Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1911/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1911/
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, domiciliată în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.151/A/11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, -.B,.5, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat și avocat, pentru recurenta-pârâtă -, în baza împuternicirilor aflate la dosar și intimatul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii nr.182/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar urmare admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat solicită suplimentarea probatoriului cu proba cu acte, pe care se obligă să le depună cu borderou, până la sfârșitul ședinței de judecată. Arată că a formulat plângere penală împotriva doamnei expert, motivat de faptul că a schimbat configurația terenului, iar organele de urmărire au dispus începerea urmăririi penale.
Avocat arată că nu se opune administrării probei cu acte, în situația în care acestea vor fi depuse la dosar. Invocă excepția inadmisibilității recursului, în raport de valoarea obiectului acțiunii, solicitând admiterea acestei excepții, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă -, solicită respingerea excepției, dat fiind faptul că se menționează în mod clar valoarea obiectului acțiunii, respectiv 101.000 lei și, la această valoare, s-a și timbrat.
Avocat solicită respingerea excepției invocate, dat fiind faptul că tribunalul a judecat în compunere de apel, iar prezenta instanță trebuie să judece în compunere de recurs.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.6249/11 noiembrie 2008, Judecătoria Rm.V, admițând în parte acțiunea reclamantului, a obligat-o pe pârâta - să-i respecte acestuia deplina proprietate și posesiune asupra unui teren de 204 mp. potrivit identificării făcute de către expertiza cauzei, între indicatorii A-B-C-27-28-29-18-1A, stabilind linia de hotar între proprietățile părților pe amplasamentul A-B-C, indicat cu roșu în expertiză, respingând cererea de revendicare a camerei notată cu nr.2, situat în corpul B, cea privind desființarea garajului și obligarea la plata despăgubirilor, fiind însă obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 3.890 lei.
În motivare, s-a reținut în fapt că atât reclamantul, cât și pârâta, au dobândit același teren, de 204mp. de la același vânzător, defunctul, perfectarea contractelor cu acesta făcându-se prin hotărâri constitutive de drepturi, fără ca vreuna dintre părți să fi îndeplinit formalități de publicitate imobiliară, așa cum prevede legea. Pentru acest motiv, s-a constatat că primul dobânditor este reclamantul, sentința sa fiind pronunțată în anul 1973, în vreme ce, pârâta nu a obținut titlul său, decât din anul 1984.
În plus, s-a mai reținut că pârâta a fost parte în dosarul soluționat în anul 1973, așa încât hotărârea pronunțată în favoarea reclamantului îi este opozabilă acesteia, neputându-se prevala, deci, de lipsa publicității.
În ceea ce privește posesia de lungă durată, ca modalitate de achiziție a dreptului de proprietate invocată de către pârâtă, s-a constatat că nu este operantă, întrucât dobândirea s-a făcut prin titlu, respectiv actul de vânzare-cumpărare ce se constituie în sentința civilă nr.6531/1994. Ca atare, nu erau întrunite cerințele art.1890 cod civil pentru a se putea prescrie, după cum, acest titlu nu este util nici pentru prescripția achizitivă de scurtă durată, câtă vreme pârâta cunoștea despre existența dreptului de proprietate a autoarei reclamantului, deci nu poate pretinde că ar fi avut încredințarea dobândirii, cu bună-credință, de la adevăratul proprietar.
Referitor la revendicarea unei camere cu suprafața de 9,75mp. instanța a constatat că pârâta nu o ocupă, pentru acest motiv fiind respinsă acțiunea privind revendicarea, iar cât privește garajul, s-a constatat că a fost edificat de către pârâtă, în anul 1968, anterior cumpărării de către reclamant, motiv pentru care nu poate fi considerată constructor de rea-credință și deci obligată la desființarea construcției.
Cererea vizând obligarea la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului și a camerei s-a constatat nefondată, fiind admisă, însă, cea privind grănițuirea, ca urmare a constatării lipsei unor semne exterioare de hotar.
Pentru a cerceta fondul pricinii, judecătoria a reținut ca nefondate excepțiile inadmisibilității și a autorității lucrului judecat invocate de către pârâtă, reținând că acțiunea în revendicare nu este inadmisibilă, câtă vreme hotărârea ce a constituit inițial titlul executoriu al reclamantei, în prezent nu mai poate avea această valoare, nefiind pusă în lucru în termenul de prescripție, fără însă a-și pierde puterea de lucru judecat, respectiv valoarea de titlu de proprietate și, deci, probă în dovedirea acestui drept.
