Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 107/R-CM
Ședința publică din 27 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCATIEI CERCETARII SI, împotriva sentinței civile nr.906/CM din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, intimații-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia. Se mai învederează că recursul este tardiv formulat.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, curtea rămâne în pronunțare pe excepția de tardivitate a formulării acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.02.2008, reclamanții, G, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Școala Lacului, Școala, Școala, Comuna Lacului, prin primar, Inspectoratul Școlar al județului A, Ministerul Educației Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Consiliul Județean A, în calitate de ordonatori de credite, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții Școala Lacului, Școala, Școala, Inspectoratul Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore suplimentar, iar toți pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu două ore suplimentar față de norma didactică, după cum urmează: reclamantei pentru perioada octombrie 2001 - 01 octombrie 2004, reclamantei pentru perioada octombrie 2001 - 01 iunie 2004, iar celorlalți reclamanți pentru perioada octombrie 2001 - 17 august 2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății.
S-a solicitat și obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt încadrați în funcție didactică la Școala Lacului, Școala și Școala.
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, "personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamanții că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul nr.167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, G nr.17/2006.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia arată că nu este angajatorul reclamanților și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și T arată că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către Minister că Acordul invocat de reclamanți, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T sunt de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, arătând că potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post, și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite spre deosebire de norma didactică a profesorilor care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul susține că este eronată opinia reclamanților referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 - art.19-35.
Aceeași excepție a fost invocată și de pârâtul Consiliul Județean Potrivit Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate Inspectoratului Școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A, cu motivația că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.906/CM din 30 septembrie 2008, a dmis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Județean A și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a respins acțiunea față de acești pârâți.
A respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligate pârâtele Școala Lacului, Școala și Școala să plătească acestora, în raport de locul de muncă și perioada efectiv lucrată, diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore efectuate suplimentar săptămânal, după cum urmează: reclamantei pentru perioada octombrie 2001 - 01 octombrie 2004, reclamantei pentru perioada octombrie 2001 - 01 iunie 2004, iar celorlalți reclamanți pentru perioada octombrie 2001 - 17 august 2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Comuna Lacului să vireze pârâtelor Școala Lacului, Școala și Școala fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin cererea de chemare în judecată și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice.
S-a respins cererea față de pârâtul Inspectoratul Județean A și capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată ca nedovedit.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu este nici ordonator de credite, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
În art.20 alin.1 din același act normativ se menționează "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."
În raport de aceste dispoziții unitatea administrativ-teritorială care ar fi putut sta în judecată este Județul A prin Președintele Consiliului Județean.
Însă, potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, nici această unitate administrativ-teritorială nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Deci, Consiliul Județean are numai un rol consultativ în ceea ce privește alocarea bugetului privind cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T s-a respins, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu două ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, urmează ca hotărârea să fie opozabilă și pârâtei Comuna Lacului
S-a respins și excepția prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere dispozițiile art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 de Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice, se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamanților, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică.
1. În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister fără a avea în vedere că nu are calitate de angajator față de reclamanți și acesta nu poate încheia contracte de muncă cu personalul didactic de predare, neavând competența de a recalcula sau plăti salarii.
2. În mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune fără a se avea în vedere că potrivit art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale.
În speță nu s-a făcut dovada existenței vreunor motive de întrerupere a termenului de prescripție, situație în care acțiunea reclamanților trebuia să fie respinsă.
Față de cele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și
Recursul declarat de pârât este tardiv.
Potrivit art.70 și art.72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, conflictele de drepturi se soluționează de instanțele judecătorești competente.
Potrivit art.80 din aceeași lege, termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunțate în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În speță, sentința civilă nr.906/CM/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost comunicată recurentului la data 19.11.2008, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la dosar (fila 156), pe care există semnătura și ștampila de primire a acestuia.
Recursul a fost declarat de pârât la data de 03.12.2008.
Cum de la data comunicării hotărârii și până la data formulării recursului au trecut mai mult de 10 zile, ultima zi liberă fiind 30.11.2008, se constată că acesta este tardiv și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.906/CM din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.01.2009
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
