Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.201
Ședința publică din data de 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul domiciliat în com.sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 397 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata domiciliată în com.sat, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul contestator reprezentat de avocat G din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 37/3.03.2009, intimata pârâtă reprezentată de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 198/20.01.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care se învederează că recursul este netimbrat.
Avocat G pentru recurentul contestator depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței nr. -/2.03.2009, timbru judiciar de 0,15 lei anulate și atașate la dosar, arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru intimata - pârâtă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat G pentru recurentul contestator critică decizia recurată arătând în esență că la instanța de apel a solicitat pentru dovedirea contestației la executare, proba cu expertiză și în mod greșit instanța a respins această cerere, în condițiile în care pentru lămurirea acestor împrejurări era necesară efectuarea unei expertize de specialitate.
Arată în continuare că prin formularea contestației la executare nu au solicitat să se constate că a dobândit asupra celor două suprafețe de teren un drept de proprietate prin uzucapiune, cerere care ar modifica titlul executoriu, ci au susținut că urmează să se constate printr-o hotărâre separată că este proprietar ca urmare a faptului că a stăpânit aceste suprafețe de teren continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar mai mult de 30 de ani.
Pentru toate motivele arătate și dezvoltate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnice de specialitate.
Avocat având cuvântul pentru intimata - pârâtă arată că motivele invocate de recurent nu au nici un fel de legătură cu întinderea, înțelesul sau aplicarea Titlului executoriu ci acestea vizează validitatea în fond a titlului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca fiind legală și temeinică. Depune concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de fata:
Cu adresa nr-, Judecătoria Târgoviștea înaintat acestei instanțe cauza având ca obiect lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, reprezentat de decizia civila nr.30 din 17 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr.7810/2002, motivat de faptul că potrivit art.400, alin.2 cod procedura civila, cum titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre judecătorească pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, această instanță este competentă să se pronunțe cu privire la această cerere.
In considerentele cererii, se arată că prin decizia menționată a fost admis apelul declarat de intimata a și schimbându-se în tot sentința, contestatorul a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie două suprafețe de teren situate în comuna, sat, județul
Dispozitivul acestei decizii, arată în continuare contestatorul, nu poate fi pus în executare, întrucât există nelămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, astfel:
Prin decizia Tribunalului Dâmbovițas -a stabilit obligativitatea sa de a-i lăsa intimatei mai multe suprafețe de teren, una de 898 mp în, P 1/134 și alta de 4545 mp, în, P 3/092 (în realitate P3/092/1), deși în TP nr.12589/1998, ce a format obiectul acțiunii în revendicare, în punctele respective, intimata nu a primit decât 627 mp, și nu 898 mp, și respectiv 4000 mp, și nu 4545 mp.
Mai arată contestatorul că terenurile pe care le solicită intimata sunt de categorie livezi, în timp ce terenurile pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate au ca și categorie teren fâneață, atât în intravilanul localității cât și în extravilanul acesteia.
Analizând cererea, raportat la înscrisurile din dosarele în care părțile s-au judecat, de restul probelor administrate și având în vedere textele de lege incidente, Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr.397/13.10.2008 a respins contestația ca nefondată, motivat de faptul că dispozitivul deciziei civile este clar și poate fi pus în executare, și asta pentru că din probele administrate cu ocazia soluționării apelului declarat împotriva sentinței civile nr.5487/30.10.2001, apel în care s-a pronunțat decizia împotriva căreia s-a formulat contestația de față, au fost făcute probe inclusiv cu expertiza topografică, lucrare din care a rezultat suprafețele de teren pe care contestatorul trebuie să i le lase în proprietate și posesie intimatei, categoria de folosință și suprafața acestora, această lucrare coroborându-se cu restul probatoriilor efectuate în cauză.
Mai mult decât atât, împotriva acestei decizii date de Tribunalul Dâmbovița și care reprezintă titlul executoriu, contestatorul de față nu a promovat calea de atac a recursului, în care să invoce nelegalitatea și netemeinicia sentinței, pe considerentele arătate astăzi.
Totodată, s-a reținut de către instanță că nu se poate promova într-o contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu o cerere nouă, așa cum a făcut contestatorul, solicitând să se constate uzucapiunea cu privire la cele două suprafețe de teren, prin această cerere tinzând practic să modifice titlul executoriu.
