Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 220
Ședința publică din data de 10 martie 2009.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Elena Staicu
Grefier - - -.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatoarele, domiciliată în B,-, - 2,.3, sector 1, domiciliată în B,-, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 476/7 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în P,- A, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,50 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele-contestatoare, ambele prin avocat - potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. 11/2009 din Baroul Prahova, lipsă fiind intimatul.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că la dosar s-a depus de către intimatul prin serviciul registratură, întâmpinare la motivele de recurs.
Avocat - având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - având cuvântul arată că prin contestația la titlu cu care a fost investită Judecătoria Câmpinas -a solicitat a se dispune lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sentinței civile nr. 3559/10 dec. 2002, motivat de împrejurarea că această hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă nu poate fi pusă în executare. Au precizat contestatoarele-recurente că proprietatea lor, asupra căreia s-a instituit servitutea de trecere în favoarea terenului intimatului pe un traseu cu lățime de 3,5 m, are la stradă un gard de beton cu fundație,a vând înălțimea de 2,00m, astfel că pentru a se asigura accesul se impune demolarea parțială a acestuia și edificarea unor porți de acces pentru mijloace de transport, lucrări ce necesită în prealabil obținerea unei autorizații de
construcție. De asemenea, pe traseul pe care s-a instituit servitutea de trecere prin hotărârea a cărei lămurire se impune a se realiza, sunt plantați mai mulți pomi fructiferi ce urmează a fi desființați pentru ca aceasta să devină practicabilă.
Din conținutul raportului de expertiză efectuat de expert ( la fond) rezultă că pe traseul stabilit pentru servitutea de trecere se află o viroagă ce constituie o problemă în practicarea servituții, precum și un loc de colectare a apelor pluviale. Tot pe terenul în litigiu afectat de servitutea de trecere se află o bornă de protecție catodică, precum și căminul de vizitare al rețelei de alimentare cu apă. Totodată, urmează a se constata că în motivarea deciziei tribunalului, se susține că acea bornă catodică la care s-a făcut referire în cuprinsul hotărârii nu se află pe traseul drumului de servitute, fără însă a constata că referire la această bornă se regăsește chiar în cuprinsul procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc.
Un alt motiv de recurs vizează cheltuielile reținute în sarcina recurentelor-contestatoare, respectiv sumele de bani pe care acestea le-ar datora intimatului. Instanța de apel, ca de altfel și instanța de fond, nu au analizat însă cererea - respectiv precizarea la motivele de apel depusă la data de 24 aprilie 2008. Tribunalul a omis să se pronunțe pe capătul unei cereri.
C de-al treilea motiv de recurs vizează faptul că, în opinia recurentelor în mod greșit a fost respinsă cererea lor prin care au solicitat a se constata, în baza dispozițiilor art. 389 alin.1 Cod procedură civil și cere prevede" Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate c erere desființarea ei", perimarea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc la mai mult de 6 luni de la data de 6 iunie 2007 când s-a întocmit procesul verbal de executare. Termenul de perimare, conform textului legal sus-menționat este de 6 decembrie 2007, astfel că termenul invocat de partea adversă, respectiv 26 febr. 2008 este greșit.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la in stanța de fond, respectiv Judecătoria Câmpina.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2265/2007 la Judecătoria Câmpina, contestatoarele și au formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul, prin care au solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3559/2002 pronunțată de Judecătoria Câmpina și să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, în temeiul art.403 alin.1 pr. civilă.
În motivarea cererii, contestatoarele au arătat că titlul în baza căruia se face executarea silită este reprezentat de sentința civilă nr.3559/2002 a Judecătoriei Câmpina, prin care a fost constituit un drept de servitute în favoarea intimatului, pe terenul situat
în comuna, str. -, pentru suprafața de 285,25 mp, conform raportului de expertiză topometrică efectuat de expert.
Contestatoarele au mai arătat că în cuprinsul raportului de expertiză topometrică s-a precizat că pe terenul proprietatea lor, și asupra căruia s-a constituit servitutea, există o viroagă, astfel încât, ar exista o problemă în eventualitatea stabilirii servituții pe acesta și din acest motiv drumul va trebui amenajat.
De asemenea, contestatoarele au precizat că pe terenul pe care s-a instituit servitutea există un gard la calea publică și pentru a asigura accesul intimatului se impune modificarea parțială a acestui gard, în sensul de a fi dărâmată porțiunea de zid și aceste lucrări nu pot fi executate decât după obținerea unei autorizații de construcție.
Au mai arătat contestatoarele că pentru amenajarea drumului pentru acces cu mijloace auto este necesar să se taie 15 pomi tineri, să se modifice șanțul de scurgere a apelor pluviale, iar executarea titlului este imposibilă întrucât pe teren există și o bornă de protecție catodică din beton și un cămin de vizitare al rețelei de alimentare de apă, astfel că este necesară lămurirea titlului executoriu.
