Obligație de a face. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Ploiesti

aR OMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-

DOSAR NR. 1061,-

DECIZIA NR. 28

Ședința publică din data de 15 februarie 2010

PREȘEDINTE: Veronica Grozescu

JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac

Grefier - - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1726/26 mai 2004 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de revizuenta - -, cu sediul în com.,-, jud. B, în contradictoriu cu intimații - - B, cu sediul în B, Calea, nr. 103-105 sector 1, U, U (moștenitori ai defunctului G), G, G, U, U, toți intimații cu domiciliul în com., jud.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, pentru asigurarea efectivă a dreptului la apărare, prin a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, astfel cum acestea au solicitat, în baza art. 156 alin.2 Cod proc.civilă, Curtea a amânat pronunțarea asupra cererii de revizuire de față pentru astăzi, data de mai sus, și a dat următoarea soluție:

CURTEA,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI la data de 3 decembrie 2009, - - a formulat în contradictoriu cu intimații cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1726/26.05.2004 pronunțată de această instanță, solicitând anularea acestei hotărâri în ceea ce privește pe numitul

În motivarea cererii revizuenta a arătat că prin decizia civilă nr. 1726/26.05.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTIa fost obligată să lase reclamantului G (în prezent decedat, având ca moștenitori pe și ) în deplină proprietate și posesie suprafața de 488 mp, situată în intravilanul localității, jud.B, identificată în titlul de proprietate nr. 58398/27.05.2003 și în raportul de expertiză, dispunându-se totodată obligarea sa să ridice construcția C3 cu de pe acest teren.

A învederat revizuenta că la data de 23.11.2009 a intrat în posesia adresei nr. 24197/27.12.1974 a Institutului de Studii și pentru Îmbunătățiri Funciare-

Departamentul Îmbunătățiri Funciare și Construcții Agricole al Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor și a planșei nr. 2 din care rezultă că la data de 9.01.1973, în baza avizului nr. 2731 al Aaf ost scoasă definitiv din producția agricolă vegetală suprafața de 14597 mp, în vederea realizării investiției de acumulare pe râul

În continuare, s-a precizat că din analizarea înscrisului respectiv rezultă că Gh.G figura cu 800 mp teren arabil și 110 mp pășune ca fiind terenuri scoase definitiv din producția agricolă, iar acestuia i s-a reconstituit 4,96 ha teren prin titlul de proprietate nr-, deși cererea de reconstituire a fost făcută doar pentru suprafața de 4,7 ha și în registrul agricol figura cu 4,72 ha.

În atare situație, revizuenta a apreciat că intimatul G nu mai era îndreptățit să revendice terenurile menționate în cererea depusă în dosarul nr. 517/2003 al Judecătoriei P, deoarece fusese deposedat de acestea pentru realizarea investiției acumulare pe râul

În drept, revizuenta a invocat prevederile art. 322 pct.5 Cod proc.civilă, iar în vederea soluționării cauzei instanța a dispus atașarea dosarului de fond nr.517/2003 al Judecătoriei

Intimații nu au formulat întâmpinare, însă pentru data de 15.02.2010 s-au depus note scrise la dosar de către B, și, prin care și-au exprimat punctul de vedere cu privire la acțiunea formulată.

La termenul din 8.02.2010, revizuenta a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize topo, probă care a fost respinsă de instanță pe considerentul că în raport de obiectul cererii cu care a fost investită și motivele invocate în susținerea acesteia, respectiv art. 322 pct.5 Cod proc.civilă, proba nu este utilă, pertinentă și concludentă soluționării pricinii.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1726/26.05.2004, Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca urmare a admiterii apelului declarat de G împotriva sentinței civile nr. 1344/17.11.2003 a Judecătoriei P, a schimbat în parte hotărârea atacată și a admis în parte acțiunea, obligând revizuenta din cauza de față să lase reclamantului G în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 488 mp, situat în intravilanul localității, jud.B, tarlaua 69, parcela 399/2, identificat în titlul de proprietate nr. 58398/4/27.05.2003 și prin raportul de expertiză (inițial și completat) întocmit de expert. Totodată, a fost obligată pârâta să ridice construcția C3 cu, fundație beton, pereți parter din blocuri de beton și pereți despărțitori din placaj, pereți etaj din placaj, acoperiș din plăci de azbociment, așa cum a fost identificat prin același raport de expertiză, menținându-se în rest dispozițiile sentinței.

