Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 3
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții, - și -, domiciliați în S,-, județul P, împotriva deciziei nr. 524/6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în S,-, județul P, și pârâtul ORAȘUL S-prin primar, cu sediul în S,-, județul
Recurs timbrat cu 14 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței seria --S 56729/27.11.2009 emisă de Primăria S și timbru judiciar în valoare de 7,5 lei, anulate de instanță la fila 6 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți, asistat de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar, - și -, reprezentați de același avocat și intimata-reclamantă, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 20 dosar, lipsind intimatul-pârât Orașul S-prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că deși pârâtul Orașul S-prin primar a fost menționat în citativ și citat în calitate de recurent-pârât, la dosar nu există nicio cerere din care să rezulte că acesta a formulat recurs împotriva deciziei nr. 524/6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Curtea, constatând că pârâtul Orașul-S, prin primar nu a formulat cerere de recurs împotriva deciziei nr. 524/6.10.2009, dispune rectificarea citativului în sensul că pârâtul Orașul S are calitate de intimat, iar nu de recurent, cum în mod eronat s-a menționat.
Avocat pentru recurenții-pârâți depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise și chitanța nr. 2/11.01.2010 în valoare de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv 2 exemplare ale declarației traduse în limba română a numitei, autentificată sub nr. 22640/27.11.2009 de BNP, comunicat și părții adverse.
Avocat pentru intimata-reclamantă declară că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurenților și precizează că are cunoștință de conținutul înscrisurilor, fiind depuse inclusiv în faza apelului, împrejurare față de care nu solicită termen.
Totodată, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. 2/11.01.2010 în valoare de 1200 lei, reprezentând onorariu de avocat și întâmpinare.
Curtea, în baza art. 305 Cod proc.civilă, încuviințează la cererea apărătorului ales al recurenților-pârâți proba cu înscrisuri, constând în declarația tradusă în limba română a numitei, autentificată sub nr. 22640/27.11.2009 de BNP.
Se comunică o copie a întâmpinării formulată de intimata-reclamantă către apărătorul recurenților-pârâți, Curtea luând act de declarația acestuia în sensul că nu se solicită amânarea pricinii pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
La solicitarea instanței, apărătorii aleși ai părților, având pe rând cuvântul, declară că nu au cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, solicită admiterea recursului și în baza art. 312 alin.5 Cod proc.civilă, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, apreciind că instanța de apel a soluționat pricina fără a intra în cercetarea fondului.
Pe linia motivelor de recurs depuse în scris la dosar, învederează că potrivit certificatului de moștenitor aflat la fila 8 dosar fond apare și, care însă nu a fost citată în calitate de reclamantă alături de, hotărârea nefiindu-i așadar opozabilă și acesteia. Învederează că nu are nicio legătură cu imobilul, singurii moștenitori legali ai lui fiind și, care trăiesc în prezent în Elveția, la dosar neexistând nici un înscris din care să rezulte că singurul moștenitor al defunctului este vărul său primar, pe cale de consecință nici reclamanta neavând calitate de moștenitoare testamentară. În realitate, adevărații proprietari sunt în Elveția, iar casa a fost edificată de familia. Apreciază că nu s-a făcut dovada rudeniei dintre și reclamantă.
În opinia sa, nu se poate formula acțiune în evacuare fără a se fi exercitat mai întâi o acțiune în revendicare și apreciază că acțiunea este inadmisibilă.
Precizează că imobilul nu a fost nici revendicat și nici notificat, impunându-se pentru justa soluționare a pricinii introducerea în cauză în calitate de reclamantă a numitei.
În raport de motivele scrise de recurs, față de concluziile scrise și în raport de susținerile orale, solicită admiterea recursului,casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă la dosar.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, în concordanță cu apărările prezentate în întâmpinare, solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare, câtă vreme recurenții sunt detentori precari, neputând avea motivație spre a formula acțiune în revendicare.
În opinia sa, criticile din recurs nu vizează motive de nelegalitate a deciziei, constituind simple afirmații care nu au legătură cu speța dedusă judecății.
Învederează că la dosar s-a depus certificat de moștenitor suplimentar care confirmă existența altor moștenitori ai lui, care se află în Elveția, ce au rămas însă străini de succesiune prin neacceptare, iar dispoziția de restituire a imobilului din a cărui evacuare a pârâților se solicită nu face obiectul prezentului proces și nu poate fi pusă în discuție pe cale incidentală.
Referitor la solicitarea de introducere în cauză și a celeilalte moștenitoare, în raport de certificatul de moștenitor suplimentar aflat la dosar, consideră că nu are niciun fel de calitate cu privire la imobilul în discuție.
Pe fondul cauzei, arată că, deși nu s-a invocat atare împrejurare, recurenții locuiesc în imobil fără nici un titlu, astfel cum aceștia au recunoscut de altfel la interogatoriu, iar de 5 ani nu mai plătesc chirie.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea soluțiilor pronunțate ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, Orașul prin Primar, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâților persoane fizice din imobilul situat în orașul S,-, județul P și să se constate nulitatea absolută a actului adițional al contractului de închiriere.
În motivarea cererii, s-a arătat de către reclamantă faptul că a redobândit în natură apartamentul situat la etajul 1 al imobilului mai sus identificat, prin Dispoziția nr.9/11.01.2005 a Primarului orașului S, în suprafață construită de 135,97, compus din două camere și dependințe.
