr.civilă, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca nelegală și netemeinică, susținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.616 și 619 Cod civil.
În dovedirea întâmpinării pârâtele au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei si martori.
La solicitarea părților, instanța a administrat probe cu înscrisuri, testimoniale, cu interogatoriul părților și a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie, care fost întocmită de ing..
Prin sentința civilă nr. 1805 pronunțată la data de 10.10.2008 Judecătoria Vălenii d Muntea admis acțiunea formulată și precizată si i-a obligat pe pârâții
, și, să permită reclamantei folosința liberă a căii de acces în lățime de 4. de la drum către proprietatea sa, în punctul Olteni, închis cu poartă pe latura notată pe planul ce face parte din expertiza, cu nr. 12-21, în suprafață de 285 mp. notată pe plan S (7, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 12, 13, 14, 15, 8 si 7), situat in intravilanul comunei, jud. P, pct. Olteni.
De asemenea au fost obligați pârâții, și să plătească în solidar reclamantei suma de 1219 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a reținut că limitrof proprietății pârâtului se află o potecă de 4. lățime, pe care acesta o blocase, iar reclamanta nu mai avea acces spre proprietatea sa cu mijloace de transport și chiar cu piciorul.
Reține instanța de fond că reclamanta este proprietară pe suprafața de 2194 mp. teren arabil situat în pct. Olteni din comuna, jud. P, teren dobândit ca urmare a partajului dispus prin sentința civilă nr. 1037 din 31 aprilie 2006 a Judecătoriei Vălenii de M și care se învecinează pe una din laturi cu proprietatea pârâtului.
S-a stabilit că pârâții nu au negat situația de fapt reținută în raportul de expertiză, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art.1073 Cod civil.
Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal, prev. de art.284 alin.1 Cod pr.civilă, pârâții, care au criticat- pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în primul motiv formulat, că deși hotărârea a fost admisă în contradictoriu cu toți pârâții, nu s-a arătat care este situația pârâtei Comisia Locală de fond Funciar, în sensul că nu s-a menționat dacă acesteia îi revine vreo obligație.
În al doilea motiv de apel s-a criticat sentința sub aspectul obligării lor la a permite reclamantei să folosească o parte din terenul lor, susținându-se că în mod greșit li s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiză, care a stabilit o situație ce nu corespunde realității.
Au susținut apelanții că expertul nu a reușit să identifice corect terenul lor, așa cum este intabulat în condițiile în care nu a măsurat și proprietățile vecine și nu există gard pe toate laturile.
În cel de al treilea motiv de apel s-a arătat că instanța de fond nu s-a referit la modul de constituire al căii de acces, neavând în vedere că reclamanta a fost cea care a transformat proprietatea sa în loc înfundat, deoarece, în urma unui partaj finalizat prin tranzacție, a renunțat la calea de acces deținută inițial.
În aceste condiții, precizează apelanții, calea stabilită nu este cea mai scurtă și, în plus, vor fi lipsiți de posesia pomilor fructiferi, deoarece rămâne o de teren de 3. în afara proprietății.
S-a solicitat admiterea apelului, completarea probatoriilor cu o nouă expertiză topometrică și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata-reclamanta a depus întâmpinare, conform disp.art.115 Cod pr.civilă prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, precizând că a chemat în judecată și comisia locală, care era singura în măsură să dea relații cu privire la modul în care s-a reconstituit dreptul de proprietate celor 3 pârâți, iar proprietatea pârâților nu este păgubită cu cei 285. deoarece drumul de acces se află în afara suprafeței de 2003. proprietatea apelanților.
La data de 22.05.2009 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia nr.375 prin care a respins cererea de completare a probatoriilor ca neîntemeiată și apelul ca nefondat, obligându-i pe apelanți să plătească intimatei-reclamante suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, față de efectuarea expertizei la fond, nu se mai impune o nouă expertiză, cu aceleași obiective, în apel.
S-a mai reținut că este neîntemeiată critica referitoare la respingerea obiecțiunilor, deoarece primele obiecțiuni ale apelanților-pârâți au fost admise, realizându-se o completare a raportului de expertiză.
