Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 200
Ședința publică din data de 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuientul, domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei civile nr. 468 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în B,-, sect.4, toți cu domiciliul în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul revizuient personal, intimata pârâtă reprezentată de avocat G din cadrul Baroului D conform împuterniciri avocațiale nr. 32/23.02.2009, lipsind intimații pârâți,.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care se învederează că recursul este netimbrat.
Recurentul revizuient depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei conform chitanței nr. -/24.02.2009, timbru judiciar de 0,30 lei anulate și atașate la dosar.
Recurentul revizuient având cuvântul solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.
Avocat G având cuvântul pentru intimată arată că se opune la amânarea cauzei, în acest mod a procedat și la celelalte instanțe, avea timp suficient pentru ași angaja apărător.
Curtea respinge cererea de amânare având în vedere că citația a fost primită de acesta din data de 4 februarie 2009, deci cu o lună înaintea termenul fixat, având timp suficient pentru a - și angaja apărător, procedura fiind îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 1141Cod pr. civ.
Recurentul revizuient având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat G având cuvântul pentru intimată arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea i-a act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul revizuient având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat G având cuvântul pentru intimata arată că și la instanța de apel a fost invocată excepția tardivității cererii, susținându-se că nu a fost introdusă în termen de o lună din ziua în care revizuientul a luat cunoștință de hotărârea privind constatarea nulității așa-zisului testament. Hotărârile pronunțate anterior sunt temeinice și legale astfel încât solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 18.12.2007 sub nr. 1861/2007 revizuentul în contradictoriu cu intimatii, a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1770/20.- pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr. 997/1996.
In motivarea cererii revizuientul a arătat că, având de soluționat acțiunea de partajare a averii succesorale, Judecătoria Pucioasaa pronunțat o sentință prin care s-a dat eficiență juridică unui testament pe care reclamanta l-a invocat în motivarea acțiunii sale, expertul care a făcut propuneri de lotizare respectând voința expresă a autorului comun, G, că prin sentința civilă nr. 18.12.2006 s-a constatat nulitatea absolută a acestui act juridic, soluția rămânând definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului declarat de partea adversă și că acest caz de revizuire se plasează în ipoteza prevăzută de art.322 pct.4 proc.civ, chiar dacă acest testament n-a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească declarativă.
A mai precizat revizuientul că este ipoteza de revizuire prevăzută de art.322 pct.4 C proc.civ pentru ca o hotărâre penală care să declare acest înscris fals nu mai poate fi pronunțată după împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru această infracțiune.
În temeiul art. 326 al. 2 Cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare.
Pe cale de întâmpinare intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii, întrucât aceasta nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art.322 pct.4 Cod proc civ. textul de lege reglementând situația în care hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, or, revizuientul nu a invocat niciodată faptul că așa-zisul testament care ar exprima voința tatălui părților G ar fi fals, nu a sesizat organele de urmărire penală și nu au fost efectuate cercetări pentru a se stabili dacă conținutul său corespunde sau nu realității, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici o cauză penală nu a format obiectul vreunei judecăți, ci prin sentința civilă nr. 1201/2006 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr-, definitivă prin decizia civilă nr.201/20 aprilie 2007 Tribunalului Dâmbovița și irevocabilă prin decizia civilă nr.1058/23.10.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a stabilit nulitatea acestui înscris, deoarece nu îndeplinea condițiile de formă prevăzute de lege, nefiind scris în tot, datat și semnat de mâna testatorului.
Pe calea aceleiași întâmpinări intimata invocat excepția tardivității cererii, susținându-se ca nu a fost introdusă în termen de o lună din ziua în care revizuientul a luat cunoștință de hotărârea privind constatarea nulității așa-zisului testament, în situația în care aceasta ar fi asimilată unei hotărâri care a declarat înscrisul fals.
Pe fond, se arata că înscrisul în speță nu este determinant pentru soluția pronunțată de instanță.
Pe parcursul judecății s-a stabilit că nu există, iar este decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii săi, și.
La dosar s-a atașat dosarul nr. 997/96 al Judecătoriei Pucioasa în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Pucioasaa pronunțat sentința civilă nr. 540/5.05.2008 prin care a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de revizuire formulata de revizuientul împotriva intimaților, - decedat, cu moștenitorii și, și.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art. 322 pct. 4 din Codul d e procedură civilă revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă aceasta " s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății", prin înscris declarat fals înțelegându-se atât înscrisul reținut ca atare odată cu stabilirea săvârșirii unei infracțiuni cât și înscrisul al cărui conținut nu este real, chiar dacă prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune, iar în speță prin sentința civilă nr. 1201/2006 testamentul ce a constituit probă în dosarul de partaj dintre părți, dosar finalizat prin sentința civilă a cărei revizuire se cere, a fost declarat nul pentru vicii de formă, întrucât nu a fost scris, datat și semnat de testator.
