Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1913/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1913/
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de intimata, domiciliată în Rm.V,-, -.B,.6, județul V, împotriva deciziei civile nr.191/A/8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul, domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: procurator, pentru recurenta-intimată și intimatul-contestator, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.23/2009, eliberată de Baroul O l
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 97 lei, conform chitanței nr.-/7 dec.2009, eliberată de Primăria Rm.V și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că, la dosarul cauzei s-a înaintat întâmpinare, prin fax, de către intimatul-contestator, fără copie pentru comunicare.
Întrebat fiind de către instanță, procurator arată că are la dosar procură de reprezentare, însă procură specială pentru această fază procesuală nu deține.
Curtea, constată că, procurator nu are procură de reprezentare a recurentei-intimate pentru această faza procesuală, astfel că nu poate pune concluzii asupra recursului.
Apărătorul intimatului-contestator arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de valoarea obiectului acțiunii, pune în discuție excepția legalității și admisibilității căii de atac, în raport și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Avocat solicită admiterea excepției și respingerea recursului, ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă 377 din 1 aprilie 2009, Judecătoria Horezua respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de împotriva formelor de executare silită începute în dosarul nr.230/2008 al executorului judecătoresc în cererea creditoarei, constatând totodată neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și tardivității invocate de către creditoarea-intimată.
În motivare, s-a reținut în fapt că intimata a pretins că în fața instanței nu se află o contestație la executare, ci o veritabilă contestație în anulare, motiv pentru care cererea este inadmisibilă, câtă vreme contestatorul nu a fost parte în soluția a cărei anulare o solicită, respectiv în dosarul în care s-a pronunțat sentința ce constituie obiectul executării silite. Pentru același argument, adresarea către instanță făcându-se peste 30 zile de la data pronunțării instanței de recurs, după evocarea fondului, a fost invocată și excepția de tardivitate. Or, judecătoria reține că, în mod expres, contestatorul a arătat că înțelege să conteste executarea silită ca terț față de hotărârea pusă în lucru, terț ce invocă un drept de proprietate asupra bunului pe care aceasta îl privește. De aceea, contestatorul are atât interes, cât și calitate procesuală activă, iar data de la care se calculează termenul de 15 zile în care ea poate fi formulată, potrivit art.401 alin.2 Cod procedură civilă, poate fi cea a predării silite a bunului, care, potrivit datei poștei, 3 februarie 2009, încă nu era încheiat.
În ceea ce privește inadmisibilitatea, intimata a susținut că nu se indică motivele de nelegalitate ce ar afecta actele de executare, iar cele ce fundamentează contestația în anulare puteau fi invocate pe calea apelului sau recursului. Or, față de calificarea drept contestație la executare, nefondată s-a apreciat excepția inadmisibilității.
Asupra fondului s-a reținut că, într-adevăr, contestatorul a dobândit, la data de 16 mai 2008, proprietatea asupra terenului peste care, în favoarea proprietății creditoarei și în contradictoriu cu vânzătoarea către contestator, a fost instituită o servitute de trecere.
La data efectuării transferului de proprietate, litigiul era deja început, ba chiar, la cea de 5 mai 2008, instanța de fond pronunțase soluția sa, hotărârea fiind definitivă și supusă numai recursului, deci chiar și executorie. Deci, chiar în lipsa unei mențiuni a existenței servituții, aceasta era perfect viabilă, terenul fiind dobândit cu tot cu sarcina instituită prin hotărâre, chiar dacă hotărârea prin care recursul s-a soluționat a fost pronunțată la data de 16 octombrie 2008.
În atari condiții, chiar dacă se indica, în cadrul procesului, modificarea de proprietar, nici chiar acesta nu avea alte apărări de fond pentru a opri instituirea servituții, câtă vreme starea de fapt a celor două terenuri reprezentând fondurile dominant și aservit, caracterul de loc înfundat, interpunerea fondului aservit între cel dominant și calea publică au rămas lămurite prin hotărârea primei instanțe de fond.
Ca atare, în momentul dobândirii, servitutea exista, vătămarea contestatorului neprovenind din actele de executare, ci din modul în care acesta a încheiat convenția cu vânzătoarea, în timpul litigiului, după pronunțarea unei sentințe definitive, situație în care, cel mult, s-ar putea pune în discuție reaua-credință a vânzătoarei care, în fața notarului, a ascuns existența servituții și, respectiv, a litigiului.
Împotriva sentinței, în termen, a formulat recurs contestatorul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că în mod greșit instanța a respins contestația adusă actelor de executare făcute asupra proprietății sale în baza unui titlu inopozabil sieși, considerându-se că ar putea fi pornită o executare împotriva sa, deși nu a fost parte în procesul finalizat cu titlul executoriu litigios.
Prin decizia civilă nr.191/A/2009, după ce a calificat drept apel calea de atac în temeiul art.401 alin.2 Cod procedură civilă, cu trimitere la art.402 alin.2 Cod procedură civilă, Tribunalul Vâlceaa admis-o, a schimbat în parte sentința, a admis contestația la executare, anulând formele de executare silită, a înlăturat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței și respingând cererea de despăgubiri formulată în apel d e către intimată.