În baza art.403 alin.1 și 3 din codul d e procedură civilă, contestatoarele au solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea contestației la titlu ca neîntemeiată și obligarea contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată și a arătat că prin contestația la executare formulată, contestatoarele doresc să pună din nou în discuție fondul problemei care a fost tranșat irevocabil, iar titlul executoriu pe care îl invocă contestatoarele este absolut clar și nu există dispoziții cu caracter ambiguu sau de neînțeles și nu este necesară o interpretare a dispozitivului de către instanța de judecată.
Intimatul a mai arătat că înțelege să amenajeze drumul pe cheltuiala sa, atât sub aspectul demolării zidului, cât și refacerii căii de acces, precum și sub aspectul defrișării pomilor existenți pe drum, a realizării șanțului pentru scurgerea apelor pluviale și amenajării drumului.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, intimatul a arătat că este absolut neîntemeiată și abuzivă întrucât deține un titlu executoriu pe care contestatoarele refuză să îl recunoască și îl împiedică să folosească terenul, iar la data de 6.06.2007 executarea a avut loc și a fost pus în posesie cu terenul asupra căruia s-a constituit servitutea.
Prin nota de susțineri depusă la primul termen de judecată, în motivarea cererii de suspendare a executării silite, contestatoarele au arătat că prin încheierea irevocabilă pronunțată la data de 6.06.2007 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite, dar în aceeași zi executorul judecătoresc a întocmit un alt act de executare deși i-au notificat acest lucru.
Prin încheierea pronunțată la 4.07.2007, instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, având în vedere că din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 6.06.2007, rezultă că s-a procedat la punerea în posesie a intimatului asupra drumului de acces.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs contestatoarele, iar prin decizia civilă nr.1066/2007, Tribunalul Prahovaa admis recursul și a casat în parte încheierea, trimițând cauza la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a cererii de suspendare a executării silite.
Prin cererea depusă la dosar, contestatoarele au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.167 alin.1 din codul d e procedură civilă, în sensul că aceste dispoziții încalcă dispozițiile art.16 alin.1, art.20 și 21 alin.1-3 din Constituția României și au solicitat admiterea cererii și înaintarea acesteia Curții Constituționale care este competentă să o soluționeze.
Prin sentința civilă nr.3640/28.11.2007, Judecătoria Câmpinaa respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite și ca neîntemeiată contestația la titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarele, care au susținut că instanța a respins cererea de suspendare a executării silite fără nicio motivare, omițând să rețină susținerile și probele prezentate de contestatoare privind pagubele iminente ce le-ar fi produse dacă s-ar permite intimatului amenajarea drumului, ceea ce presupune demolarea gardului, tăierea arborilor, astuparea șanțului de scurgere a apelor pluviale etc.
S-a mai arătat că în mod greșit a fost respinsă contestația, întrucât instanța era chemată să analizeze și să judece modalitatea de aplicare a titlului executor și nicidecum să rejudece fondul litigiului, care, anterior, fusese soluționat definitiv și irevocabil.
Apelantele au invocat și excepția perimării executării silite, motivat de faptul că somațiile a căror anulare au solicitat-o în cauza de față au fost întocmite la data de 10.05.2007, fiind succedate de procesul-verbal din 6.06.2007, putându-se observa că, până la îndeplinirea acestor acte de executare, creditorul-intimat a lăsat să treacă mai mult de 6 luni, astfel că, executarea s-a perimat de drept, conform art.306 alin.1 pr.civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, precizând că apelantele au solicitat să se verifice aspectele contestate pentru treia oară, săvârșind un abuz de drept deoarece a fost în imposibilitatea de a-și folosi și îngriji plantația de pe terenul său, aproximativ 300 de pruni și de a culege recolta de pe această plantație de mai bine de 6 ani.
Cu privire la suspendarea executării silite, a arătat că o eventuală suspendare, după ce anterior fusese pus în posesie, a rămas fără obiect după ce a fost în imposibilitatea de mai bine de 5 ani de a folosi terenul pentru care s-a constituit servitutea și pentru care a fost obligat la plata de despăgubiri anuale de 251,02 dolari, pe care le-a achitat.
În ceea ce privește perimarea invocată de contestatoare, arată că această excepție este nefondată întrucât de la data de 26.11.2007, când s-a dispus suspendarea executării silite și până la data de 26.02.2008, nu au trecut 6 luni.
Prin decizia civilă nr. 476 pronunțată la 7 octombrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins atât excepția perimării executării silite, cât și apelul declarat de contestatoarele și.
Cu privire la excepția perimării executării silite s-a reținut că la data de 6.06.2007, prin procesul -verbal întocmit cu acea ocazie, intimatul a fost pus în posesie, dar tot la acea dată, spre sfârșitul zilei, s-a dispus de către Judecătoria Câmpina suspendarea executării silite, măsură ce a dăinuit până la data de 26.11.2007 când cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă prin sentința apelată în prezenta cauză.
