Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 103/R-CM
Ședința publică din 27 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata -EX, împotriva sentinței civile nr.866 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reprezentantul recurentei-intimate asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.196/2008, emisă de Cabinet individual- Baroul Vâlcea și intimatul-contestator asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.79/2008, emisă de Cabinet individual- Baroul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimatul-contestator a depus la dosar acte cu borderou, în două exemplare.
Se comunică apărătoarei recurentei-intimate copia borderoului cu acte depusă la dosar de intimatul-contestator.
Reprezentantul -EX Berbești semnează cererea de recurs.
Apărătoarea recurentei-intimate solicită proba cu înscrisuri, respectiv statul de plată pe luna februarie 2007, pe care îl depune în copie la dosar și l-a comunicat apărătoarei intimatului-contestator. Arată că din acesta rezultă că intimatul nu a fost încunoștințat în niciun fel de diminuarea salariului.
Apărătoarea intimatului-contestator depune la dosar concluzii scrise și acte cu borderou cu care face dovada cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în recurs.
Curtea admite proba cu înscrisuri solicitată de apărătoarea recurentei-intimate. Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătoarea recurentei-intimate, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, desființarea sentinței, iar pe fond respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Apărătoarea intimatului-contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată conform actelor depuse cu borderou la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. contestația înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatorul a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se anuleze Decizia nr.9/25.06.2007 emisă de intimata 98 Berbești, să se dispună reintegrarea sa pe postul deținut anterior emiterii deciziei, cu plata drepturilor salariale.
În motivarea contestației s-a arătat că prin decizia sus menționată unitatea intimată a procedat la încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 21.06.2007, prin acordul părților, în mod nelegal. În realitate, a fost acuzat pe nedrept că ar fi sustras motorină, a fost forțat să-și dea demisia, act asupra căruia a revenit, însă unitatea a încetat abuziv raporturile de muncă printr-un acord al părților inexistent. Susține contestatorul că în situația în care unitatea ar fi apreciat că a săvârșit vreo abatere, altul era temeiul în baza căruia ar fi desfăcut contractul de muncă. Tot un abuz este, în opinia acestuia, și faptul că unitatea pârâtă a refuzat să-i achite indemnizația de boală, deși a fost și internat în spital.
. contestația, partea a solicitat obligarea intimatei la plata diferenței de salariu pe lunile februarie, martie și aprilie 2007 precum și la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale pentru stresul pe care i l-a provocat unitatea prin desfacerea abuzivă a contractului de muncă și refuzul de a-i achita indemnizația de boală.
A arătat pentru aceasta că în lunile februarie, martie și aprilie 2007 lucrat în regim de 8 ore pe zi, însă a fost pontat și plătit numai pentru 4 ore pe zi. Nu a semnat niciun act adițional la contractul de muncă prin care să se modifice clauzele.
Datorită diminuării salariului contestatorul pretinde că nu a mai putut încheia un contract de credit cu banca pentru achiziționarea de bunuri de uz casnic.
Pârâta 98 Berbești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A arătat pârâta că raporturile de muncă au încetat ca urmare a acordului realizat între părți, iar în ce privește pretențiile salariale a invocat existența unui act adițional la contractul individual de muncă prin care s-a menționat timpul de lucru conform căruia petentul a fost salarizat.
Prin sentința civilă nr.866/13.10.2008, Tribunalul Vâlceaa admis contestația, a anulat decizia nr.9/25.06.2007 și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, obligând intimata la plata drepturilor salariale începând cu 21.06.2007 până la reintegrarea efectivă pe post și a diferenței dintre drepturile cuvenite potrivit contractului individual de muncă și drepturile achitate în baza celor două acte adiționale pentru perioada 01.01.2007 - 01.05.2007.
Totodată, a obligat intimata la plata daunelor morale de 500 lei și a cheltuielilor de judecată de 800 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Contestatorul a fost încadrat la societatea intimată cu contractul individual de muncă de la fila 58 dosar, pe durată nedeterminată.
