Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1033/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1033
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 142 din data de 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1089 din data de 11 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele DGFP D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul contestator, reprezentat de avocat și intimatele DGFP D, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F reprezentate de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru contestatorul, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se introduce în cauză SC SRL.
Consilier juridic pentru intimatele DGFP D, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Filiași, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata D - F, desființarea formelor de executare întocmite cu privire la imobilul situat în extravilanul orașului F, satul de, județul D, având nr. cadastral provizoriu 508 și înscris în Cartea Funciară nedefinitivă nr.844 al localității
În motivare, contestatorul a arătat că, la data de 15.10.2007, a aflat din ziarul " de Sud" că intimata a scos la licitație publică imobilul identificat anterior și care se află în proprietatea sa, conform actului de vânzare-cumpărare nr.3525/21.12.2006, încheiat cu respectarea prevederilor legale în vigoare și cu privire la care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate prin încheierea nr.1035/09.02.2007.
Contestatorul a învederat instanței că a fost de bună-credință la data achiziției imobilului de la vânzătorul SRL, că în momentul respectiv nu a fost notată în cartea funciară nicio somație sau un alt act de executare în favoarea intimatei, drept pentru care apreciază că executarea silită pornită împotriva acestui imobil, care nu mai aparține debitoarei SRL, este nelegală.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat anularea acțiunii ca netimbrată, arătând că, deși contestatorul avea obligația de a timbra corespunzător cererea de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art.2 alin.2 din Lg.146/1997, nu a achitat taxa legală de timbru.
Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, arătând că, în data de 19.12.2006 D, a eliberat, la cererea, extrasul de carte funciară pentru autentificare nr.55988, în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în orașul F, satul de, cu nr. cadastral provizoriu 508, înscris în cartea funciară nr.844 al localității F, eliberarea extrasului având ca efect blocarea cărții funciare pe o durată de 5 zile. La data de 22.12.2006, F, prin cererea nr.57036, a solicitat notarea sechestrului instituit la data de 19.11.2006 asupra imobilului respectiv, pentru recuperarea creanțelor bugetare datorate de SRL bugetului general consolidat, în sumă de 211.954 lei.
Prin sentința civilă nr. 116 din 06.02.2008, pronunțată de Judecătoria Filiași, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate, a aplicat greșit legea, în special dispozițiile privind sechestrul asiguratoriu și nu a ținut seama de faptul că el este terț, cumpărător al imobilului supus executării.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
La ultimul termen de judecată instanța a calificat calea de atac ca fiind apel, având în vedere obiectul cauzei, respectiv contestație la executare formulată de un terț ce invocă un drept de proprietate asupra unui bun ce face obiectul executării și în raport de art. 402 alin 2 Cod pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 271, pronunțată la data de 23 mai 2008, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de contestator, a casat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 173 alin 2 din OG nr. 92/2003 "contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă în termen de 15 zile după efectuarea executării"
S-a apreciat că, în speță, recurentul contestator a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3525/2006 un drept de proprietate asupra unor imobile, imobile ce au fost sechestrate de către intimata-creditoare prin procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 19.11.2006, sechestru ce a fost notat în Cartea Funciară, intimata formulând cerere în aceste sens la data de 22.12.2006.
S-a arătat că instanța de fond a reținut că imobilele au fost înstrăinate apelantului, după indisponibilizarea lor de către intimata -creditoare, act ce este lovit de nulitate absolută conform art. 147 alin 10 din OG nr. 92/1993, în condițiile în care procesul verbal de sechestru a fost comunicat debitoarei fără preciza însă data la care a fost comunicat acesta pentru a se putea verifica respectarea dispozițiilor legale menționate mai.
Totodată, s-a menționat că singura dovadă a comunicării unui act este cea aflată la fila nr. 46 dosar fond, însă aceasta a fost returnată cu mențiunea că destinatarul lipsește de la domiciliu.
Mai mult, s-a apreciat că instanța de fond nu respectat principiului disponibilității, prin faptul că nu a stabilit obiectul contestației la executare, pentru a verifica și respectarea termenului de introducere a cererii de executare silită și în condițiile în care contestatorul a indicat ca temei de drept al contestației la executare dispozițiile art. 399 și art 401 alin 2.c Cod Penal, nu a pus în discuție temeiul de drept pe care și-a întemeiat considerentele, încălcând astfel dreptul la apărare al acestuia și nu a cercetat fondul cauzei.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr- iar instanța a dispus citarea părților.