A mai reținut instanța că nu se poate asimila un astfel de înscris -viciat sub aspectul formei cerute de lege pentru valabilitatea sa cu un înscris fals - nevalabil din punct de vedere al conținutului, astfel ca în temeiul art. 137 din Codul d e procedură civilă excepția se impune a fi admisă, pe cale de consecință impunându-se respingerea acțiunii formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că instanța de fond, printr-o motivare sumară și nesusținută de niciun argument s-a limitat a afirma că testamentul invocat ar fi un înscris viciat, doar sub aspectul formei și nu al conținutului, motiv pentru care nu s-ar justifica revizuirea sentinței pronunțate în baza acestuia.
Cu această motivare, instanța de fond adăugă la lege pentru că o astfel de distincție nu se face în cadrul textului arătat anterior, atât jurisprudența, cât și doctrina asimilând înscrisul lovit de nulitate absolută celui declarat fals, iar de fapt,ce se urmărește este evitarea validării unor hotărâri bazate pe înscrisuri declarate false ori lovite de nulitate absolută, între cele două categorii de înscrisuri neexistând nicio diferență calitativă sub aspectul eficienței probatorii a acestora.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Decizia nr.468/13.11.2008 a respins apelul ca nefondat.
Pentru pronunța această hotărâre instanța a reținut că revizuientul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1770/20.- pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr. 997/1996, în temeiul art.322 alin.1 pct.4 teza a - II- a din Codul d e procedură civilă.
A mai reținut instanța că prin sentința civilă a cărei revizuire se solicită s-a admis acțiunea de ieșire din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defuncților - și G și cererea completatoare formulată de reclamanta împotriva pârâților, și conform încheierii de admitere în principiu și a raportului de expertiză în construcții în varianta a - II - a, avându-se în vedere de către expert la stabilirea loturilor în varianta omologată de către instanță dorința exprimată de autorul părților prin testament cu privire la atribuirea bunurilor soției și descendenților.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1201/ 18.12.2006 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr- s-a constatat nulitatea testamentului, motivat de faptul că testamentul olograf nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 859 Cod civil, conform acestor dispoziții testamentul nefiind valabil decât dacă este scris, în tot, datat și semnat de mâna testatorului.
Tribunalul a mai reținut că cererea de revizuire se întemeiază pe cazul de revizuire reglementat de art. 322 alin.1 pct.4 teza a - II- a din Codul d e procedură civilă.
Dispozițiile legale anterior menționate prevăd posibilitatea revizuirii atunci când hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
În practica judiciară s-a reținut că prin înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, trebuie să se înțeleagă nu numai înscrisul reținut ca fals odată cu stabilirea unei infracțiuni, ci și acela al cărui conținut nu corespunde realității, chiar și atunci când prin operațiuni de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune, iar instanța de revizuire urmează să stabilească ea dacă înscrisul în temeiul căruia s-a dat hotărârea are sau nu un conținut real.
Rezultă că, prin intermediul motivului de revizuire reglementat de art. 322 alin.1 pct.4 teza a - II- a din Codul d e procedură civilă, nu se poate invoca faptul că testamentul, ce a fost avut în vedere de către expert la stabilirea loturilor în varianta omologată de către instanța ce a pronunțat sentința civilă a cărei revizuire se solicită, a fost ulterior declarat nul, deoarece acest înscris nu a fost declarat fals, astfel cum cere art. 322 alin.1 pct.4 teza a - II- a, neputându-se asimila un astfel de înscris, viciat sub aspectul formei cerute de lege pentru valabilitatea sa, cu un înscris fals, nevalabil din punct de vedere al conținutului.
Față de cele ce preced, tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, împrejurare în care, potrivit art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul și a menținut hotărârea apelată, obligând apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motivările cuprinse în considerente fiind contradictorii.
A mai precizat recurentul că este cunoscut principiul potrivit cu care interpretarea legii se face nu doar în litera, ci și în spiritul ei.
Ori, ceea ce a urmărit legiuitorul prin motivul de revizuire invocat este tocmai evitarea situației în care o hotărâre să fie întemeiată pe un înscris lipsit de eficiență juridică.
