Drepturi salariale (banesti). Decizia 102/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 102/R-CM
Ședința publică din 27 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta TURISM MUNTENIA PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.575/CM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.4/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătoarea intimatei-reclamante depune la dosar copie de pe sentința civilă nr.1458/CM/15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, prin care a fost anulată o altă decizie de suspendare a contractului de muncă al contestatoarei. Precizează că aceasta nu a mai mers la serviciu de la prima suspendare a contractului individual de muncă. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătoarea intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Constată că sub nr- a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, contestația formulată de împotriva deciziei nr.16/22.01.2008, emisă de intimata Turism Muntenia, prin care a solicitat anularea deciziei și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale ce i se cuvin pe perioada suspendării.
În motivarea contestației s-a arătat că prin această decizie a fost suspendat, pentru a doua oară, contractul său individual de muncă din funcția de șef birou contabilitate, începând cu data de 22.01.2008, conform art.52 lit.c din Codul muncii, în baza a două plângeri penale, nr.1023/9.08.2007 și nr.1752/17.10.2007.
A susținut contestatoarea că evenimentele la care se face referire în prima plângere penală s-au petrecut în altă dată, respectiv o lună mai târziu și că a doua plângere penală nu are un suport real, devreme ce au existat mai multe controale la societate în urma cărora s-a stabilit că nu există nici un fel de prejudiciu cauzat intimatei. Ca atare, apreciază că este vorba numai de o rea-credință și rea-intenție a conducerii unității care a anulat o decizie de suspendare anterioară și, care, fără să-i fie achitate drepturile bănești, a emis prezenta decizie.
Prin sentința civilă nr.575/CM/16.06.2008, a fost admisă contestația, a fost anulată decizia nr.16/22.01.2008 emisă de intimată și au fost repuse părțile în situația anterioară, în sensul că a fost obligată intimata să plătească drepturile salariale cuvenite contestatoarei începând cu data de 22.01.2008 până la data reluării activității. A fost obligată intimata să plătească 650 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta este salariată la societatea intimată, având funcția de șef birou contabilitate și că prin decizia nr.28/12.06.2007 i-a fost suspendat contractul individual de muncă, această măsură fiind anulată prin sentința civilă nr.852/CM/7.12.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă.
Prin Decizia nr.12/21.01.2008, intimata a anulat decizia de suspendare a contractului individual de muncă și a dispus plata către contestatoare a drepturilor salariale cuvenite.
A doua zi, la data de 22.01.2008, prin decizia nr.16, ce face obiectul prezentului litigiu, intimata a dispus din nou suspendarea contractului de muncă al contestatoarei în temeiul art.52 lit.c Codul muncii, cu motivarea că împotriva salariatei s-au formulat două plângeri penale, una înregistrată sub nr.1752/17.10.2007 la Secția de Poliție nr.1 Pitești, iar cea de-a doua înregistrată sub nr.1023/9.08.2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești.
A reținut instanța că această suspendare s-a făcut conform art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii, articol ce permite luarea unei astfel de măsuri în situația în care angajatorul a formulat împotriva salariatului plângere penală, măsura putând fi luată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Instanța însă a apreciat că această suspendare este una facultativă, iar nu obligatorie, ea putând fi dispusă numai când este neapărat necesară, de la caz la caz.
Tribunalul a constatat că la societatea intimată există o stare conflictuală între membrii consiliului de administrație și o parte a angajaților și că, în acest context, trebuie evitată luarea unor măsuri cu caracter revanșard.
În plus, a reținut reaua-credință a angajatorului, care a emis mai multe decizii de suspendare a contractului individual de muncă al salariatei având la bază mai multe plângeri penale, formulate în temeiul acelorași presupuse fapte, încadrate în dispozițiile art.246, art.291 și art.321 Cod penal.
În fine, instanța a constatat că intimata nu a depus la dosar nici un înscris care să poată dovedi incompatibilitatea contestatoarei în exercitarea în continuare a atribuțiilor specifice funcției pe care o ocupă.
Ca atare, Tribunalul Argeșa admis contestația conform celor de mai sus.
În termen legal, intimata Turism Muntenia a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
Instanța de fond nu a avut rol activ în soluționarea pricinii și ca atare nu a reținut existența incompatibilității contestatoarei cu funcția de șef birou contabilitate, aspect ce rezultă din conținutul plângerilor penale formulate de către recurentă. Există o strânsă legătură între natura funcției ocupate de contestatoare și infracțiunile pentru care s-au formulat cele două plângeri penale.