La data de 10.10.2008, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de contestator, ca neîntemeiată, invocând totodată excepția tardivității introducerii contestației, arătând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 173 alin 2.pr.fiscală " contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data efectuării executării", or, apreciază intimata acest termen curge de la data când contestatorul a luat la cunoștință in orice mod despre actele de executare contestate, referindu-se în acest caz și la disp. art. 173 alin.1 lit. a.
În speță, intimata a apreciat că contestatorul a luat la cunoștință despre procesul verbal de sechestru pe care îl contestă cel mai târziu din momentul publicării anunțului individual privind procesul verbal de sechestru din 19.12.2006 pe Internet, moment ce l-a constituit data de 01.02.2007, când acest anunț a apărut pe Internet astfel că termenul de introducere a contestației, cel puțin pentru contestarea procesului verbal de sechestru era până la data de 16.02.2007, termen pe care contestatorul l-a depășit astfel că contestația sa este tardivă.
În ședința publică din data de 21 octombrie 2008, contestatorul și-a precizat acțiunea formulată, arătând că înțelege să conteste licitația publică din data de 25.10.2007 și procesul verbal de sechestru din 19.11.2006 privind imobilul cumpărat precum și toate celelalte forme de executare din dosar.
Precizarea contestației de către contestator s-a impus pentru stabilirea obiectului contestației, sens în care și instanța de casare s-a pronunțat.
La același termen de judecată, instanța a luat act că pe rolul instanței fost înregistrat dosarul nr-, având același obiect și părți, iar, în ședința publică din data de 04 noiembrie 2008, dispus conexarea celor două cauze.
Cauza conexată a fost inițial înregistrată pe rolul instanței sub nr-, în care s-a pronunțat nr-.
Această cauză a avut ca obiect contestația formulată de, care a solicitat, în contradictoriu cu intimata D - F, desființarea formelor de executare și a proceselor verbale de licitație nr.1653 și 1654 din 28.01.2008 prin care s-a vândut imobilul situat în extravilanul orașului F, satul de, județul D, având nr. cadastral provizoriu 508 și înscris în Cartea Funciară nedefinitivă nr.844 al localității F, cu destinație fermă zootehnică, proprietatea contestatorului.
Contestatorul a învederat instanței că a fost de bună-credință în momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare cu SRL, că la data respectivă nu a fost notată nicio somație sau un alt act de executare în favoarea intimatei, drept pentru care apreciază că în mod nelegal organul de executare a vândut un bun ce nu aparține debitoarei, încălcând astfel dispozițiile art.138 din codul fiscal.
Prin nr-, Judecătoria Filiașia respins contestația la executare, soluție împotriva căreia contestatorul a formulat apel, apel ce a format obiectul dosarului nr. 167/2008, al Tribunalului Dolj în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 373/27.06.2008.
Prin această decizie, Tribunalul a desființat sentința judecătoriei și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat că instanța de fond nu a manifestat rol activ pentru a stabili obiectul contestației la executare, cu exactitate și nu a respectat astfel principiul disponibilității.
Excepția tardivității introducerii contestației împotriva procesului verbal de sechestru a fost reiterată de către reprezentanta intimatei și la termenul din 04.11.2008, când de asemenea a invocat și excepția lipsei de interes a formulării contestației deoarece prin precizarea la acțiune din 21.10.2008, contestatorul a înțeles să conteste și licitația publică din 25.10.2007, care însă nu s-a finalizat printr-o adjudecare fiind doar emise publicații de vânzare.
Prin sentința civilănr.1089 din 11.11.2008, pronunțată de Judecătoria Filiași au fost respinse excepția lipsei de interes și excepția tardivității formulării contestației.
A fost respinsă contestația la executare formulată și precizată de contestorul.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Privitor la excepția tardivității parțiale sau totale a contestației formulate, instanța a apreciat că dată fiind calitatea de terț a contestatorului față de actele de executare, acesta are posibilitatea să conteste aceste acte de la momentul când i-au fost comunicate sau a luat cunoștință despre întocmirea lor. În această împrejurare, instanța nu poate reține, în raport de dispozițiile art.173 pr.fiscală, că publicarea anunțului privind înființarea sechestrului pe pagina de internet poate echivala cu o comunicare formală și procedurală date fiind realitățile social-economice în care accesul la internet nu este prezumat a fi posibil oricui și în orice condiții.