Împotriva deciziei civile nr.397/2008 a Tribunalului Dâmbovițaa formulat recurs pentru următoarele motive:
Se arată că prin decizia nr.30/2003 a Tribunalului Dâmbovițaa fost obligat să lase intimatei în deplină proprietate și posesie suprafața de 898. situată în Tarlaua 24, parcela 1134, precum și suprafața de 4545 aflată în Tarlaua 24, parcela 3092, deși în titlul de proprietate nr.12589/1998, în baza căruia a fost admisă acțiunea în revendicare, rezultă că în punctele respective aceasta a primit în proprietate suprafața de 627 mp și nu 898 mp, precum și suprafața de 4000 mp și nu 4545 mp.
De asemenea, recurentul arată că terenurile pe care dorește să fie pusă în posesie intimata au categoria de folosință livezi, însă intimatei i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la aceste suprafețe, având categoria de folosință fânețe, aflate atât în intravilanul, cât și în extravilanul comunei, satul, județul
Susține recurentul că asupra celor două suprafețe de teren este proprietar prin uzucapiune drept care urmează a fi constatată și prin hotărâre judecătorească.
Se critică sentința instanței de fond, pentru că la termenul din 8 septembrie 2008 solicitat pentru dovedirea contestației la executare proba cu expertiză, însă în mod greșit instanța de fond i-a respins această cerere, în condițiile în care pentru lămurirea acestor împrejurări era necesară părerea unui expert, potrivit art.167 și 201 cod pr.civilă.
Recurentul critică sentința și în ceea ce privește motivarea dată de prima instanță în sensul că s-a motivat că nu a folosit calea de atac recursului împotriva decizie civile 30/2003, ocazie cu care putea invoca netemeinicia și nelegalitatea hotărârii, motivare greșită, întrucât la 28.02.2003 a declarat recurs împotriva deciziei tribunalului, cauza a format obiectul dosarului 2654/2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI, însă recursul s-a perimat, potrivit dispoz.art.248 cod pr.civilă.
Precizează recurentul că, în contestația la executare nu a solicitat să se constate că a dobândit asupra celor două suprafețe de teren un drept de proprietate prin uzucapiune, ci a susținut că urmează să se constate, printr-o hotărâre judecătorească separată, că este proprietar asupra terenurilor pentru că a stăpânit în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public, sub nume de proprietar, mai mult de 30 de ani.
Intimații, deși au fost citați cu mențiunea de a formula întâmpinare aceștia nu au formulat-o până la termenul de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Susținerea recurentului că asupra celor două suprafețe de teren pe care a fost obligat să le lase în deplină proprietate și posesie intimatei, prin decizia nr.30/2003 a Tribunalului Dâmbovița, este proprietar prin uzucapiune, urmează a fi respinsă, întrucât, pe de o parte recurentul a precizat, în finalul cererii, că nu a solicitat să se constate în cadrul contestației la executare că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, iar pe de altă parte contestația a fost formulată în baza art.401 alin. 11cod pr.civilă care se referă la contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.
Critica recurentului că la termenul din 8 septembrie 2008 solicitat pentru dovedirea contestației la executare proba cu expertiză, cerere ce i-a fost respinsă, este nefondată, întrucât prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește.
Ca atare, pentru soluționarea cererii de lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, formulată în cadrul contestației la executare, nu este necesară administrarea de probe, întrucât așa cum s-a mai arătat, eventual instanța doar clarifică măsurile dispuse prin hotărâre.
Se va respinge critica în ceea ce privește motivarea dată de prima instanță, în sensul că s-a motivat că nu s-a folosit calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr.30/2003 a Tribunalului Dâmbovița, întrucât motivarea instanței este corectă deoarece recursul formulat împotriva acestei decizii a fost constatat perimat, astfel că din vina recurentului recursul sus menționat a stat în nelucrare mai mult de un an, acesta nesusținând în fața instanței motivele de nelegalitate ale deciziei civile nr.30/2003 a Tribunalului Dâmbovița.
În baza dispozițiilor art.312 alin.1 cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
În baza dispozițiilor art.274 cod pr.civilă va fi obligat recurentul către intimatul pârât la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul domiciliat în com.sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 397 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata domiciliată în com.sat, județul
Obligă recurentul către intimat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Elena
- - - - - -
Grefier,
Red. dact.ES/CC
2.ex. 06.03.2009
trib- Tr.
apel
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Deliberând
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea Elena