În speța dedusă judecății pretinsul testament a fost invocat în motivarea acțiunii de către reclamantă și apoi a fost avut în vedere și de către expert care a făcut lotizările în raport de voința testatorului.
Așa fiind deși testamentul este nul absolut el a produs efecte juridice.
Pe de altă parte, a formulat plângere penală pentru falsificarea respectivului înscris, dar pentru că faptele erau prescrise Parchetul de pe lângă Judecătoria nu a dat curs cercetărilor penale.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
a investit inițial Judecătoria Pucioasa cu o cerere de revizuire a Sentinței civile nr. 1770/20.10.1998 a aceleiași instanțe, cale extraordinară de atac formulată în contradictoriu cu intimații, și și întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod pr. civ.
La baza demersului judiciar al revizuientului a stat susținerea acestuia potrivit cu care prin sentința a cărei revizuire s-a solicitat s-a dat eficiență juridică unui testament pe care reclamanta l-a invocat în motivarea acțiunii sale și care a fost constatat nul absolut prin Sentința civilă din 18.12.2006 rămasă definitivă și irevocabilă.
Potrivit textului invocat drept temei juridic al cererii de revizuire și anume art. 322 pct. 4 teza II Cod pr. civ. revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Pe de altă parte, așa cum s-a decis în doctrină și s-a arătat în jurisprudență pentru a fundamenta admiterea cererii de revizuire înscrisul trebuie să fi fost determinant în darea hotărârii în sensul că în lipsa sa soluția ar fi fost alta.
Ori, în speța dedusă judecății înscrisul arătat de revizuient ca fiind fals nu a fost determinat în pronunțarea hotărârii atacate cu calea extraordinară de atac, în accepțiunea menționată în precedent.
Astfel, deși reclamanta a depus la dosar testamentul olograf aflat la filele 3-5 în Încheierea interlocutorie din data de 02.04.1997 s-a reținut că devoluțiunea este una legală, iar nu testamentară, părțile având calitatea de moștenitori legali, iar nu de legatari așa cum erau menționați în înscrisul intitulat testament.
Totodată, prin expertiza specialitate agricultură a fost efectuată o singură variantă de lotizare, necontestată de părți, iar în motivarea sentinței civile nr. 1770/20.10.1998 nu s-a reținut nici un moment că la omologarea acesteia s-a avut în vedere drept criteriu de atribuire respectivul testament.
Așa fiind critica recurentului în sensul că în speța dedusă judecății pretinsul testament a fost invocat în motivarea acțiunii de către reclamantă și apoi a fost avut în vedere și de către expert care a făcut lotizările în raport de voința testatorului, astfel încât deși este nul absolut el a produs efecte juridice este nefondată.
În ceea ce privește critica potrivit care hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motivările cuprinse în considerente fiind contradictorii Curtea reține că dovada falsului se face prin hotărâre judecătorească, nefiind suficientă simpla afirmație a revizuientului.
Pe de altă parte, în jurisprudență s-a decis că înscrisul este fals în sensul art. 322 pct. 4 Cod pr. civ. nu numai atunci când falsul este stabilit prin hotărârea de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci și atunci când prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune.
Numai că trebuie avute în vedere acele situații în care acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată pentru unul din cazurile prevăzute de art. 10 Cod pr. pen. iar nu acelea în care înscrisul este simulat sau clauzele sale nu corespund voinței reale ale părților.
Ori, din considerentele Sentinței civile nr. 1201/18.12.2006 se reține că ceea ce a stat la baza constatării nulității testamentului a fost reglementarea cuprinsă în art. 859 și art. 886 Cod civil, respectiv împrejurarea că actul nu a fost scris, datat și semnat de către testator.
Fiind vorba de vicii de formă nu se poate susține că înscrisul este fals sau că a avut loc o operațiune de alterare a realității, împrejurarea corect reținută și de către instanța de apel, considerentele hotărârii nefiind contradictorii.
Susținerea că a formulat plângere penală pentru falsificarea respectivului înscris, dar pentru că faptele erau prescrise Parchetul de pe lângă Judecătoria nu a dat curs cercetărilor penale nu are relevanță în speță, întrucât eventualul fals poate fi cercetat și de instanța civilă, dar în condițiile analizate pe parcursul prezentelor considerente.
Pentru motivele mai sus arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimata reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursului declarat de revizuientul, domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei civile nr. 468 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în B,-, sect.4, toți cu domiciliul în comuna, județul D, ca nefondat.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Elena
- - - - - -
GREFIER,
Red
2 ex/10.03.2009
nr- Judecătoria Pucioasa
nr- Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea Elena