Actele adiționale la acest contract de muncă, respectiv nr 3 din 15.01.2007 - fila 48 dosar prin care s-a micșorat timpul de lucru de la 8 ore/zi la 2 ore/zi cu diminuarea salariului și actul nr 13 din 22 mai 2007 fila 49 dosar - prin care s-a revenit la durata timpului de lucru de 8 ore/zi, au făcut obiectul expertizei grafoscopice prin care s-a concluzionat că nu au fost semnate de contestator la poziția salariat.
S-a constatat astfel că unitatea în mod abuziv a procedat la modificarea duratei timpului de lucru al contestatorului, cu diminuarea salariului, fără a exista un acord al părților pentru modificarea clauzelor din contractul individual de muncă, încălcând astfel dispozițiile art 41 din Codul muncii.
Cu privire la decizia nr. 9 din 25 iunie 2007 s-au reținut următoarele aspecte de fapt:
În baza unor suspiciuni ale tatălui administratorului firmei că petentul ar fi sustras motorină, acesta a fost chemat la sediul firmei să dea explicații. Petentul a solicitat încetarea raporturilor de muncă începând cu 21 iunie 2007 și în aceeași zi a solicitat acordarea concediului de odihnă cuvenit pentru anul 2007, precizând că revine asupra demisiei.
La interogatoriul luat, societatea angajatoare a recunoscut că l-a suspectat pe petent de sustragerea de combustibil, că acesta a revenit asupra demisiei și a precizat că raporturile de muncă au încetat prin acordul de voință al părților.
Aceste susțineri nu sunt însă dovedite. Nu există la dosarul cauzei nicio dovadă că petentul și-a manifestat voința de a înceta raporturile de muncă în acest mod. Acordul nu este prezumat. Mai mult, s-a dovedit că unitatea a fost înștiințată înainte de emiterea deciziei de către petent că revine asupra demisiei.
Pe de altă parte, se verifică susținerea petentului că decizia contestată a fost emisă de o persoană, însă a fost semnată în numele societății de o altă persoană, altele decât cele care reprezintă societatea.
Decizia nr.9 din 25 iunie 2007 este emisă de administratorul societății este însă semnată de contabila societății, împuternicită cu aducerea ei la îndeplinire.
Potrivit art.55 lit b din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea. Cum în cauză nu s-a dovedit acordul dat de petent pentru încetarea raporturilor de muncă, decizia emisă este nelegală.
Reaua-credință a societății pârâte în derularea raporturilor de muncă cu contestatorul rezultă din modul în care a înțeles să-l "determine " pe acesta să-și dea demisia deși nu s-a dovedit că a sustras motorină, de împrejurarea că fără a lămuri situația și primind revenirea asupra demisiei, a procedat la emiterea deciziei printr- un acord al părților inexistent. De asemenea, în mod abuziv a procedat unitatea la întocmirea unor acte adiționale la contractul de muncă, nesemnate de contestator, acte de natură a-l prejudicia pe acesta.
Tot în acest sens este de remarcat refuzul nejustificat al societății de a plăti contestatorului indemnizația de boală, conform certificatelor medicale depuse în copie la dosar.
Față de toate aceste aspecte s-a constatat că și cererea formulată de contestator privind obligarea pârâtei la plata unor daune morale este întemeiată.
S-a mai făcut aplicarea prevederilor art. 274 pr.civ.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, intimata 98, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- În mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada manifestării de voință a contestatorului în sensul încetării raporturilor de muncă prin acordul părților.
Nu a ținut seama de existența cererii de demisie semnată de către salariat fără a fi constrâns de angajator.
- Legat de capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, tribunalul nu a avut în vedere semnarea de către contestator fără obiecții a statelor de plată în care erau consemnate salariile diminuate. De aceea a apreciat greșit că acesta nu și-ar fi dat acordul pentru modificarea clauzelor din contractul de muncă.