Prin aceeași sentință s-au respins apelurile declarate de ceilalți reclamanți părți în proces, fiind admis și apelul numitului

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în ceea ce privește pe G (în prezent decedat, având ca moștenitori pe și ) că, deși el are titlu de proprietate nr. 58398/4/27.05.2003, revizuenta din cauza de față îi ocupă suprafața de 488 mp (din 1100 mp) teren intravilan situat pe raza localității în tarlaua 69, parcela 399/2, situație în care, în conformitate cu

prevederile art. 480 Cod civil, demersul judiciar al acestuia este fondat și urmează a fi admis cu consecința obligării pârâtei de a-i lăsa suprafața în litigiu în deplină proprietate reclamantului și de a-și ridica construcția de pe teren.

În ceea ce privește acțiunea de față, având în vedere susținerile revizuentei, în sensul că a intrat în posesia adresei nr. 24197/1974 (pe care o invocă drept înscris nou) la data de 23.11.2009 și momentul introducerii cererii de revizuire -3.12.2009, instanța apreciază că promovarea acțiunii s-a făcut în termenul legal prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.

Pe fondul propriu-zis al cauzei, se constată că revizuenta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 322 pct.5 Cod proc. civilă, care vizează posibilitatea declarării acestei căi extraordinare de atac în situația descoperirii unor înscrisuri doveditoare, după pronunțarea hotărârii.

Din interpretarea textului de lege menționat anterior, rezultă că exercitarea revizuirii pentru acest motiv presupune invocarea de către partea care promovează această cerere a unui înscris doveditor, care a fost descoperit după darea hotărârii judecătorești, dar exista la momentul pronunțării acesteia, înscris care are un caracter determinant și nu a putut fi înfățișat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi reviuită pentru că a fost reținut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

În speța dedusă judecății se reține că revizuenta invocă și prezintă ca motiv al acțiunii sale un înscris, respectiv adresa nr. 24197/27.12.1974, act care exista la data pronunțării deciziei 1726/26 mai 2004, dar care a fost descoperit ulterior dării acesteia.

Referitor la acest act rezultă însă că imposibilitatea prezentării lui în fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată nu s-a datorat faptului că el ar fi fost reținut de partea potrivnică și nici unei împrejurări mai presus de voința părții (respectiv a forței majore).

Câtă vreme acest înscris exista încă din anul 1974 la Institutului de Studii și pentru Îmbunătățiri Funciare- Departamentul Îmbunătățiri Funciare și Construcții Agricole al Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, este evident că el putea fi procurat și depus la dosar prin diligența părții interesate, iar simpla împrejurare că acesta a fost descoperit abia în noiembrie 2009 nu legitimează calea procedurală a revizuirii.

Pe de altă parte, în condițiile în care la momentul pronunțării hotărârii instanța a avut în vedere titlul de proprietate nr. 58398/4/27.05.2003, invocat de G (titlu în care era menționată suprafața în litigiu și cu privire la care nu s-a făcut dovada că a fost anulat) și un certificat de atestare a dreptului de proprietate depus de revizuentă, (având nr. /0479/22.09.2003 emis de Ministerul Industriilor), și a dat eficiență, în compararea acestor titluri, actului invocat de reclamant, adresa prezentată în cauza de față din care rezultă suprafața totală, inclusiv suprafața aparținând lui G, ca fiind scoasă definitiv din producția agricolă pentru realizarea investiției acumulare pe râul B, nu are valoarea unui înscris determinant, care dacă ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunțarea altei soluții.

În raport de considerentele expuse în precedent, Curtea apreciază că acțiunea formulată este nefondată, motiv pentru care, în baza art. 326 Cod proc.civilă, se impune respingerea sa.

Susținerea revizuentei formulate cu ocazia acordării cuvântului în fond, în sensul de a se admite cererea de revizuire cu privire la intimatul G nu poate fi primită câtă vreme prin acțiunea introductivă s-a solicitat admiterea cererii numai referitor la G, iar pe parcursul soluționării cauzei nu s-a făcut vreo precizare a acesteia.

Deoarece revizuenta se află în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civilă, aceasta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, resprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1726/26 mai 2004 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de revizuenta - -, cu sediul în com.,-, jud. B, în contradictoriu cu intimații - - B, cu sediul în B, Calea, nr. 103-105 sector 1, U, U (moștenitori ai defunctului G), G, G, U, U toți intimații cu domiciliul în com., jud.

Obligă revizuenta - - să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 februarie 2010.

Președinte, Judecător,

- - --- -

Grefier,

- -

Red.jud.VG

Tehnored.CC

17 ex/17.02.2010

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120

Președinte:Veronica Grozescu
Judecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Ploiesti