Obligație de a face. Decizia 1912/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1912/
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.147/A din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în comuna, nr.410, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.220/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și intimatul-reclamant G, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.150/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 14 septembrie 2009, eliberată de Primăria Rm.V și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant G, întrebat fiind de către instanță, arată că manopera de edificare a gardului despărțitor, pe o distanță de cca 22m, așa cum a precizat în acțiune, ar aproximativ 200 lei.
Avocat invocă excepția inadmisibilității căii de atac, în raport de valoarea precizată la acest termen de judecată.
Avocat apreciază că obiectul cauzei nu este evaluabil în bani, astfel că solicită respingerea excepției și invocă nelegala constituire a completului de judecată în apel.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrată pe rolul instanței la data de 27.02.2008 sub nr-, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâtul pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligat acesta să-și pună scocuri pentru scurgerea apei de ploaie de pe acoperișul casei sale pe latura de est, sau sa fie reclamantul autorizat să facă această lucrare pe cheltuiala pârâtului.
În motivare reclamantul a arătat că are casa de locuit amplasata la 1m. față de linia de hotar ce desparte cele doua proprietăți, iar sub casă are un beci care după fiecare ploaie se inundă cu apa ce se scurge de pe acoperișul casei pârâtului.
Pârâtul are amplasată casa de locuit la mai puțin de 0,5 față de linia de hotar și apa provenită din ploi și zăpezi se scurge pe bordură de ciment a gardului reclamantului, infiltrându-se în beciul casei.
Cu toate că reclamantul s-a oferit să îi cumpere pârâtului scocurile necesare, acesta a refuzat, cu toate că pe celelalte laturi ale casei sale are scocuri pentru scurgerea apei de ploaie.
In drept s-au invocat disp.art.615 si 1075 cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivare s-a arătat că reclamantul a promovat prezenta acțiune cu evidentă rea-credință, cu unicul scop de a șicana, astfel că se impune amendarea sa în baza art.108 ind.1 cod proc.civ.
S-a susținut că reclamantul a ocupat abuziv din terenul pârâtului, construind în anul 2004 un gard cu temelie de ciment și intrând astfel cu circa 20-30cm în interiorul proprietarii reclamantului.
Potrivit art.615 cod civil. servitutea picăturii streșinii presupune ca picătura streșinii să curgă pe terenul proprietarului sau pe domeniul public si nu pe proprietatea vecinului.
de pe acoperișul casei pârâtului nu se scurge pe terenul reclamantului ci pe domeniul public. Mai susține pârâtul că locuința sa se afla amplasata la cca. 1m. de linia de hotar, iar datorita faptului ca reclamantul a edificat un gard cu temelie de beton, picătura streșinii se scurge pe terenul pârâtului iar nu al reclamantului, fiind colectata de un șanț și ajungând în cele din urma pe domeniul public.
In drept s-au invocat disp.art. 115 si urm. cod proc.civ.
S-a atașat dosarul nr.1428/2004 al Judecătoriei Brezoi.
Prin Sentința Civilă nr.754 din 6 octombrie 2008 Judecătoria Brezoia admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtul să monteze scocuri de scurgere a apei de ploaie, pe latura de est a acoperișului casei sale, astfel încât picătura streșinii să nu se scurgă pe terenul învecinat, aparținând reclamantului.
Pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut în esență că părțile dețin în proprietate în comuna casele de locuit care sunt învecinate. casa pârâtului fiind amplasată la o distanță de cca. 0,5 față de linia de hotar.
Datorită acestei amplasări apele de ploaie se scurg de pe acoperișul casei pârâtului atât pe proprietatea sa cât și pe terenul proprietatea reclamantului, infiltrându-se și inundând beciul casei acestuia.
