Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1380/R-CM
Ședința publică din 13 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 523/CM din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-contestator G și consilier juridic pentru intimata C, în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură, recurentul Gad epus la dosar înscrisuri cu borderou și răspuns la întâmpinarea formulată de intimată.
Reprezentantul intimatei depune la dosar note scrise însoțite de înscrisurile ce au fost admise la termenul anterior, pe care le-a comunicat recurentului-contestator Arată HG că nu mai are cereri de formulat.
Recurentul-contestator depune la dosar concluzii scrise și două bonuri fiscale reprezentând contravaloarea operației de xeroxare a înscrisurilor. Arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-contestator, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei nr.203/6.10.2008, emisă de intimată pentru a masca intenția de executare cu rea credință a deciziei pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
Arată că deși prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Piteștis -a dispus reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii, prin decizia contestată s-a dispus reîncadrarea sa, ceea ce înseamnă angajarea din nou, pe un post care nu are nimic în comun cu postul de pe care a fost concediat, decât titulatura.
Precizează că i s-a diminuat inclusiv cuantumul veniturilor.
Mai solicită obligarea intimatei la plata sumei de 30.000 lei reprezentând daune morale și prejudiciu de imagine, precum și la cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Consideră că a făcut dovada că recurentul-contestator a fost reintegrat în funcția deținută anterior concedierii și că i s-au achitat toate despăgubirile acordate de instanță.
Fiind întrebat, arată că recurentului-contestator nu i-a fost diminuat salariul.
CURTEA
Constată că prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, G, în contradictoriu cu intimata C, a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a deciziei de reintegrare nr.203/6.10.2008 și să o oblige pe intimată la plata sumei de 300.000 lei reprezentând prejudiciu de imagine și daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că prin decizia nr.427/R-CM/20.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Piteștis -a dispus anularea deciziei de concediere și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior. În executarea acestei hotărâri judecătorești irevocabile, intimata a emis decizia nr.203/6.10.2008.
Contestatorul a arătat că această decizie este nelegală, întrucât în art.1 menționează reînființarea serviciului lansare urmărire producție și reintegrarea contestatorului, cu toate că serviciul respectiv nu a fost desființat, intimata confundând în mod voit termenul de reintegrare din decizia Curții de Apel Pitești cu termenul de reîncadrare. La art.2 și 3 din aceeași decizie sunt prevăzute măsuri de reintegrare, fără a se stabili însă un termen la care să fie realizate.
Mai arată contestatorul că este nemulțumit de faptul că atribuțiile stabilite acum prin fișa postului sunt total diferite de cele avute anterior concedierii, când avea în subordine 85% din totalul salariaților, acum nemaiavând nici un subordonat, precum și de faptul că prin actul adițional la contractul individual de muncă salariul său a fost impus de directorul societății și este cu aproximativ 200 lei mai mic decât salariul altor șefi de secție.
În fine, a arătat contestatorul că, începând cu data de 6.10.2008, stă singur într-un birou, nu are acces la nici un document, salariații evită să-i vorbească de frică, iar directorul nu-i răspunde la nici una din acțiunile pe care contestatorul le-a întreprins.
Prin întâmpinarea formulată (29-30), intimata a solicitat respingerea acțiunii, invocând în primul rând lipsa de interes, cu motivarea că reintegrarea a fost realizată și s-au făcut și mențiuni în carnetul de muncă al contestatorului.
Prin sentința civilă nr.523/CM/11.03.2009 a fost respinsă contestația.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia irevocabilă a Curții de Apel Piteștia fost anulată decizia de concediere a contestatorului G și s-a dispus reintegrarea sa pe postul deținut anterior.
În executarea acestei hotărâri judecătorești intimata a emis decizia nr.203, prin care a dispus reînființarea serviciului lansarea și urmărirea producției și reîncadrarea contestatorului pe postul de șef al acestui serviciu, deținut anterior concedierii. S-a dispus, de asemenea, plata tuturor drepturilor salariale cuvenite.
