Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 127/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 127
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 3: Andra
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în comuna, sat, județ D, împotriva deciziei civile nr. 341/19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații C și -, domiciliați în Târgoviște,-, județ
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, pentru asigurarea efectivă a dreptului la apărare al părților, prin a da posibilitate acestora să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 156 alin.2 Cod proc.civilă, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, și a dat următoarea soluție:
C RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr-, contestatoarea, cu domiciliul în com., sat, jud. D, în contradictoriu cu intimații C și, domiciliați în Târgoviște,-, jud. D, a formulat contestație la executare și a solicitat anularea formelor de executare efectuate de BEJ.
Totodată, contestatoarea a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 07.08.2008 i-a fost comunicat procesul- verbal de situație nr. 11/22.07.2008, prin care erau identificate în vederea executării silite de BEJ, la cererea intimaților, bunuri imobile și mobile ce îi aparțin contestatoarei și soțului acesteia, deși nici ea și nici soțul său nu au fost niciodată debitorii intimaților.
A precizat contestatoarea, că la momentul identificării fizice a bunurilor a comunicat executorului judecătoresc faptul că între ea și intimați nu există niciun fel
de raporturi juridice și că niciodată nu a avut calitatea de debitoare a acestora, dar executorul judecătoresc a procedat la identificarea bunurilor proprietatea sa, în vederea satisfacerii unei creanțe al cărei debitor nu este ea.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 399.
Anexat cererii de chemare în judecată s-a depus, în copie, procesul- verbal nr. 11/2008 întocmit de BEJ.
Intimații nu au formulat întâmpinare, dar au solicitat prin concluziile formulate admiterea contestației în parte, doar cu privire la bunurile care nu aparțin debitorului.
Prin sentința civilă nr. 2761/17.12.2008 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr-, a fost admisă cererea contestatoarei și au fost anulate formele de executare întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 11/2008, iar intimații C și au fost obligați la cheltuieli de judecată în sumă de 1196 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut din probele administrate, că imobilul construcție, identificat în procesul verbal al executorului judecătoresc ca fiind construită în 1959, în suprafață de 86 mp, a fost edificat de către contestatoare împreună cu defunctul său soț,. A mai reținut instanța de fond că debitorul, fiul contestatoarei, nu a depus niciun act de proprietate pentru terenul de 300 mp ce figurează în rolul său agricol și care, în fapt, face parte din cei 800 mp pentru care defunctului, tatăl său, i se emisese titlul de proprietate.
S-a mai stabilit de judecătorul fondului că, contestatoarea a făcut dovada faptului că până la acest moment debitorul nu are nici măcar calitatea de moștenitor acceptant al succesiunii defunctului său tată, în condițiile în care nu a fost dezbătută în procedură notarială succesiunea defunctului și nu există un certificat de moștenitor sau o hotărâre judecătorească care să stabilească neîndoielnic cota parte ce ar aparține debitorului din bunul imobil aflat în indiviziune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații, recurs care a fost soluționat de Tribunalul Dâmbovița prin decizia nr. 615/14.04.2009 pronunțată în dosarul nr-.
Instanța de control judiciar, soluționând calea de atac promovată de intimați, a admis recursul acestora și a casat sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a apreciat că instanța de fond nu a soluționat situația de fapt dedusă judecății, întrucât potrivit consemnărilor din registrul agricol, atât contestatoarea cât și fiul acestei au roluri distincte și ambii figurează atât cu teren, cât și cu construcții, contestatoarea cu suprafața de 0,75 ha, o casă construită în anul 1960 și o magazie de 10 mp, iar fiul acesteia, debitorul cu o suprafață de 0,03 ha, casă de 86 mp din anul 1959 și o magazie de 20 mp. S-a apreciat că se impune efectuarea unei expertize topo care să lămurească această situație, motiv pentru care hotărârea a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr-, iar în urma admiterii cererii de abținere formulată de completul de judecată C4 civil inițial învestit, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr-.