Mai mult decât atât, intimata a recunoscut că a comunicat contestatorului procesul verbal de sechestru prin serviciul poștal, însă dovada comunicării s-a întors cu mențiunea "destinatar lipsă de la adresă", fără ca ulterior să reia procedura de comunicare. Aceeași este situația și în privința celorlalte forme de executare, situație în care, instanța apreciază că contestatorul este în termen pentru a formula contestația și ca atare va respinge excepția formulată.
Privitor la excepția lipsei de interes, tot parțial invocată referitor la licitația din 25.10.2007, instanța a constatat că este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Chiar dacă licitația respectivă nu s-a finalizat prin adjudecarea imobilului, licitația în sine reprezintă un act de executare ce produce efecte juridice și astfel contestatorul are interes în contestarea sa.
Cu privire la fondul contestației, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3525/21.12.2006, SRL i-a vândut contestatorului imobilul proprietatea sa, situat în extravilanul orașului F, satul de, județul D, compus dintr-un teren extravilan în suprafață totală de 46.033,31. și din mai multe construcții edificate pe acest teren, ansamblul de imobile având nr. cadastral provizoriu 508 și fiind intabulat în cartea funciară a localității F cu nr.844.
În vederea autentificării respectivului contract de către, la data de 19.12.2006, s-a solicitat și s-a obținut un extras de carte funciară, potrivit căreia ansamblul de imobile ce a făcut obiectul vânzării nu era grevat de sarcini, acesta fiind înscris în patrimoniul proprietarei SRL pe baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4450/2002 de către același birou notarial public.
Cumpărătorul a formulat la data de 10.01.2007 cererea de intabulare pe numele său a dreptului de proprietate asupra terenului și construcțiilor achiziționate, iar prin încheierea nr.1035/9.02.2007, cererea sa a fost soluționată favorabil.
Instanța a reținut totodată că intimata DGFP Dad eclanșat procedura executării silite împotriva debitoarei SRL, procedură al cărei prim act l-a constituit procesul-verbal de sechestru din 19.11.2006, întocmit în dosarul de executare nr.2980/2005, vizând chiar imobilele pe care debitoarea le-a înstrăinat contestatorului din cauza de față, iar executarea are ca obiect debitul în cuantum de 211.954 lei la bugetul general consolidat al vânzătoarei SRL.
La data de 22.12.2006, intimata a solicitat D notarea în cartea funciară a debitorului, a sechestrului, cerere de asemenea soluționată favorabil prin încheierea nr.57036/09.02.2007 (filele 41, 42, 43, la dosar), însă între timp, în evidențele, titular al dreptului de proprietate asupra imobilului cu privire la care s-a instituit sechestrul, a devenit.
Acesta a contestat legalitatea încheierii de carte funciară, însă prin nr.353/04.05.2007, instanța a respins plângerea, pentru lipsa calității procesuale pasive a D -
Privitor la executarea imobilului care de la începerea executării silite a trecut din patrimoniul F SRL în patrimoniul contestatorului, instanța a constatat că executorul fiscal a respectat dispozițiile art. 147 și 150 OG92/1993.
Scopul urmărit de către vânzătoarea debitoare este evident, în condițiile în care procesul verbal de sechestru fusese încheiat cu aproximativ o lună înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.
Procedând la încheierea unui act de dispoziție după indisponibilizarea imobilelor, prin aplicarea sechestrului, debitoarea SRL a intrat sub incidența prevederilor art.147 alin.10 din OG92/1993, al căror conținut a fost expus anterior.
B sau reaua-credință a cumpărătorului - contestator în cauza de față - nu a putut fi avută în vedere de către instanță, contrar dispozițiilor imperative ale legii, acesta putându-se prevala de dreptul pe care i-l conferă art.1337 din codul civil, care dispune că "vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar putea pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarate la facerea contractului.
În privința celorlalte acte de executare, instanța a constatat de asemenea că intimata a respectat procedura prevăzută de lege și nu sunt motive de anulare a acestora.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatorul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, s-a arătart că instanța de fond nu a luat în considerare actele recurentului depuse la dosar, așa cum a fost îndrumarea instanței de apel în sentința de casare.