În motivare, s-a reținut în fapt că actele de executare silită a căror nulitate se invocă au fost încheiate în contradictoriu cu debitoarea titlului executoriu, împotriva acesteia fiind pornită executarea, iar nu împotriva contestatorului.
Acesta, în calitate de cumpărător al terenului asupra căruia a fost instituită servitutea de trecere, nu a fost parte în procesul în care operațiunea jurisdicțională s-a efectuat, deși intimata din prezenta pricină formulase cerere de introducere în cauză și împotriva acestuia, la judecata căreia însă a renunțat.
Față de principiul relativității hotărârilor judecătorești, s-a constatat că, într-adevăr executarea silită nu putea fi pornită împotriva contestatorului în al cărui titlu de proprietate nu este înscrisă vreo sarcină și nu a avut cunoștință despre existența hotărârii judecătorești la data dobândirii. Pe de altă parte, se reține că, în același timp contestatorul, ca dobânditor pe parcursul soluționării pricinii, nu are calitatea de având-cauză, neputându-i profita hotărârile date în favoarea autorului titlului său și nefiindu-i opozabile sarcinile puse asupra acestuia.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că, deși debitoarea este vânzătoarea către contestator, executarea propriu-zisă l-a avut în vedere pe acesta ca titular al dreptului de proprietate, situație ce contravine dispozițiilor art.387 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cererea de despăgubire formulată de către intimată în apel, instanța a calificat-o drept una fondată pe dispozițiile art.294 Cod procedură civilă, respingând-o ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs creditoarea, criticând-o pentru fondarea sa pe motive contradictorii, în sensul că, deși se pretinde că hotărârea i-ar fi inopozabilă titularului de drepturi, pe de altă parte se arată că acesta este un veritabil având cauză al autoarei sale, dar și pentru pronunțarea sa cu încălcarea prevederilor legale, referitoare la caracterul real al sarcinii impuse fondului aservit, ceea ce determină și transmisiunea automată, chiar și în lipsa înscrierii în cartea funciară, cu atât mai mult cu cât, înscrierea creează opozabilitate față de terți, iar nu față de titularul dreptului.
Se mai arată în motivele de recurs că greșit s-a reținut pornirea executării silite în contradictoriu cu contestatorul, această chestiune fiind invocată direct în apel, iar nu și în fața instanței de fond.
În ședința publică din data de 10 2009, Curtea de Apel a pus în discuție admisibilitatea căii de atac promovată, față de dispozițiile art.401 și art.402 Cod procedură civilă, prin raportare la cele ale art.2821Cod procedură civilă.
Astfel, instanța stabilind că, în funcție de momentul dobândirii contestatorului nu i-ar fi opozabilă hotărârea pronunțată în favoarea autoarei titlului său, se situează în poziția unei veritabile instanțe de revendicare acest caracter avându-l acțiunea pe care terțul o promovează pentru a contracara actele de executare silită pornite împotriva sa în temeiul unui titlu ce nu-i este opozabil.
Dispozițiile speciale vizând contestația pornită de terț, exceptând acțiunea sa de la limitarea numărului de căi de atac la una, o întoarce pe aceasta la cadrul legal comun acțiunii în revendicare pentru a-i oferi aceleași mijloace de apărare pe care le-ar fi putut avea dacă acțiunea pornită în vederea obținerii titlului executoriu l-ar fi privit pe el.
Ca atare, contestația sa bucurându-se de căile de atac ale acțiunii principale în urma căruia se obține titlul executoriu, în cazul de față primește numai căile de atac ale acțiunii în revendicare sau ale celei în stabilirea servituții de trecere.
Or, invocând calitatea sa de proprietar și tinzând la apărarea posesiunii asupra parcelei ce ar urma să fie afectată de servitutea de trecere, contestatorul a indicat ca titlu înscrisul aflat la fila 12 dosarului fondului, potrivit căruia, pentru întregul teren de 315 mp. cumpărat, valoarea declarată ca preț al vânzării a fost cea de 2.000 lei plătită în timpul procesului purtat de către intimata-creditoare cu vânzătoarea către acesta.
În aceste condiții, se poate observa că acțiunea contestatorului vizând apărarea dreptului său de proprietate pentru terenul cu o valoare de 2.000 lei, nu poate primi decât o singură cale de atac, cea a recursului, neputându-se accepta că dispozițiile art.401 alin.2 și cele ale art.402 alin.2 Cod procedură civilă ar putea crea cererii adresată instanței în aceste condiții un regim de favoare mai protectiv decât cele ale dispozițiilor dreptului comun, în care același drept ar fi discutat între aceleași persoane.
În aceste condiții, urmează a se observa că, și dacă ne-am afla în fața unei contestații formulată de către un terț față de actul de executare, ori în fața uneia adresată de către avândul-cauză, ca succesor în drepturi și obligații al vânzătoarei față de care s-a stabilit irevocabil o sarcină, efectul de respingere a recursului lăsând hotărârea irevocabilă la însăși data pronunțării ei, iar nu la data pronunțării deciziei în calea de atac, contestația la executare rămâne supusă numai unei căi de control jurisdicțional, așa încât prezentul recurs este unul inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de intimata, domiciliată în Rm.V,-, -.B,.6, județul V, împotriva deciziei civile nr.191/A/8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul, domiciliat în comuna, județul
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - --- - -
Grefier,
Red.-/5.01.2010
GM/4 ex.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