La termenul de judecată din data de 03.07.2009, instanța a pus în discuția părților, din oficiu, excepția coparticipării pasive obligatorie a debitorului.
La data de 17.07.2009, Judecătoria Găeștia pronunțat sentința civilă nr. 1615, prin care a admis excepția coparticipării procesuale pasive obligatorii invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă contestația la executare.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că, prin sentința penală nr. 288/27.07.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Penală în dosarul nr. 8022/2006, rămasă definitivă, sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat să plătească părților civile C și sumele de 60.000 lei cu titlu de daune materiale și respectiv 200.000 lei, reprezentând daune morale.
Creditorii intimați C și au formulat cerere de executare silită a titlului executoriu- sentința penală nr. 288/27.07.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Penală în dosarul nr. 8022/2006, cerere ce formează obiectul dosarului de executare nr. 11/2008 BEJ, executarea urmând să se efectueze în persoana debitorului.
În cadrul executării silite, executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal nr. 11/22.07.2008 de identificare a imobilului compus din teren de 300 mp curți construcții situat în com., înregistrat în Registrul Agricol al com., Tipul II, Volumul I, poziția de rol nr. 23, pe care se află construcțiile magazie de 20 mp și casă de locuit în suprafață de 86 mp, construită în anul 1959.
La întocmirea acestui proces verbal, reține instanța de fond, executorul judecătoresc a avut în vedere adresa nr. 2463/03.06.2008 emisă de Primăria, potrivit căreia debitorul figurează înregistrat în registrul agricol al com., Tipul II, vol. I, poziția de rol nr. 23 cu următoarele bunuri declarate: casă de locuit în suprafață de 86 mp construită în anul 1959, magazie în suprafață de 20 mp și 300 mp teren curți construcții.
Reține instanța de fond că, prin prezenta contestație la executare, contestatoarea, mama debitorului, a susținut că bunurile identificate în procesul verbal de către executorul judecătoresc sunt proprietatea sa și a defunctului său soț, fiind evident că aceasta nu are calitatea de debitoare a intimaților creditori C și, situație necontestată de altfel de către aceștia.
Ceea ce se contestă, în realitate, de către contestatoare prin prezenta acțiune, este dreptul de proprietate al debitorului asupra bunurilor imobile identificate în procesul verbal nr. 11/22.07.2008, bunuri asupra cărora se execută silit creanța pe care o au intimații împotriva acestuia, iar pronunțarea unei hotărâri de anulare a actelor de executare în cauză, numai în contradictoriu cu cei doi creditori, fără participarea debitorului, ar face ca acea hotărâre să nu îi fie inopozabilă debitorului și astfel, să fie lipsită de finalitate.
În acest context, reține instanța de fond, față de faptul că debitorul nu este parte în proces, iar contestatoarea nu a solicitat introducerea acestuia în cauză, se impune admiterea excepției coparticipării procesuale pasive obligatorii și respingerea ca inadmisibilă a contestației la executare.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 289 alin.1 Cod proc.civilă, contestatoarea, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, apelanta a susținut că, potrivit disp.art. 47 Cod proc.civilă, coparticiparea procesuală, atât activă cât și cea pasivă, este prin excelență facultativă. S-a precizat sub acest aspect, că nici textele invocate în hotărâre- art. 401 alin.2 și art. 399 Cod proc.civilă- nu impun prezența debitorului în cadrul contestației la executare promovată de terțul vătămat prin executare.
S-a mai invocat că judecătorul fondului a nesocotit dispozițiile deciziei nr. 615/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, procedând la soluționarea pe cale de excepție a cauzei, deși cadrul procesual fusese stabilit și confirmat, iar îndrumările deciziei de casare erau clare.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației la executare.
Intimații - și C au depus, conform disp.art. 115 Cod proc.civilă, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând în esență că soluția instanței de fond este legală, contestația la executare fiind în mod evident inadmisibilă.