Prin aprecierea greșită a probatoriului și interpretarea eronată a legii, instanța de fond a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art.147alin.10 din /2003, în condițiile în care procesul-verbal de sechestru nu a fost comunicat, a fost încheiat cu nerespectarea art. 148 lit.f (în lipsa oricărei persoane) si lit.g - lipsa custodelui, astfel ca nu se poate ști când a fost întocmit, în opinia recurentului procesul-verbal de sechestru fiind întocmit la data de 22.12.2006, cu o dată din urma 19.11.2006.
Recurentul-contestator a mai susținut că instanța de fond avea obligația, conform îndrumărilor instanței de apel, să verifice dacă procesul-verbal de sechestru a fost comunicat, iar din actele depuse la dosar rezulta cu certitudine că nu a fost comunicat.
Intimata DGFP D, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Fad epus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Instanța a calificat drept apel calea de atac, în temeiul art. 402. raportat la art. 401 al. 2.civ.
Cod PenalPrin decizia civilă nr. 142 din 27.02.2009, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de apelantul contestator, împotriva sentinței civile nr. 1089/11-11-2008, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală A Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la primul motiv de apel, s-a constatat că sunt neîntemeiate susținerile apelantului privind neluarea în considerare de către prima instanță a actelor depuse la dosar de reclamant, prin aceasta fiind încălcate și îndrumările instanței de casare. Sub acest aspect, s-a reținut că reclamantul a depus la dosar in dovedirea contestatiei la executare formulate urmatoarele acte: contractul de vanzare-cumparare autentic nr. 3525/21.12.2006, certificatul fiscal nr. 21334/21,12,2006, extras al cărții funciare nr. 844 orașului F, încheierea nr. 1035/09.02.2007 dată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D și fila din ziarul de Sud, în primul ciclu procesual și dovada formulării la 14.02.2007 a unei cereri de ridicare a sechestrului asupra imobilului în litigiu, în faza rejudecariii dupa casare, iar instanța de fond a analizat toate aceste acte, așa cum s-a observat din considerentele sentintei civile nr. 1089/11.11.2008.
Cu privire la al doilea motiv de apel, tribunalul a constatat că prima instanță a interpretat în mod corect probele administrate în cauză și a aplicat în mod corespunzator dispozitiile legale în materia executarii silite fiscale, reținând în mod corect că procesul-verbal de sechestru din 19.11.2006, încheiat în dosarul de executare nr. 2980/2005, respecta dispoz. art. 147 și urm. (actualele art. 154 rap. la art. 151 alin. 9 si 10 si art. 152 alin. 1 si 2) din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscalaă, în speță neexistand motive de nulitate a acestuia. Sub acest aspect, s-a reținut că aceste dispozitii legale prevăd obligativitatea predării unui exemplar al procesului-verbal de sechestru către debitoarea executată silit, sub semnatură, sau comunicării la sediul acestei debitare, precum și atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu mentiunea de primire a bunurilor în păstrare. În speță, s-a constatat că nu a fost numit vreun custode prin procesul-verbal de sechestru din 19.11.2006, astfel încat nu se pune problema comunicării unui exemplar al procesului-verbal de sechestru către eventualul custode, iar cu privire la comunicarea procesului-verbal către debitoarea urmărit silit SC SRL, s-a constatat că o asemenea comunicare a avut loc prin publicarea pe internet, în conformitate cu dispoz. art. 44 alin. 2 si 3 din OG 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, în situația în care scrisoarea recomandată cu confirmare de primire folosită inițial ca modalitate de comunicare, a fost restituită cu mențiunea că destinatarul lipsește de la domiciliu. Sub acest aspect s-a constatat că este neîntemeiată susținerea apelantului-contestator că prima instanță nu a analizat aspectul comunicarii procesului-verbal de sechestru către debitoarea urmarită silit, potrivit îndrumărilor instanței de casare, întrucât din considerentele sentinței pronunțate a rezultat că prima instanță a analizat acest aspect în soluționarea excepției tardivității, prima instanță reținând că intimata a procedat la comunicarea procesului-verbal de sechestru prin publicarea pe internet, dar a apreciat că această comunicare nu îi este opozabilă contestatorului în situația în care acesta este tert față de executarea silită.