Se mai arată că instanța a interpretat greșit dispozițiile art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii, articol ce permite angajatorului să suspende contractul individual de muncă al salariatului împotriva căruia s-a formulat plângere penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Practic instanța s-a substituit competențelor organelor de conducere ale societății intimate, acestea din urmă fiind singurele abilitate să aprecieze asupra incompatibilității reclamantei cu funcția exercitată. Așa cum s-a arătat mai sus, din conținutul plângerilor penale rezultă clar această incompatibilitate.
ce există plângere penală pentru fapte săvârșite de contestatoare, incompatibile cu funcția exercitată (în aprecierea angajatorului), instanța nu mai poate cenzura această măsură.
Prin motivarea sa, instanța de fond a extins procesul și față de alte persoane care nu sunt părți în prezenta cauză, reținând că recurenta dă dovadă de rea-credință atât față de contestatoare, cât și față de ceilalți angajați. În acest fel, tribunalul nu și-a manifestat obiectivitatea și echilibrul specifice actului de justiție, motivarea instanței fiind tendențioasă.
În recurs, la termenul de judecată din data de 11.11.2008, instanța din oficiu a dispus suplimentarea probatoriului, solicitând intimatei să depună la dosar fișa postului, precum și alte hotărâri judecătorești pronunțate între aceleași părți.
Prin notele de ședință de la fila 86, intimata a arătat că nu există o fișă a postului întocmită pentru contestatoare.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Conform art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Rezultă că, pentru ca acest text de lege să-și găsească aplicabilitatea trebuie îndeplinite următoarele condiții: să existe o plângere penală formulată de angajator împotriva salariatului (sau salariatul să fi fost deja trimis în judecată); faptele penale pentru care salariatul a fost trimis în judecată sau împotriva sa au fost formulate plângeri penale să fie incompatibile cu funcția deținută de salariat.
În ceea ce privește prima condiție, Curtea constată că la baza emiterii Deciziei nr.16/22.01.2008 au stat, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei, două plângeri penale: una înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești cu nr.1023/9.08.2007, iar cealaltă înregistrată la Secția de Poliție nr.1 Pitești, sub nr.1752/17.10.2007.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, recurenta a susținut că nu este competența instanței de judecată, ci numai a angajatorului să aprecieze asupra incompatibilității salariatului cu funcția deținută.
Curtea apreciază însă că această susținere este nefondată.
Astfel, conform art.281 Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect, printre altele, soluționarea conflictelor de muncă privitoare la suspendarea contractelor individuale de muncă, ceea ce duce la concluzia că în prezentul litigiu instanța trebuia să verifice dacă au fost corect aplicate dispozițiile art.52 din Codul muncii. Este atributul instanței de judecată să examineze dacă faptele pentru care s-a formulat plângere penală sunt incompatibile cu funcția deținută de salariat, în caz contrar permițându-se angajatorului să ia măsuri abuzive împotriva salariatului, măsuri ce nu ar putea fi supuse controlului instanței.
Această soluție ce rezultă din dispozițiile Codului muncii este firească, deoarece suspendarea contractului de muncă are consecințe importante pentru angajat, care este lipsit de plata drepturilor salariale, situație ce poate o perioadă destul de mare având în vedere durata unui proces finalizat prin hotărâre judecătorească.
În aceste condiții, Curtea va analiza și acest al doilea aspect, legat de incompatibilitatea contestatoarei cu funcția deținută, aceea de șef birou financiar-contabilitate.
Astfel, instanța constată că sub nr.1023/9.08.2007 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești (filele 5-6 dosar fond), plângerea penală formulată de societatea intimată împotriva mai multor persoane, printre care și contestatoarea, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art.321 Cod penal.
În cuprinsul acestei plângeri s-a arătat că în ziua de 8.05.2007, ora 6.40, membrii consiliului de administrație al societății intimate au fost împiedicați să intre în birou de trei salariați, care au proferat injurii asupra lor și au forțat să părăsească locația.
În jurul orelor 750, în incinta societății a fost permis accesul salariaților de la departamentul contabilitate, ticketing și agenție, însă aceștia, odată intrați, au adus injurii și amenințări membrilor consiliului de administrație, fiind instigați de și -.
Din conținutul plângerii rezultă că fapta penală imputată contestatoarei este aceea că a instigat pe ceilalți salariați ai departamentului de contabilitate, ticketing și agenție să aducă injurii și amenințări membrilor consiliului de administrație.
Obligația de a respecta disciplina și ordinea la locul de muncă și de a nu instiga la fapte penală nu au legătură cu atribuțiile specifice funcției îndeplinite de contestatoare, respectiv aceea de șef birou financiar-contabilitate. Ele reprezintă eventual o încălcare a regulamentului de ordine interioară, aspect ce atrage antrenarea răspunderii penale a contestatoarei.