Mențiunea anulării măsurii concedierii a fost făcută și în carnetul de muncă al contestatorului, la poziția 88, iar în carnet au fost înscrise de asemenea indexările de salariu intervenite de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
A apreciat tribunalul că reintegrarea contestatorului a operat de drept în baza hotărârii judecătorești irevocabile, iar nu a deciziei nr.203, ce reprezintă numai un act intern al societății prin care se aduce la cunoștința celorlalte compartimente situația contestatorului. Așadar, decizia nr.203 nu prejudiciază pe contestator în nici un fel.
A mai constatat instanța că în considerentele sentinței, precum și ale deciziei pronunțate în recurs, s-a reținut că prin hotărârea consiliului de administrație s-a dispus desființarea serviciului al cărui șef era contestatorul, astfel că pentru punerea în executare a deciziei de reintegrare a acestuia s-a impus firesc reînființarea acestui serviciu.
Tribunalul a constatat că fișa postului întocmită la data de 23.10.2008 cuprinde toate sarcinile și atribuțiile avute de contestator anterior concedierii, iar relațiile ierarhice de subordonare sunt conforme cu structura organizatorică a societății la momentul disponibilizării.
Instanța de fond a apreciat că actul adițional la contractul individual de muncă nr.1103/828/14.10.2008 s-a întocmit în conformitate cu dispozițiile art.41 din Codul muncii și că salariul indicat în acest act adițional a fost stabilit în funcție de salariul avut de contestator la data concedierii, la care s-au adăugat indexările înscrise în carnetul de muncă.
Cu privire la daunele morale, instanța a constatat că în speță nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Pentru toate aceste considerente contestația a fost respinsă.
În termen legal contestatorul Gaf ormulat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. O primă critică se referă la imparțialitatea completului de judecată de la Tribunalul Argeș, contestatorul arătând că:
- ultimul termen de judecată la tribunal a fost în 4.03.2009, iar pronunțarea a fost amânată de două ori, la 6 martie și respectiv la 11 martie, la prima amânare instanța neputându-se pronunța pentru că pârâta a depus târziu concluzii scrise, concluzii din care sentința recurată a preluat fraze întregi;
- instanța nu a pus în vedere intimatei să depună la dosar decizia prin care a fost desființat serviciul condus de contestator;
- instanța de fond nu a analizat legalitatea demersurilor juridice făcute în numele societății de președintele consiliului de administrație, care nu este angajatul societății dar care semnează întâmpinarea;
- instanța de fond a permis pârâtei să depună în dosarul cauzei documente neînregistrate, dubluri la documente deja expuse sau documente falsificate, documente pe care le-a și valorificat;
- deși contestatorul s-a plâns președintelui completului că ceea ce dispune nu este consemnat în încheierile de ședință, totuși nu a primit nici un răspuns.
2. În mod greșit Tribunalul Argeșa reținut că reintegrarea contestatorului s-a făcut în conformitate cu decizia Curții de Apel Pitești, cu toate că decizia nr.203 vorbește despre reîncadrare, iar nu de reintegrare, așa cum s-a dispus prin hotărârea judecătorească.
3. În mod greșit instanța de fond a reținut că postul ocupat de contestator înaintea concedierii a fost desființat, deși nu există o decizie internă care să hotărască desființarea.
4. Instanța a reținut în mod greșit că actul adițional la contractul său de muncă a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile art.41 din Codul muncii, cu toate că în realitate este vorba despre o întocmire unilaterală de către directorul societății.
Dacă indexarea ar fi fost corespunzătoare actul adițional nu ar mai fi avut rost. De altfel, actul adițional nu a fost întocmit pentru toate indexările operate în carnetul de muncă pe toată perioada concedierii, iar pe de altă parte nici unui alt salariat nu i-a fost întocmit act adițional cu ocazia indexării.
5. În mod eronat instanța de fond a reținut că fișa postului întocmită în octombrie 2008, nesemnată de contestator, cuprinde toate sarcinile avute anterior concedierii, iar relațiile de subordonare sunt conforme cu structura organizatorică existentă în societate în momentul disponibilizării. În fișa anterioară se preciza că are în subordine secțiile de producție cu șefi cu tot - aproximativ 480 salariați -, iar în noua fișă a postului nu mai are nici un om în subordine, fiind singurul salariat din cadrul serviciului.