Cu privire la continutul procesului-verbal de sechestru, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute expres de art. 154 rap. la art. 152 alin. 1 din OG 92/2003, cu modificarile și completările ulterioare, inclusiv mentiunile prev. la lit. f si g, respectiv datele de identificare ale debitorului și descrierea bunurilor sechestrate, cu menționarea măsurilor de ridicare sau de instituire de custode. Împrejurările susținute de apelant privind încheierea procesului-verbal în lipsa debitoarei și altor persoane și neindicarea custodelui nu constituie motive de nulitate ale procesului-verbal de sechestru, art. 152 prevăzând obligativitatatea semnării acestuia de către persoanele prezente, dar cum în speță, debitoarea nu a fost prezentă la încheierea procesului-verbal din 19.11.2006, în mod corect s-a făcut mențiunea că aceasta lipsește și s-a procedat la comunicarea potrivit art. 152 alin. 2.
În cauză nu poate fi reținută susținerea apelantului în sensul că încheierea procesului-verbal de sechestru în lipsa oricărei persoane duce la concluzia că acesta a fost încheiat la o alta dată decât cea înscrisă în cuprinsul procesului-verbal. Cu privire la acest aspect, tribunalul a constatat că mențiunile făcute de organul fiscal în procesul-verbal de sechestru referitoare la data întocmirii, persoanele prezente și alte constatări făcute personal de organul fiscal fac dovada deplină până la declararea lor ca false, în conformitate cu dispoz. art. 1174 Cod civil.
Nici motivul de apel constând în inopozabilitatea față de apelantul-contestator a ipotecii constituite asupra imobilului în litigiu prin sechestrul dispus la 19.11.2006, apelantul motivand că ipoteca i-a fost adusă la cunoștință după ce a cumpărat imobilul, nu poate fi primit. În speță, așa cum corect a reținut prima instanță sunt aplicabile dispoz. art. 154 rap. la art. 151 alin. 9 si 10 ( fost art. 147) din OG 92/2003, potrivit cărora de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate, iar actele de dispozitie care ar interveni ulterior dispozibilizării sunt lovite de nulitate absolută.
Procedând la încheierea unui act de dispoziție după indisponibilizarea imobilelor, prin aplicarea sechestrului, debitoarea SRL a intrat sub incidența prevederilor 152 din OG 92/2003, fost art.147 alin.10 din OG92/1993, în sensul că actul de dispoziție este lovit de nulitate absolută, astfel încât nu se pune problema inopozabilității ipotecii constituite prin înființarea sechestrului, ci aplicabilitatea prevederilor Codului d e procedură fiscală referitoare la indisponibilizarea bunurilor și sancțiunea nulității absolute.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs contestatorul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează interpretarea greșită a legii și a probatoriului administrat în cauză, precum și neanalizarea legalității sechestrului instituit.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că DGFP D și Administrația Finanțelor Publice F au instituit sechestru pentru bunurile imobile aparținând debitoarei SC SRL, bunuri ce au fost cumpărate prin act autentic, la 21.12.2006, în urma scoaterii lor la licitație publică.
De aici rezultă că, în litigiul dedus judecății există un raport juridic complex între debitor SC SRL și DGFP D și Administrația Finanțelor Publice F, dar și dintre debitor SC SRL și recurentul contestatorul, care a cumpărat, prin act autentic, aceste bunuri.
Existența acestui raport juridic complex nu este însă evidențiată în litigiul dedus judecății, din acesta lipsind proprietarul inițial al bunurilor SC SRL, care nu a fost introdus în cauză.
Prin această omisiune, instanța a fost lipsită de rol activ, deși era obligată, în baza art. 129 Cod pr. civ. să pună în dezbaterea lor această împrejurare care rezulta din situația de fapt expusă de părți, chiar dacă părțile nu au cerut acest lucru prin cerere sau întâmpinare.
Acest mod de soluționare echivalează cu necercetarea fondului privind contestarea executării asupra unor bunuri care au aparținut unui debitor ce nu a fost introdus în cauză.
În consecință, în baza art. 312 pct. 5 Cod pr. civ. se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, la Judecătoria Filiași, în vederea introducerii în cauză și a debitorului SC SRL, în contradictoriu cu care urmează să se dea o rezolvare contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 142 din data de 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1089 din data de 11 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele DGFP D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Casează hotărârile atacate și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare, la Judecătoria Filiași.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./20.10.2009
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