Pentru a exista compatibilitatea, fapta penală trebuie să vizeze atribuțiile contestatoarei derivând din profesia exercitată de aceasta, iar nu disciplina muncii în unitate, a cărei încălcare atrage răspunderea disciplinară.
Ca atare, în legătură cu fapta penală pentru care s-a formulat prima plângere penală, Curtea apreciază că nu există incompatibilitate.
Pe de altă parte, sub nr.1752/17.10.2007 (filele 8-9), a fost înregistrată plângere penală formulată de Turism Muntenia împotriva contestatoarei, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art.291 Cod penal și a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art.246 Cod penal.
În cuprinsul plângerii s-a arătat că salariata a acceptat în contabilitate documente de plată pentru asistența juridică acordată de două birouri de avocatură, fără a informa consiliul de administrație al societății. În arhiva societății se pretinde că nu există nici un dosar cu acte referitoare la cauzele susținute de respectivele birouri de avocatură: citații emise de instanță, delegații semnate de conducerea societății etc. ceea ce înseamnă că nu există documente care să ateste că birourile de avocatură și-a îndeplinit obligațiile contractuale pentru care și-au încasat onorariile. În plângere s-a mai arătat, de asemenea, că garanțiile materiale reținute persoanelor cu gestiuni din cadrul societății nu au fost virate la bancă, salariații pierzând astfel garanția ce i s-ar fi cuvenit.
În finalul acestei plângeri societatea face trimitere la mai multe documente: raport de expertiză contabilă, supliment la acest raport, adrese emise cabinetelor de avocatură, situația de la societate privind sumele plătite celor două birouri și declarațiile unui număr de patru salariați.
Aceste acte arătate mai sus, nu au fost depuse de către societate la dosarul aflat pe rolul tribunalului și nici în recurs în fața Curții de Apel.
Mai mult, deși instanța de recurs i-a solicitat în mod expres, societatea intimată nu a depus fișa postului contestatoarei, învederând instanței la data de 4.12.2008 (fila 86) că pentru contestatoarea nu există o fișă a postului care să fie întocmită în condițiile regulamentului de ordine interioară și legii contabilității.
În aceste condiții, Curtea constată că recurenta nu a făcut nici un fel de dovezi privind atribuțiile specifice funcției deținute de contestatoare și, pe cale de consecință, nu a probat incompatibilitatea faptelor penale pentru care s-a formulat cea de-a doua plângere cu funcția respectivă, deși, așa cum s-a arătat mai sus, fapta penală trebuie să vizeze atribuțiile contestatoarei derivând din profesia exercitată de aceasta.
Față de aceste considerente, Curtea concluzionează că în speță societatea recurentă nu a dovedit, pentru nici una dintre cele două plângeri penale, că este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii, referitoare la incompatibilitatea presupuselor fapte cu funcția deținută, ceea ce înseamnă că măsura suspendării contractului de muncă a acesteia a fost greșit dispusă de către intimată și că în mod corect instanța de fond a admis contestația și a anulat decizia de suspendare a contractului de muncă al salariatei.
În plus, în recurs, contestatoarea, prin apărător, a depus la dosar sentința civilă nr.1458/CM/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, prin care a fost anulată oat reia decizie de suspendare a contractului individual de muncă al salariatei, respectiv decizia nr.1431/28.07.2008. Măsura suspendării a fost dispusă începând cu data de 28.07.2008, după ce, la data de 24.07.2008, prin decizia nr.142 a fost anulată o decizie anterioară de suspendare (cea care face obiectul prezentului litigiu).
Față de toate acestea, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut reaua-credință a societății recurente și caracterul revanșard al măsurilor dispuse de aceasta, în condițiile în care a suspendat de trei ori contractul individual de muncă al contestatoarei. Practic fiecare măsură de suspendare a fost anulată, pentru ca, la un interval de câteva zile, societatea angajatoare să dispună o nouă suspendare a contractului individual de muncă.
În fine, în ceea ce privește ultima susținere făcută de societate în recurs privind extinderea procesului și asupra altor persoane, curtea apreciază că faptul că în considerentele sentinței se reține reaua credință a recurentei și față de alți salariați nu influențează în nici un fel soluția pronunțată în cauză și nu este de natură a duce la desființarea hotărârii primei instanțe.
Față de toate aceste considerente, Curtea în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă va obliga pe recurentă să plătească intimatei suma de 750 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (fila 105).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta TURISM MUNTENIA PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.575/CM/16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
Obligă pârâta să plătească intimatei-reclamante suma de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /30.01.2009
/2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
