Drepturi salariale (banesti). Decizia 1390/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1390/R-CM
Ședința publică din 13 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul ORAȘUL PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.933/CM din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimații-chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în baza delegațiilor de la dosar, lipsind recurentul-pârât Orașul, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, reprezentantul intimaților-reclamanți și intimații-pârâți Liceul Teoretic I și Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași și intimații-chemați în garanție Județul A și Ministerul Educației, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, recurentul a depus la dosar concluzii scrise. Se mai arată că intimatul-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării și a depus la dosar cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs pentru a avea posibilitatea să-și formuleze apărările și să depună întâmpinare.
Reprezentanta intimaților-chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A depune la dosar concluzii scrise și arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată că la dosar nu există exemplare ale recursului depuse de recurentul-pârât pentru a fi comunicat unul intimatului-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării și, motiv pentru care respinge cererea formulată în acest sens.
Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta intimaților-chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 03.12.2008, reclamanții, și, reprezentați de Sindicatul Preuniversitar Muntenia au chemat în judecată pe pârâții Liceul Teoretic "I ", Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași și Orașul pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați la plata retroactivă a diferențelor de drepturi salariale reprezentând contravaloarea sporului de 10% din salariul de bază, pentru condiții penibile, pentru personalul nedidactic - îngrijitori, fochiști, paznici, bucătari, etc. - pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și la acordarea sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții penibile și după pronunțarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în data de 31.01.205 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 2001/31.01.2005 Contractul de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006, iar în art. 40 alin. 3 lit. a) se menționează că salariații beneficiază de un spor de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile. De asemenea, în art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 s-a menținut aceeași dispoziție. S-au invocat, de asemenea, dispozițiile art. 100 din Contractul de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006, respectiv cele ale art. 101 din Contractul de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, potrivit cărora drepturile prevăzute în contratele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă, fiind aplicabile tuturor salariaților încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social.
La data de 06.02.2009 pârâtul Orașul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și, a Ministerului Finanțelor Publice, a Direcției Generale a Finanțelor Publice A și a Județului A, solicitând ca, în cazul în care ar cădea în pretenții, să fie obligați chemații în garanție la virarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
A motivat cererea prin aceea că direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt cele care repartizează bugetelor locale, de la bugetul de stat, sumele necesare finanțării cheltuielilor de învățământ, după consultarea consiliului județean.
În acest sens sunt prevederile art. 167 alin. 5 din Legea învățământului nr. 84/1995 și cele ale art. 6 alin. 4 din Legea bugetului de stat nr. 338/2007.
Bugetul de stat este gestionat de Ministerul Finanțelor Publice iar Ministerul Educației Cercetării și asigură condițiile materiale și financiare pentru desfășurarea procesului de învățământ.
Același pârât, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice, ci doar calitatea de ordonator secundar de credite. De aceea, orașul nu are vreo culpă pentru calculul nelegal al tranșelor de vechime în învățământ.
Prin întâmpinare, chematul în garanție Ministerul Educației Cercetării și a susținut că între acest minister și Orașul nu există niciun raport juridic de coordonare sau subordonare.
Sumele de bani reprezentând salariile personalului didactic sunt cuprinse în bugetul autorităților locale conform prevederilor art. 13(1) din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare și prevederilor art. 16 și 18 din nr.HG 538/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Județul A, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că are doar un rol consultativ în repartizarea de la bugetul de stat a sumelor destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat și că nu este angajatorul cadrelor didactice.
Întâmpinare s-a depus și de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A și de către Ministerul Finanțelor Publice, ambii invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție.
Aceștia au arătat că potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ se realizează în primul rând din bugetele primăriilor de care acestea aparțin.
Nu există vreo reglementare în baza căreia chemații în garanție să poată fi obligați să aloce din bugetul propriu Primăriei fonduri necesare finanțării învățământului preuniversitar.
Faptul că Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul de buget și proiectul de rectificare a bugetului de stat nu poate duce la concluzia că pe această cale se naște o obligație de garanție față de primării.
Prin sentința civilă nr. 933/CM/21.05.2009, Tribunalul Argeșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Județului A, a Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice În consecință, a respins cererea de chemare în garanție a acestora.
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Liceul Teoretic "I " și Centrul Bugetar: Grupul Școlar Colibași să plătească reclamantei sporul de 10% pentru condiții penibile, pentru intervalul 03.12.2005 - 21.05.2009, în funcție de perioada efectiv lucrată de reclamantă, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Orașul să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A respins acțiunea formulată de reclamanții și.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și.