S-a apreciat ca nefondată și critica referitoare la intimata Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar, tribunalul reținând că această parte a fost chemată în judecată pentru a-i fi opozabilă hotărârea, întrucât inițial nu se cunoștea situația concretă a proprietăților din zonă.
Reține tribunalul, sub acest aspect, atât că apelanții nu au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei intimate, cât și că instanța de fond a specificat în dispozitivul sentinței că obligația de a face a fost stabilită doar în sarcina pârâților persoane fizice.
Tribunalul a stabilit că este nefondat și ultimul motiv de apel formulat de părți, întrucât nu există niciun suport probator în dosar pentru afirmațiile făcute de apelanți, potrivit cărora reclamanta - intimată și-ar fi transformat proprietatea în loc înfundat.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr.civilă, pârâții, și, criticând-o ca nelegală.
În primul motiv de recurs, pârâții au susținut că motivarea deciziei este " cel puțin superficială" și nu se raportează la materialul probatoriu administrat, respingerea fiecărui motiv de apel fiind motivată cu câte o singură frază.
C de-al doilea motiv de recurs vizează inexistența unei precizări, în sentință, față de intimata Comisia Locală de fond funciar, neindicându-se dacă această parte a fost obligată la ceva, în condițiile în care nu exista nicio cerere din partea reclamantei de renunțare la judecată față de această pârâtă.
În cel de-al treilea motiv de recurs s-a susținut că în mod greșit au fost obligați să permită reclamantei să folosească o parte din terenul lor, în condițiile în care situația de fapt reținută de instanță nu corespunde realității.
Precizează recurenții, sub acest aspect, că expertiza topo a fost efectuată în mod subiectiv, stabilind limite ale proprietății și ale căii de acces care nu corespund
realității, susținerile expertei fiind tendențioase și de natură să o favorizeze pe reclamantă.
În argumentarea acestor motive de recurs se arată că există diferențe între planul cadastral, schița din raportul de expertiză și cea aferentă raportului de expertiză întocmit în dosarul de partaj, iar tribunalul nu a făcut nicio referire la argumentele invocate în acest sens in motivele de apel.
Al patrulea motiv de recurs vizează împrejurarea că instanța de fond a admis acțiunea, fără a face nicio referire la modul de constituire al căii de acces, în condițiile în care reclamanta a provocat transformarea proprietății sale într-un loc înfundat.
În acest sens, arată recurenții, instanța trebuia să aibă în vedere disp.art.616 și 619 Cod civil și să dispună o cercetare locală, însă s-a limitat la a valida concluziile raportului de expertiză, ignorând cu desăvârșire toate celelalte probatorii administrate.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru efectuarea unei noi expertize topometrice, aceleiași instanțe de apel.
La data de 11.01.2010 recurenții au depus la dosar o cerere în care au precizat că temeiul de drept al recursului declarat o reprezintă disp.art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, întrucât instanțele anterioare nu au avut în vedere disp.art.616 și 619 Cod civil.
Intimata-reclamantă, reprezentată în instanță de avocatul ales, nu a depus întâmpinare, dar la termenul de judecată din data de 11.01.2010 a invocat excepția nulității recursului, pentru neindicarea în termenul prev. de art.301 Cod pr.civilă a temeiului de drept al recursului și respectiv pentru neîncadrarea criticilor formulate în niciunul dintre cazurile de nelegalitate reglementate de art.304 Cod pr.civilă.
Excepția de ordine publică a fost respinsă de către C în ședința publică de la acel termen de judecată, pentru considerentele de fapt și de drept menționate în practicaua prezentei decizii.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de normele procedurale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima critică formulată de către recurenți, întemeiată în realitate pe disp.art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, este infirmată de actele dosarului, întrucât decizia recurată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată de tribunal, acestea fiind expuse în paginile 3 și 4 din decizie.
Faptul că recurenții apreciază această motivare dată de instanța de apel ca " superficială", întrucât " respingerea fiecărui motiv de apel este realizată în câte singură frază " excede în mod evident ipotezei stipulată de textul de lege menționat, legiuitorul înțelegând să echivaleze unui motiv de nelegalitate doar lipsa totală a motivării deciziei sau existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii, ipoteze care, astfel cum am menționat în paragraful precedent, nu se regăsesc în speță.