Cât despre excepția autorității lucrului judecat față de sentința civilă nr.6531/1994, prin care s-a constatat calitatea pârâtei de proprietar, prin cumpărare promisă prin înscris sub semnătură privată de la același autor, instanța a constatat că incidentul nu este operant, față de existența hotărârii anterioare, prin care autoarei reclamantului i-a fost recunoscut dreptul de proprietate în anul 1973, hotărârea bucurându-se în continuare de putere de lucru judecat și constituit titlu de proprietate și probă a dreptului.
În cursul judecății în fața primei instanțe de fond, reclamantul a arătat că înțelege să evalueze bunurile revendicate la suma de 1.000 lei, în urma contestării, acestei valori, de către pârâtă, stabilindu-se valoarea lor la cea de 100.000 lei, în funcție de care s-a și timbrat.
Pentru acest motiv, instanța a reținut că hotărârea sa este supusă recursului, cale de atac ce a și fost executată de către pârâtă în termen legal, Tribunalul Vâlcea apreciind că aceasta trebuie recalificată în apel, față de precizările de la fila 81, dosarului de fond.
Soluția primei instanțe de fond a fost criticată pentru greșita stabilire a calității procesual active în favoarea reclamantului, respectiv cea de proprietar al terenului revendicat, câtă vreme acesta trebuia să solicite intrarea în sezina moștenirii autoarei sale, el nefiind descendent sau ascendent direct.
Pe de altă parte, s-a criticat calificarea testamentului ca având putere de a transmite proprietatea, în realitate, numai certificatul de moștenitor făcând dovada calității de moștenitor și, respectiv, a acceptării testamentului.
De asemenea, s-a criticat faptul că instanța a înlăturat apărarea sa potrivit căreia lipsa publicității în privința primei hotărâri din anul 1973 nu ar putea fi invocată, deși în anul 1994, când s-a stabilit că pârâta și soțul său sunt proprietarii întregului teren, hotărârea fiind transcrisă în anul 1998, parte în proces a fost și autoarea reclamantului, deci hotărârea îi era și acesteia opozabilă, la fel ca și transcrierea făcută, reclamantul având calitatea de terț care nu și-a conservat drepturile asupra imobilului vândut.
Pentru aceleași argumente se pretinde că instanța a respins greșit excepția de inadmisibilitate.
În plus, se mai pretinde că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv, deși reclamantul a revendicat numai 200 mp.situați în - - nr.37, fost și a depus hotărârea din anul 1973 pentru nr.35 din aceeași stradă, cu întinderea de 198 mp. instanța se pronunță asupra unei întinderi totale de 204mp.
O altă critică este adusă soluției de admitere a cererii în grănițuire, cu motivarea că nu putea fi primită odată cu cea în revendicare, în opinia autorului motivării, grănițuirea neputând privi decât marcarea cu semne exterioare a unui vechi aliniament, instanța putându-se pronunța asupra acestui hotar dacă el este contestat de părți, or, odată admisă acțiunea în revendicare, nerespectarea acesteia nu poate fi rezolvată decât pe calea penală. În atari condiții, acțiunea în revendicare și cererea în grănițuire nu pot coexista, așa încât, grănițuirea era lipsită de interes.
O ultimă critică a vizat modul de soluționare a excepției prescripției achizitive, considerându-se că instanța nu și-a îndeplinit obligația de a indica perioada de timp pentru care nu ar fi fost îndeplinite cerințele art.1890 Cod civil, deși pentru uzucapiunea de lungă durată nu era necesară invocarea vreunui act și nici nu se putea opune reaua-credință cu care posesiunea s-a exercitat.
Prin decizia civilă nr.151/A/11 iunie 2009, Tribunalul Vâlcea, după ce a calificat calea de atac drept apel, l-a respins, obligând-o pe apelantă la plata sumei de 833 lei, cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că hotărârea a rezolvat corect calitatea procesual activă a reclamantului, acesta beneficiind de recunoașterea dreptului, printr-o hotărâre judecătorească ce și-a pierdut puterea de titlu executoriu, însă nu și pe cea de titlu de proprietate care poate fi folosit, în continuare, în dovedire, într-o altă acțiune în revendicare.