A respins cererea Sindicatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a examinat cu prioritate excepțiile invocate, reținând următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice A și de către Ministerul Finanțelor Publice, instanța a apreciat că aceasta nu este o veritabilă excepție, susținerile fiind avute în vedere la pronunțarea în fond asupra cererii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului, tribunalul a constatat că nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, fiind respinsă ca neîntemeiată, având în vedere prevederile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr. 286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG 17/2006, precum și dispozițiile art. 13 din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În ceea ce-l privește pe chematul în garanție Județul A, nu se regăsește această identitate, întrucât acesta nu are calitatea de ordonator de credite față de Orașul, nu are calitatea de angajator al reclamanților - membri de sindicat, având doar un rol consultativ.
Tribunalul a apreciat ca întemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Ministerul Finanțelor Publice, întrucât potrivit art. 167 din Legea nr. 81/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează, în primul rând, din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, Direcția Generală a Finanțelor Publice acordând doar asistența tehnică de specialitate necesară în repartizarea sumelor deja alocate unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții - membri de sindicat - sunt salariați ai Liceului Teoretic "I " din orașul, fiind angajați în funcții de îngrijitor, paznic, respectiv fochist.
Potrivit art. 40 alin. 3 lit. a) din Contractul de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006, respectiv art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, salariații pot beneficia de un spor de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile.
Reclamanții au susținut că desfășoară respectiva activitate în condiții penibile, drept pentru care sunt îndreptățiți să primească acest spor. Aceștia nu au menționat însă în ce constă penibilitatea muncii pe care o prestează, așa încât tribunalul a analizat în concret atribuțiile fiecărui reclamant, cuprinse în fișa de post a fiecăruia.
Astfel, un salariat încadrat în funcția de îngrijitor are printre atribuții dezinfectarea cu clor a grupurilor sanitare de două ori pe zi, dezinfectarea săptămânală cu detartrant a vaselor de WC, a pisoarelor și a chiuvetelor, scoaterea gunoiului din clase, laboratoare și toalete la sfârșitul fiecărei ture, zilnic, etc.
Prin urmare, s-a reținut că acest personal prestează activități ce pot fi considerate penibile, așa încât, în temeiul art. 40 alin. 3 lit. a) din Contractul de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006, respectiv art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, coroborat cu art. 236 alin. 4, art. 238 alin. 2 din Codul muncii, a fost admisă solicitarea reclamantei privind acordarea sporului de 10% pentru condiții penibile, pentru intervalul 03.12.2005 - 21.05.2009, în funcție de perioada efectiv lucrată de aceasta.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Având în vedere prevederile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr. 286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG 17/2006, în calitate de ordonator secundar de credite, a fost obligat pârâtul Orașul să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În ceea ce privește cererea formulată de către reclamanții și (angajați ca fochist, respectiv paznic), analizând fișa postului acestora, s-a constatat că atribuțiile lor nu implică nimic penibil, astfel încât nu le pot fi aplicabile dispozițiile art. 40 alin. 3 lit. a) din Contractul de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006, respectiv art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010.
Întrucât între Ministerul Educației Cercetării și și Orașul nu există raporturi de subordonare sau de coordonare, iar potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a acestui minister.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul Orașul, reprezentat de primar.
Criticile de nelegalitate și netemeinicie sunt următoarele:
În mod netemeinic instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de unitatea administrativ-teritorială.
Orașul nu are calitatea de angajator al personalului nedidactic și didactic în sensul art. 14 alin. 2 din Codul muncii.
Orașul este ordonator secundar de credite și potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale repartizează creditele bugetare aprobate de către ordonatorul principal de credite școlilor.
- Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție pe considerentul greșit că nu este reglementată obligația de garanție a chemaților în garanție față de Orașul.
Temeiul acestei obligații de garanție îl constituie legea bugetului de stat.
Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se face, potrivit art. 6 alin. 5 din Legea nr. 338/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean.
Prin urmare, se arată, orașul nu face decât să finanțeze cheltuielile de învățământ preuniversitar în limita sumelor repartizate.
Mai mult, potrivit art. 167 alin. 5 din Legea învățământului nr. 84/1995, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
- O ultimă critică este aceea potrivit căreia sporul pentru condiții vătămătoare nu poate fi acordat personalului din învățământ.
Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic nu prevede printre
drepturile salariale enumerate la art. 42-52 sporul pentru condiții vătămătoare. Iar art. 8 lit. a din nr.HG 281/1993 invocat de reclamanți trimite la un regulament elaborat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, a celorlalte instituții centrale și locale prin care se stabilesc locurile de muncă, apoi categoriile de personal, mărimea sporului și condițiile de acordare. Un astfel de regulament nu există și în aceste condiții sporul nu poate fi acordat.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 299 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - plata drepturilor salariale solicitate de personalul contractual din învățământul preuniversitar- aceasta poate fi îndreptată împotriva instituțiilor cărora legea le stabilește atribuții în salarizarea acestei categorii de personal bugetar.
Din anul 2001, în baza art. XIII alin. (1) din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.
Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art. 167 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Potrivit art. 19 și următoarele din nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.
Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărei buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.
Ceea ce se suportă de la bugetul de stat pentru finanțarea de bază din învățământul preuniversitar de stat nu privește categoria cheltuielilor de personal.
Finanțarea de bază nu cuprinde numai cheltuielile de personal, ci și cheltuielile materiale și servicii, cheltuielile cu perfecționarea profesională, cheltuielile pentru transportul elevilor, etc. așa cum rezultă din prevederile art. 167 alin. (5) din Legea învățământului nr. 84/1995.
Dispozițiile art. 167 alin. (3), teza a doua din Legea învățământului nr. 84/1995 modificată, potrivit cărora finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 2 din nr.HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, cu modificările ulterioare care precizează expres tipurile de cheltuieli aparținând finanțării de bază care se suportă de la bugetul de stat.
Cum printre aceste cheltuieli nu se află și cheltuielile de personal, rezultă că plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice se finanțează, așa cum se prevede în teza întâi a art. 1 din Norme, de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale.
Prin urmare, nu au incidență în speță dispozițiile legii bugetului de stat privitoare la procedura de repartizare de la bugetul de stat a sumelor defalcate din pe unități administrativ-teritoriale, astfel că s-a reținut corect de tribunal lipsa calității procesuale a chemaților în garanție și dimpotrivă calitatea procesuală pasivă a orașului.
situațiilor privind execuția bugetară în scopul monitorizării aplicării principiului finanțării proporționale cu numărul de elevi pentru cheltuielile de personal nu presupune implicarea efectivă a inspectoratului școlar județean în efectuarea plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 2 din nr.HG538/2001 rezultă că drepturile salariale ale cadrelor didactice din învățământul de stat preuniversitar nu sunt finanțate din bugetul de stat prin Ministerul Educației Cercetării și.
Atribuțiile stabilite prin acte normative acestui minister în materia finanțării drepturilor salariale ale cadrelor didactice vizează numai fundamentarea finanțării proporționale prin aprobarea standardelor și criteriilor pentru determinarea costurilor medii anuale orientative pe elev/preșcolar, pe niveluri și profiluri de instruire.
Elaborarea de norme metodologice în aplicarea dispozițiilor din statut privitoare la salarizarea cadrelor didactice nu echivalează cu implicarea efectivă a acestui minister în efectuarea plăților cu acest titlu.
Critica vizând soluționarea fondului cauzei cu încălcarea prevederilor Legii nr. 128/1997 și ale art. 8 lit.a) din nr.HG 281/1993 nu este fondată.
Legea nr. 128/1997 nu își găsește aplicabilitatea în cauza privind pe îngrijitorul angajat în unitatea de învățământ. Postul respectiv nu aparține categoriei personalului didactic sau didactic auxiliar al cărui statut este reglementat de Legea nr. 128/1997.
Ceea ce prevede Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006 la art. 40 alin. 3 lit.a) - constituind temeiul de drept al pretențiilor - este minimul sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile reglementat de altfel de art. 8 lit. a) și c) din nr.HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Autoritatea publică locală nu poate invoca drept motiv al refuzului de plată lipsa regulamentului de aplicare, respectiv pasivitatea în punerea în practică a actului normativ stabilind drepturi salariale în favoarea personalului care desfășoară activitate în condiții periculoase, vătămătoare sau grele, incluzând și pe acelea penibile de muncă.
Astfel că, examinând încadrarea postului în categoria de activitate prevăzută de lege și ponderea acestor condiții de muncă penibile în durata programului de lucru, în mod judicios instanța de fond a dispus obligarea pârâților la plata sporului către reclamantul care a dovedit îndeplinirea condițiilor legale.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât ORAȘUL, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 933/CM din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, reprezentați de Sindicatul Preuniversitar Muntenia, pârâții LICEUL TEORETIC "I ", CENTRUL BUGETAR: GRUP ȘCOLAR COLIBAȘI și chemații în garanție JUDEȚUL A, prin președintele consiliului județean, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
10 ex./22.10.2009
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