La data de 19.10.2009, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia civilă nr. 341, prin care a respins ca nefondat apelul, reținând că argumentele instanței de fond sunt corecte (fiind date în acest sens citate din sentință) și apreciind în plus, că în speță se impunea ca prezenta contestație să fi fost formulată de apelantă împreună cu fiul său, întrucât bunurile urmărite au aparținut și tatălui acestuia, al cărui moștenitor este.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod proc.civilă, contestatoarea, criticând-o ca nelegală.
Astfel, recurenta a susținut că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, tribunalul rezumându-se să copieze, cu ghilimele,câteva fraze din motivarea instanței de fond.
Procedând astfel, arată recurenta, Tribunalul Dâmbovița încalcă atât dispozițiile imperative ale art. 261 alin.1 pct.5 Cod proc.civilă, cât și anulează totodată, controlul jurisdicțional al instanței de apel, nepreocupându-se deloc, nici măcar sumar, de analizarea motivelor de apel, situație de natură a echivala cu necercetarea fondului.
În cel de-al doilea motiv de recurs, contestatoarea a susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
recurenta, în cadrul acestui motiv, că, coparticiparea procesuală este eminamente facultativă și că aceasta reprezintă aplicația în plan procesual a pluralității subiectelor raportului juridic civil substanțial, situație în care debitorul și creditorul din același raport de drept substanțial nu pot ocupa o poziție comună în raportul de drept procesual.
În cel de-al treilea motiv de recurs s-a subliniat că instanțele au aplicat și interpretat greșit disp.art. 399 și ale art. 401 alin.2 Cod proc.civilă, întrucât aceste texte de lege nu impun prezența debitorului în cadrul contestației la executare promovată de terțul afectat prin executare.
Precizează recurenta, sub acest aspect, că în cauză executarea silită trebuia pornită de către intimații-creditori, situație în care orice acțiune a sa, împotriva debitorului, ar fi fost în mod evident lipsită de obiect.
Tribunalul, arată recurenta, nici măcar nu a amintit și, cu atât mai puțin analizat, motivul trei de apel, prin care a invocat încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor deciziei de casare nr. 615/2009, prin care se dispusese trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea unei expertize topografice care să lămurească dacă există două gospodării distincte.
Se solicită admiterea recursului, în principal, modificarea în tot a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei și pe fond admiterea contestației la executare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct.7-9 Cod proc. civilă.
Intimații - și C au depus, conform disp. art. 115 Cod proc. civilă, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în mod corect instanța de apel nu a analizat fondul cauzei, întrucât contestația la executare a fost soluționată pe cale de excepție, iar sentința pronunțată pe acest aspect, la Judecătoria Găești, a fost temeinic motivată.
Prin aceeași întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și având în vedere normele procedurale incidente, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenta a învestit instanța de apel cu soluționarea a trei motive de apel, prin care a invocat, în esență, că potrivit disp. art. 47 Cod proc. civilă, coparticiparea procesuală (activă sau pasivă) este eminamente facultativă și nu obligatorie; că dispozițiile legale reținute de judecătorul fondului- art. 399 și art. 401 alin.2 Cod proc. civilă- nu impun prezența debitorului în cadrul contestației la executare promovată de un terț; că în cauză s-au încălcat dispozițiile deciziei de casare nr. 615/2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Potrivit disp. art. 261 alin.1 pct.5 Cod proc. civilă (aplicabile și în faza apelului, conform art. 298 Cod proc. civilă), instanța de apel avea obligația de a analiza toate cele trei motive de apel cu a căror soluționare fusese învestită și corelativ, de a insera în considerentele deciziei argumentele de fapt și de drept care au determinat-o să adopte soluția pronunțată.