Cât privește preferința dată acestui titlu, deși el nu este transcris și pârâta are, la rândul său, un titlu provenind de la același autor, s-a constatat că în mod corect lipsa transcrierii a fost înlăturată ca urmare a faptului că pârâta a fost parte în acțiunea ce s-a finalizat prin hotărârea ce constituie titlu de proprietate în favoarea reclamantului.
Nici susținerea privind acordarea a mai mult decât s-a cerut, nu s-a constatat fondată, câtă vreme, în perimetrul indicat prin acțiunea în revendicare, în care, într-adevăr, reclamantul a considerat că s-ar înscrie numai o suprafață de 200mp. expertiza a identificat o suprafață de 204mp. ea fiind cea pentru care titlul de proprietate al reclamantului a fost întocmit.
La fel, critica vizând cererea în grănițuire, s-a constatat nefondată, grănițuirea constând în stabilirea semnelor exterioare de hotar, care în cauză nu există, așa încât, cererea era perfect fondată.
În ceea ce privește ultimul motiv pentru care hotărârea a fost criticată, s-a reținut că el nu a mai fost susținut, așa încât nu a mai fost analizat.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs pârâta - criticând-o pentru motive pretins a fi fost încadrate în cele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, reluând criticile aduse soluției primei instanțe de fond, mai puțin pe cea privitoare la prescripția achizitivă.
Curtea, examinând întregul dosar, față de starea de fapt avută în vedere de prima instanță de fond, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Astfel, după contestarea valorii indicată de reclamant în acțiunea sa, de către pârâtă, acesta a făcut o nouă precizare a valorii, la suma de 100.000 lei noi.
Ulterior, față de valoarea timbrului datorat în funcție de această precizare, la fila 81 dosarului de fond, s-a făcut o nouă precizare de acțiune în sensul că terenul împreună cu construcția revendicată au valoarea de numai 10.010 lei, prin cererea de la fila 78, fiind indicată camera nr.2 cu valoare de 3.390 lei, terenul de 200mp. cu valoarea de 6.620 lei, un total de 10.010 lei. Prin încheierea din data de 3 septembrie 2007, valoarea taxei de timbru datorată după constatarea plății inițiale a unui timbru de 52 lei, a fost de 656 lei.
Potrivit modificărilor aduse Legii nr.146/1997, prin nr.HG1.514/25 octombrie 2006, la suma de 10.010 lei, taxa de timbru datorată era de 683,86 lei, în primă instanță, în vreme ce, pentru suma de 100.000 lei, taxa datorată ar fi fost de 3.695,4 lei deci, evident, instanța a avut în vedere valoarea indicată la fila 78 de către reclamant, alăturând valorii taxei pentru revendicare, pe cea datorată pentru celelalte capete de cerere.
Este adevărat, pe aceeași filă există o modificare, ulterior tăiată, în sensul că valoarea totală a celor două imobile ar fi de 100.100 lei, însă cele două sume adunate nu dau decât pe cea de 10.010 lei.
Chiar dacă ar fi vorba despre suma de 100.000 lei așa cum se reține prin hotărârea tribunalului în alineatul 8 al paginii 5 hotărârii cu trimitere la aceeași filă 78, pe care o are în vedere și încheierea din data de 19 februarie 2009, urmează a se observa că, potrivit art.2821Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, Aceasta înseamnă că numai dacă ar trece de această valoare, litigiile ar fi supuse și apelului, or, tribunalul, așa cum a arătat în considerentele sale, s-a raportat la valoarea de 100.000 lei.
În aceste condiții, urmează a se observa că hotărârea pronunțată este una supusă numai recursului, iar nu și apelului, în condițiile textului susindicat, motiv pentru care, controlul exercitat de către tribunal, chiar și într-o compunere greșită, a fost unul de recurs, legea fiind cea care acordă calea de atac, iar nu instanța, motiv pentru care prezenta cale de atac, constituind un recurs la recurs, este una inadmisibilă, sens în care va fi respinsă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâta, domiciliată în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.151/A/11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, -.B,.5, județul
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 952 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - --- - -
Grefier,
Red.-/5.01.2010/GM/4 ex.
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