Din probatoriul administrat instanța a reținut și a stabilit că este necesar ca pârâtul să monteze scocuri de scurgere a apelor rezultate din ploi.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs pârâtul, care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. S-a susținut că hotărârea este dată cu încălcarea și interpretarea total eronată a legii și fără ca reclamantul să propună și să administreze vreo probă în dovedirea cererii, motiv de casare prev. de art. 312 cod pr. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs a susținut că apele rezultate din ploi nu se scurg pe proprietatea reclamantului, ci pe domeniul public, că locuința sa este situată la 1m de linia de hotar. A precizat recurentul că terenul a fost primit la partaj de la în baza Civ nr. 322/1972, respectiv suprafața de 1480 mp, iar reclamantul a ocupat din terenul său când, construind abuziv un gard în anul 2004 a turnat temelia de ciment și a pus țeavă, intrând abuziv cu circa 20 - 30 cm în interiorul proprietății sale.
Instanța a admis acțiunea doar pe baza declarației martorului G care se coroborează cu constatările făcute la fața locului de reprezentanții Primăriei și ai Poliției, prin urmare, în baza unui probatoriu precar, neconcludent.
Conform procesului verbal din 15 mai 2008 se atestă că recurentul a retras un rând de țiglă.
2. Hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii (art 304 pct 7 cod pr civ). Instanța de fond a motivat lapidar și empiric hotărârea pronunțată.
3. Recurentul a solicitat ca în temeiul art 304 ind 1 cod pr civ verificarea cauzei sub toate aspectele.
Recursul a fost legal timbrat.
În ședința publică din data de 27 ianuarie 2009 Tribunalul a pus în discuția părților calificarea căii de atac și a calificat calea de atac ca fiind apelul.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului precum și cererea apelantului, Tribunalul a dispus prelungirea probatoriului cu expertiză tehnică de specialitate, numind ca expert pe ing. constructor, obiectivele fiind cele propuse de ambele părți.
Prin decizia nr.147/A/04.06.2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a respins apelul declarat de pârâtul N și l-a obligat pe acesta să plătească suma de 355 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că Judecătoria Brezoia pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Deși în cauză nu a fost administrată proba cu expertiza tehnică, din depozițiile martorilor audiați la fond, coroborate cu constatările reprezentanților Primăriei și Postului De Poliție, coroborate cu concluziile expertizei din apel, rezultă că în că în mod corect prima instanță a reținut situația de fapt.
Expertul a făcut măsurători și a constatat că locuința apelantului pârât se află la o distanță de 0,50 la nord și 0,60 la sud că pârâtul apelant a modificat acoperișul casei sale pe latura care se învecinează cu proprietatea reclamantului, atăiat din căpriorii de lemn și a retras țigla la distanța de 0,40 - 0,45 față de peretele casei. Apelantul nu a montat jgheaburi și burlane pentru colectarea și dirijarea apelor meteorice de pe această latură a casei.
Din această cauză în timpul ploilor mai intense, apa este evacuată la o distanță mai mare de 0,50 - 0,60 față de casă, aceasta căzând pe proprietatea reclamantului, situație care se repetă și în timpul iernii cu zăpada.
Datorită acestor situații apa se infiltrează în terenul dintre cele două case și intră în beciul reclamantului, cu atât mai mult cu cât între casă și gardul apelantului este realizat un șanț în pământ care dirijează apele spre drum, dar care nu este continuat la rigola stradală, este blocat la gardul de la drum.
Concluziile expertului care confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond, sunt că este necesar ca apelantul să monteze jgheaburi, burlane și parazăpezi la acoperișul casei, pe latura care se învecinează cu reclamantul, iar evacuarea apelor dintre cele două case și gard trebuie să se facă prin trotuare și rigole de scurgere din beton, cu evacuare la rețeaua stradală.
Având în vedere cele expuse mai sus, s-a reținut că Judecătoria Brezoi reținând corect situația de fapt, a aplicat dispozițiile legale incidente, respectiv art 615 cod civil.
Deși sumar motivată, sentința cuprinde în considerentele ei expunerea situației de fapt, probatoriul pe care se întemeiază, dispozițiile legale incidente cauzei, așa încât nu este fondat motivul de apel referitor la nemotivarea ori motivarea lapidară a hotărârii.