În speță, Tribunalul Dâmbovițaa procedat la darea unei hotărâri, în considerentele căreia a inserat citate din hotărârea instanței de fond (pag.4 din decizie), motivarea sa efectivă limitându-se la aprecierea ca fiind corectă a acestor citate, la care a mai adăugat o frază, lipsită de legătură cu soluția instanței de fond (deși, apreciase anterior soluția ca fiind corectă), întrucât face vorbire la necesitatea ca debitorul să aibă de această dată calitate procesuală activă, alături de contestatoare, deci nicidecum pasivă, cum apreciase instanța de fond, în argumentarea soluției sale de admitere a excepției coparticipării procesuale pasive.
În mod evident, instanța de apel nu s-a preocupat să analizeze cele trei motive de apel cu care fusese învestită de către contestatoare, preluarea unor citate și aprecierea lor ca fiind corectă, în baza oricărui alt argument de fapt și de drept care să susțină această afirmație, fiind de natură să încalce în mod flagrant disp.art.261 alin.1 pct.5 Cod proc. civilă. De asemenea, în cauză există și o vădită atingere adusă dreptului părții la un proces echitabil, statuat de art. 6 alin.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, parte care se vede pusă în fața unei decizii în care nu există nicio analiză punctuală a criticilor sale (lipsind în totalitate orice referire la textele de lege ale căror dispoziții apelanta a afirmat că au fost încălcate de instanța de fond-art. 47, art. 399, art. 401 alin.2 și art. 315 Cod proc. civilă) și care conține o simplă apreciere ce apare ca lipsită de obiectivitate, datorită absenței oricăror argumente de drept și de fapt și care, datorită acestor aspecte este contrară scopului său de a convinge părțile, prin rigoarea, concizia și pertinența motivării sale, de justețea soluției pronunțate.
În fapt, motivarea efectivă a deciziei, conținută în paragrafele 1 și 2 din pagina 4, este în mod evident nu numai improprie, dar și insuficientă pentru exercitarea unui control judiciar, echivalând în realitate cu lipsa oricăror considerente de natură să explice în fapt și în drept soluția adoptată de instanța de apel.
În acest context, Curtea constată că în cauză devin incidente dispozițiile reglementate de alin.5 teza I al art. 312 Cod proc. civilă, text de lege care impune soluția casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.
În considerarea celor menționate în paragrafele precedente, constatând incidența în speță a disp. art. 304 pct.7 Cod proc. civilă și a disp.art.312 alin.5 teza I Cod proc. civilă, Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin.1,2,3 și 5 Cod proc. civilă, să admită recursul și să caseze decizia, trimițând cauza spre rejudecare, Tribunalului Dâmbovița.
Curtea nu a mai procedat la analizarea celorlalte motive de recurs formulate de contestatoare, legate de caracterul facultativ al coparticipării procesuale și de încălcarea de către instanță a disp. art. 399 și ale art. 401 alin.1 Cod proc. civilă, întrucât acestea constituie și motive de apel, care urmează să fie examinate de instanța de trimitere.
De asemenea, motivul trei de recurs, care se referă la încălcarea în cauză a disp. art. 315 Cod proc. civilă- problemele dezlegate prin decizia de casare nr. 615/2009 a Tribunalului Dâmbovița - constituie, la rândul său motivul trei de apel, urmând a fi analizat de către tribunal, în faza de rejudecare a apelului.
Instanța de trimitere urmează, astfel, să procedeze la pronunțarea unei decizii care să respecte pe deplin prevederile art. 261 alin.1 pct.5 Cod proc. civilă, prin prezentarea analizei punctuale a fiecăruia dintre cele trei motive de apel, formulate de către contestatoare, analiză ce va fi argumentată în fapt și în drept, asigurând atât dreptul părții la un proces echitabil, cât și posibilitatea exercitării controlului judiciar, în cazul promovării unei eventuale căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în comuna, sat, județ D, împotriva deciziei civile nr. 341/19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații C și
-, domiciliați în Târgoviște,-, județ D și în consecință:
Casează decizia civilă nr. 341/19 octombrie 2009 și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - --- - -- -
Grefier,
Red.jud.
Tehnored.CC
5 ex/17.02.2010
nr- Judecătoria Găești
nr- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac, Andra