6. Organigrama din octombrie 2008 este un document fals, ceea ce rezultă din faptul că într-un alt dosar al Tribunalului Argeș au fost depuse înscrisuri referitoare la compartimente ce nu se regăsesc în organigramă: atelier mecanic, birou investiții, birou transporturi, birou prețuri, birou proiectare.
7. În mod greșit i-a fost respinsă cererea de acordare a prejudiciului moral, deși contestatorul este supus la umilințe, izolat și batjocorit și i-a fost creată o imagine proastă.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Faptul că pronunțarea hotărârii a fost amânată de două ori nu este de natură a aduce vreun prejudiciu contestatorului. În ceea ce privește motivarea sentinței de fond, aceasta este opera judecătorului, care motivează în fapt și în drept hotărârea, în speță Tribunalul Argeș respectând dispozițiile art.261 alin.5 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește decizia de desființare a serviciului condus de contestator, această probă nu este utilă soluționării prezentei cauze, prin care se contestă decizia de reintegrare, aspectele legate de desființarea respectivului serviciu fiind avute în vedere numai în procesul în care s-a judecat contestația împotriva deciziei de concediere.
Întâmpinarea depusă de intimată în dosarul de fond este semnată de directorul general al societății și de consilierul juridic, iar nu de președinte consiliului de administrație.
În ceea ce privește așa-zisele documente falsificate, contestatorul avea posibilitatea de a se înscrie în fals împotriva acestora, lucru pe care nu l-a făcut. Pe de altă parte, depunerea unor documente în dublu exemplar nu aduc nici un prejudiciu nici uneia dintre părți.
În fine, în situația în care contestatorul a apreciat că în încheierea de ședință nu este consemnat tot ce dispune președintele completului, avea posibilitatea de a cere îndreptarea respectivelor încheieri de ședință, conform art.281 Cod procedură civilă.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat. Este vorba practic despre o simplă neconcordanță terminologică, ce nu are nici un fel de efecte juridice, de vreme ce în carnetul de muncă al contestatorului a fost anulată mențiunea desfacerii contractului de muncă și s-au făcut în continuare mențiuni începând cu data de 4.09.2007 (data concedierii), astfel că nu există o întrerupere a activității contestatorului. Mai mult, reintegrarea a fost efectivă, întrucât contestatorul s-a prezentat la serviciu.
Al treilea motiv de recurs este nefondat, deoarece, așa cum s-a arătat și mai sus, problemele legate de desființarea postului ocupat de contestator au făcut obiect de analiză în dosarul care a avut ca obiect anularea deciziei de concediere, o atare analiză excedând prezentului cadru procesual, în care se verifică legalitatea deciziei de reintegrare.
Al patrulea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Actul adițional la contractul de muncă al contestatorului nu are nici o legătură cu decizia de reintegrare, el reprezintă un act ulterior, datând din 14.10.2008, și poate face eventual obiectul unui alt proces.
Al cincilea motiv de recurs este nefondat.
Chiar recurentul arată în recurs că fișa postului din data de 23.10.2008 cuprinde toate sarcinile fișei anterioare. Singura diferență este că în prezent nu mai are în subordine 480 de oameni. Dându-i-se contestatorului aceleași atribuții ca cele avute anterior concedierii, Curtea apreciază că a avut loc reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior, respectându-se decizia irevocabilă a Curții de Apel Pitești.
Al șaselea motiv de recurs este nefondat, deoarece în măsura contestatorul a apreciat că organigrama din octombrie 2008 este falsă, avea posibilitatea să facă plângere penală privind infracțiunea de fals sau să se înscrie în fals împotriva acestui înscris, urmând procedura reglementată de art.180 și următoarele Cod procedură civilă.
Al șaptelea motiv de recurs este nefondat, în mod corect tribunalul concluzionând că în speță contestatorul nu a făcut dovada îndeplinirii răspunderii civile delictuale.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în speță nu există nici unul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 523/CM din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimată fiind
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./14.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