S-a mai precizat faptul că ultimul contract de închiriere al pârâților din 12.08.1999 și-a încetat efectele prin ajungerea la termen, la 08.04.2004, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv OG nr.40/1999. La 25.05.2004 a fost însă încheiat un act adițional pe o perioadă retroactivă, respectiv de la 09.04.2004 la 08.04.2009, în condițiile în care exista deja la primărie o notificare din anul 2001.
Deși pârâții au fost notificați de către reclamantă, pentru a elibera spațiul ocupat fără titlu (în dorința de a soluționa litigiul pe cale amiabilă) aceștia nu au formulat nici un răspuns.
La data de 24.11.2008, reclamanta și-a modificat cererea introductivă, sub aspectul cadrului procesual pasiv, în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu numitele și - prin reprezentanții legali, față de precizările pârâților de la termenul de judecată din 27.10.2008, în sensul că și sunt plecate în Germania, nu mai locuiesc în imobil.
Pârâții s-au prezentat în instanță la termenul de judecată din 10.11.2008, dar nu au formulat întâmpinare. Dându-li-se posibilitatea să-și exprime poziția față de cererea reclamantei, pârâții au arătat că nu sunt de acord cu acțiunea, se opun evacuării deoarece nu au unde să se ducă în altă parte, au depus însă cerere la Primăria S pentru a le fi atribuită o locuință socială.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 249/19.02.2009, Judecătoria Sinaiaa admis în parte acțiunea și a dispus evacuarea pârâților persoane fizice din imobilul proprietatea reclamantei, situat în S,-, județul S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a actului adițional al contractului de închiriere.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în calitate de moștenitoare a numitului (la rândul său, succesor al numitului, căruia, prin dispoziția nr.9/11.01.2005 a Primarului Orașului S, i s-a restituit apartamentul situat la etajul I al imobilului din S,-, județul P) este proprietara imobilului situat în S,-, imobil ce este ocupat fără drept de către pârâții persoane fizice, al căror contract de închiriere a încetat. S-a mai învederat că, după data restituirii în natură a imobilului către autorul reclamantei, respectiv 11.01.2005, prelungirea contractului de închiriere nu poate avea loc în lipsa unui acord expres sau tacit al părților în acest sens, atâta timp cât libertatea contractuală presupune încheierea oricărui contract în lipsa consimțământului liber exprimat al părților contractante.
În baza acelorași considerente, prin decizia civilă nr.524/6.10.2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de pârâții, împotriva sentinței civile nr.249/19.02.2009 a Judecătoriei Sinaia.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Orașul S prin Primar împotriva sentinței civile nr.249/19.02.2009 a Judecătoriei Sinaia sub aspectul cheltuielilor de judecată, reținându-se că, indiferent de soluția pronunțată cu privire la cererea referitoare la nulitatea absolută a actului adițional de prelungire a contractului de închiriere, pârâtul se află în culpă procesuală, în condițiile în care nu a recunoscut pretențiile reclamantei la prima zi de înfățișare.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâții, susținând, în esență, că primele două instanțe nu au sesizat faptul că de pe urma defunctului au rămas ca unici moștenitori legali și, ce au renunțat la recuperarea imobilului în litigiu. S-a mai susținut că certificatele de moștenitor nr.22/2006 și 28/2008 au rolul de a induce în eroare instanța și de a crea o altă situație juridică decât cea reală, neavând nicio legătură cu imobilul în litigiu și, pe cale de consecință, nici reclamanta, care nu putea, astfel, să promoveze acțiunea în evacuare.
În fața instanței de recurs, recurenții au invocat, pentru considerentele anterior expuse, excepția inadmisibilității acțiunii civile în evacuare.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr.9/11.01.2005 a Primarului orașului S, în baza Legii nr.10/2001, s-a restituit în natură numitului apartamentul situat la etajul I al imobilului situat în S,-, județul
Potrivit certificatului de moștenitor nr.22/4.05.2006, emis de notarul public, de pe urma defunctului, singurul moștenitor acceptant este numitul (căruia îi revine întreaga masă succesorală, inclusiv imobilul anterior identificat), - soție supraviețuitoare, - fiică, - fiică, figurând la rubrica " străini de succesiune prin neacceptare", conform declarațiilor autentice date în acest sens.
În certificatul de moștenitor nr. 28/9.06.2008, emis de notarul public, de pe urma defunctului, reclamanta din prezenta cauză figurează în calitate de legatară universală, căreia îi revine în exclusivitate imobilul în litigiu, astfel cum se menționează în testamentul autentificat sub nr.656/28.04.2006 de notarul public.
Atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea celor două certificate de moștenitor anterior menționate, acestea își produc efectele juridice, reclamanta fiind proprietara exclusivă a apartamentului situat la etajul I al imobilului situat în S,-, județul P, din care a solicitat evacuarea pârâților persoane fizice.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.137 Cod pr.civilă raportat la art.480 Cod civil, va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de recurenți, iar în baza art.312 Cod pr.civilă raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurenții vor fi obligați să plătească intimatei suma de 1200 lei,cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.2/11.01.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE:
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de recurenți.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, - și -, domiciliați în S,-, județul P, împotriva deciziei nr. 524/6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în S,-, județul P, și pârâtul ORAȘUL S-prin primar, cu sediul în S,-, județul
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
9 ex/13.01.2010
nr- Judec.
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu, Cristina