- Contestatorul a fost surprins în timp ce a sustras motorina din utilajul pe care își desfășura activitatea. În urma discuțiilor purtate cu reprezentantul angajatorului, acesta și-a dat demisia. Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, salariatul nu a fost constrâns să demisioneze, implicit nu a suferit un prejudiciu moral.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Este necontestat faptul, reținut de altfel și de tribunal, că încetarea raporturilor de muncă dintre părțile litigiului a fost întemeiată, prin decizia contestată, pe acordul părților - caz prevăzut distinct de încetarea contractului de muncă prin demisie în dispozițiile art.55 lit.b) din Codul muncii.
Întocmind această decizie cu nr.9/25.06.2007 ulterior înregistrării demisiei și cererii de revenire asupra demisiei, angajatorul și-a exprimat implicit acordul față de retractarea manifestării de voință a salariatului cu privire la încetarea contractului individual de muncă din inițiativa sa.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a examinat realizarea acordului de voințe pentru a opera încetarea raporturilor de muncă potrivit art.55 lit.b) din cod.
Acesta acord nu s-a realizat deoarece la data de 25.06.2007, data emiterii deciziei contestate, nu a fost redactat un înscris semnat de ambele părți în acest sens.
Nu au fost redactate acte care să consemneze separat voința salariatului pentru încetarea contractului de muncă în acest mod.
Decizia însăși nu a fost semnată de către salariat, iar consimțământul acestuia pentru încetarea contractului de muncă prin acord nu a fost exprimat în altă împrejurare.
Or, pentru a proceda la încetarea contractului de muncă în baza art.55 lit.b) din Codul muncii, angajatorul trebuie să aibă în vedere o eventuală cerere ori o manifestare neîndoielnică din care să rezulte intenția salariatului de a pleca din unitate prin această modalitate.
Reținând nerealizarea acordului de voință pentru încetarea raporturilor de muncă, instanța de fond a procedat la o judicioasă apreciere a probelor administrate în cauză.
Semnarea de către salariat a statului de plată în care este menționat salariul diminuat nu echivalează cu acordul acestuia față de modificarea unuia dintre elementele esențiale ale contractului de muncă.
Nici chiar în situațiile de delegare sau detașare, în care se poate schimba unilateral locul muncii nu este permisă diminuarea salariului în lipsa acordului salariatului.
Acest acord trebuie exprimat anterior dispunerii unei astfel de măsuri, condiție de valabilitate prevăzută de dispozițiile art.17 alin.1, 4 și 41din Codul muncii, care obligă angajatorul la informarea salariatului asupra clauzelor esențiale pe care intenționează să le modifice și la încheierea actului adițional la contractul individual de muncă.
Semnarea statului de plată nu are nici măcar valoarea acordului ulterior față de măsura luată unilateral, respectiv a confirmării, dispozițiile legale menționate mai sus fiind imperative. Actul semnat de contestator la momentul plății salariului diminuat probează numai suma ridicată de acesta pentru luna respectivă și faptul încasării salariului stabilit în acte.
În acest sens sunt prevederile art.163 din Codul muncii.
Modalitatea nelegală în care s-a procedat la încetarea raporturilor de muncă a fost de natură să provoace salariatului o stare de incertitudine în privința situației sale profesionale, este chiar cauzatoare de temeri, de stres câtă vreme acuzațiile de săvârșirea a unei sustrageri de bunuri pe care și-a întemeiat unitatea demersul nu au făcut obiectul cercetărilor penale sau disciplinare.
Este dreptul angajatorului să îl atenționeze de eventualitatea cercetărilor penale sau disciplinare ori să îi propună încetarea raporturilor de muncă.
Nu poate hotărî însă acest din urmă lucru decât cu respectarea prevederilor legale.
Repararea prejudiciului moral suferit în această situație nu este suficient realizată numai prin anularea deciziei nelegale.
Reținând pentru considerentele de mai sus că nu se regăsesc în cauză motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată -EX, împotriva sentinței civile nr.866 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul .
Obligă pe recurenta-intimată. 98 Berbești să plătească intimatului-contestator suma de 500,82 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.02.2009
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