Nefondat este și cel de al doilea motiv de recurs dispozitivul deciziei fiind concis, nelăsând loc niciunei interpretări, stabilind obligația de a face doar în sarcina recurenților, aspect menționat de altfel și în decizia tribunalului.
C de al treilea motiv de recurs vizează, în realitate, aspecte legate de stabilirea situației de fapt, determinată de interpretarea probelor, situație în care nu poate constitui obiectul controlului instanței de recurs, întrucât se referă la aspecte de netemeinicie ale hotărârii, iar pct.10 al art. 304 Cod pr.civilă, singurul care permitea în recurs cenzurarea greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor a fost abrogat încă din anul 2000, prin art.I pct.112 din OG 138/2000.
Împrejurarea invocată în cadrul acestui motiv de recurs, referitoare la inexistența, în motivarea deciziei, a vreunei trimiteri la argumentele invocate de către recurenți, prin motivele de apel, vizând diferențele dintre planul cadastral și schițele din rapoartele de expertiză, deși a fost subsumată acestui motiv de recurs, constituie în realitate o critică distinctă, ce va fi analizată de către C din perspectiva disp.art. 304 pct.7 Cod proc.civilă.
În acest context, Curtea reține că în cauză tribunalul a răspuns criticilor formulate de către recurenți sub acest aspect, printr-un argument comun, legat de validitatea raportului de expertiză efectuat în cauză, practica statuând constant, sub acest aspect, că instanța nu are obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele formulate, argumentele putând fi grupate, iar răspunsul comun.
De asemenea, în cel de al patrulea motiv de recurs, recurenții invocă tot aspecte legate de situația de fapt reținută de către instanțe, care ar fi " ignorat cu desăvârșire modalitatea de constituire a căii de acces, precum și celelalte probe administrate " validând doar expertiza topografică, situație în care se constată că, criticile formulate, subsumate acestui motiv, vizează aspecte de netemeinicie, excedând cazurilor de nelegalitate reglementate de art.304 Cod pr.civilă și neputând face, prin urmare, obiectul controlului judiciar al instanței de recurs.
Referitor la critica invocată în acest motiv de recurs, prin care s-a susținut că instanța trebuia să aibă în vedere disp.art.616 și 619 Cod civil și, în consecință, să dispună o cercetare locală, Curtea reține că în cauză nu există o încălcare disp.art.295 alin.2 Cod pr.civilă (această probă fiind solicitată pentru prima dată în apel), întrucât textul de lege menționat nu impune o obligație în acest sens, instanței de apel stipulând doar posibilitatea de a dispune completarea probatoriilor.
În acest context, reținând că, potrivit considerentelor deciziei, instanța de apel și-a format convingerea în baza probelor administrate la fond și având în vedere că motivează de ce a apreciat că cererea de completare a probatoriilor formulate de părți
este neîntemeiată, Curtea constată că instanța făcut numai uz de dreptul conferit de lege, neîncălcând nicio dispoziție legală.
În ceea ce privește pretinsa ignorare a disp.art. 616 și 619 Cod civil, curtea constată că și sub acest aspect susținerile recurenților sunt nefondate, în condițiile în care textul de lege reținut de instanță ca temei de drept al acțiunii, în raport de care a dispus admiterea acțiunii, îl reprezintă disp.art.1073 Cod civil.
În considerarea tuturor acestor considerente, constatând că în cauză nu s-a dovedit incidența cazurilor de modificare invocate de recurenți, Curtea, în temeiul disp.art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
În baza disp.art.274 Cod pr.civilă Curtea îi va obliga pe recurenți să plătească intimatei suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs, conform chitanței aflată la fila 24 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, și, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură, cu sediul în P,-,. 7, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 375/22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, jud.P și intimata-pârâtă COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în comuna, jud.
Obligă pe recurenții, și să plătească intimatei suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
7 ex/14.01.2010
nr- Judec.i de
nr- Trib.
-,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu, Cristina