De asemenea, nu se confirmă susținerea apelantului că reclamantul este cel care i-a ocupat din proprietate, instanța nefiind investită cu o astfel de cerere.
Față de cele expuse mai sus, Tribunalul, văzând disp. art 296 cod pr civ, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
În baza art 274 cod pr civ, apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, către reclamantul intimat.
Împotriva deciziei civile nr.147/A din 4 iunie 2009 Tribunalului Vâlceaa declarat recurs pârâtul N, înregistrată la 7 iulie 2009, invocând motivele de nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs se susține că decizia recurată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și interpretarea total eronată a legii și fără ca reclamantul să propună și să administreze vreo probă în dovedirea cererii.
Se susține că reclamantul a invocat ca temei legal prevederile art.615 și 1075 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art.615 Cod civil, servitutea picăturii streșinii presupune ca picătura acesteia să se scurgă pe terenul proprietarului clădirii sau pe domeniul public, ci nu pe terenul proprietatea vecinului.
Se menționează că apa de pe acoperișul casei recurentului nu se scurge pe terenul reclamantului, ci pe domeniul public, după care se scurge pe șanț, iar locuința acestuia este situată la o distanță de cca.1 de linia despărțitoare.
Recurentul susține că reclamantul a construit gardul intrând în interiorul proprietății recurentului, gard care este mai înalt decât streașina casei recurentului, încât apa de ploaie nu se poate scurge pe terenul intimatului.
Se adaugă faptul că între părți s-au purtat mai multe litigii, iar terenul recurentului a fost primit în cadrul acțiunii de partaj de către.
Se menționează faptul că cererea formulată de către reclamant este total nefondată, iar în considerentele hotărârii se menționează că, din probele administrate rezultă că apa rezultată din ploi se scurge de pe acoperișul pârâtului, atât pe terenul proprietatea acestuia, cât și pe terenul proprietatea reclamantului, așa cum rezultă din probele administrate.
În mod greșit instanța înlătură declarația martorului, propus de către recurent, reținând totuși probele administrate de intimat, motivând întreaga hotărâre în baza unui probatoriu neconcludent, fără a ține seama de procesul verbal din 15.05.2008 (fila 41) în care se atestă că recurentul și-a retras un rând de țiglă, situație recunoscută chiar de către reclamant prin interogatoriul luat și memoriile depuse la filele 63-64 dosar.
Expertiza efectuată în cauză menționează că apa de ploaie se scurge pe terenul reclamantului numai când plouă foarte puternic, torențial, iar în prezent acoperișul este făcut într-o singură apă, nemaifiind în prezent scurgere spre proprietatea reclamantului.
În motivul doi de recurs se susține că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci mai mult cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, motiv prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, cu încălcarea dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă și a disp.art.21 din Constituție privind accesul liber la justiție și a art.6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
În ședința publică din 10 2009, intimatul - prin apărător - invocă excepția inadmisibilității căii de atac a recursului față de valoarea litigiului dedus judecății, recurentul-pârât - prin apărător - solicitând respingerea acestei excepții.
Curtea, cu privire la excepția invocată în cauză, aceea a admisibilității și legalității căii de atac a recursului, constată că aceasta este întemeiată urmând aor espinge ca atare având în vedere disp.art.2821Cod procedură civilă și, pe cale de consecință, se va respinge recursul ca inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea imobilelor supuse împărțelii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită obligarea pârâtului de a-și pune scocuri pentru scurgerea apei de ploaie de pe acoperișul casei acestuia, pe latura de est, care se învecinează cu reclamantul, sau să fie autorizat acesta din urmă să facă lucrarea pe cheltuiala pârâtului, reclamantul precizând că această lucrare ar 200 lei vechi. Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este de sub 100.000 lei, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamantului la data introducerii acțiunii în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
În baza art.274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.147/A din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în comuna, nr.410, județul
Obligă pe recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - --- - -
Grefier,
Red./17.12.2009
EM/4 ex.
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