Întrucât de la data de 26.11.2007 și până la data de 26.02.2008 nu s-a împlinit termenul de 6 luni, tribunalul a apreciat că nu a intervenit perimarea și a respins excepția perimării executării silite, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.3559/2002 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, au fost admise în parte acțiunile conexe și s-a constituit în favoarea intimatului un drept de servitute pe terenul proprietatea contestatoarei și a soțului acesteia, situat în comuna, str.-, pentru suprafața de 285,25 mp, conform raportului de expertiză topometrică efectuat de expert, având o lățime de 3,50 ml și o lungime de 81,5 ml și obligat intimatul să plătească o despăgubire anuală în echivalent în lei a sumei de 251,02 dolari SUA.
S-a constatat a fi neîntemeiată critica în sensul că instanța de fond nu a făcut altceva decât să reanalizeze cauza, deși fusese soluționată definitiv și irevocabil, deoarece, față de motivele invocate prin contestația la titlu, era obligatoriu ca instanța să verifice situația de pe teren prin întocmirea unui nou raport de expertiză prin care să se stabilească în ce măsură dispozițiile titlului executor nu corespund realității din teren și ca atare nu pot fi puse în executare.
S-a mai arătat că prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expert la instanța de fond a rezultat că terenul proprietatea intimatului este un loc înfundat, fără ieșire la calea publică, iar pe terenul proprietatea contestatoarelor expertul a stabilit că există o viroagă care nu este pronunțată, 15 pomi fructiferi tineri și un masiv care se află în afara lățimii de 4 metri stabilită pentru calea de acces și de asemenea există un șanț pentru scurgerea apelor pluviale.
În considerentele sentinței civile nr.3559/2002, ce constituie titlu executoriu, s-a reținut de către instanță că traseul stabilit pentru calea de acces nu este afectat de obstacole majore, terenul fiind în ca și proprietatea pârâtului G, iar în ceea ce privește borna catodică și a gurii de aerisire gaze s-a stabilit că acestea sunt situate în afara căii de acces, ca de altfel și pluta care nu împiedică în nici un mod trecerea pe teren.
Prin același titlu executoriu s-a reținut că acel gard din plăci de beton nu constituie un impediment pentru constituirea unei servituți întrucât terenul proprietatea contestatoarelor are cea mai mare deschidere la stradă și nu prezintă o înclinație deosebită față de celelalte proprietăți.
Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța a respins ca neîntemeiată contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatoarele și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, acestea au susținut că prin contestația la titlu cu care a fost investită Judecătoria Câmpina în prezenta cauză au solicitat să se dispună lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sentinței civile nr. 3559/2002, motivat de împrejurarea că această hotărâre judecătorească, rămasă definitivă și irevocabilă, nu poate fi pusă în executare întrucât proprietatea lor, asupra căreia s-a instituit servitutea de trecere în favoarea terenului intimatului, are la stradă un gard din beton cu fundație, având înălțimea de 2 metri, iar pentru a se asigura accesul se impune demolarea parțială a acestuia și edificarea unor porți de acces pentru mijloacele de transport ce necesită obținerea unei autorizații de construcție.
Se mai arată de recurente că din raportul de expertiză întocmit de experta în dosarul de fond, rezultă că pe traseul stabilit pentru servitutea de trecere se află o viroagă ce constituie o problemă în practicarea servituții, precum și un șanț de colectare a apelor pluviale, care este traversat de traseul servituții, precum și o bonă de protecție catodică și căminul de vizitare a rețelei de alimentare cu apă.
Au mai susținut recurentele că dispozitivul sentinței nr.3559/2002 a Judecătoriei Câmpina nu cuprinde niciun element care să lămurească aspectele invocate, fără a se încuviința administrarea probelor necesare lămuririi problemelor deduse judecății.
De asemenea, recurentele au arătat că motivarea sentinței se face ca și cum ar fi fost de analizat acțiunea de stabilire a servituții, și nu o contestație privind lămurirea înțelesului și întinderii titlului executoriu, în sensul că în hotărâre se reiau considerentele pentru care s-a creat drumul de acces ce face obiectul cauzei.
Precizează recurentele că în motivarea deciziei Tribunalului Prahova se susține că borna catodică nu se află pe traseul drumului de servitute, fără însă a constata că referirea la această bornă se regăsește chiar și în cuprinsul procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc.
O altă critică vizează faptul că la termenul de judecată din 24.04.2008 au depus la instanța de apel o precizare și o completare a motivelor de apel, care nu au fost avute în vedere de instanță, arătând în această cerere că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra uneia dintre cererile formulate, respectiv cea care a vizat cheltuielile reținute în sarcina lor, respectiv sumele de bani pe care le datora intimatului conform somației de executare.
Arată recurentele că atât instanța de apel, cât și cea de fond, nu au analizat această cerere, astfel că, au omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, motiv pentru care se impune casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Câmpina, în vederea soluționării tuturor capetelor de cerere cu care instanța a fost investită.
Se critică decizia tribunalului și pentru faptul că a fost respinsă cererea prin care au solicitat să se constate, în baza art. 389 alin. 1 pr.civilă, perimarea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc la mai mult de 6 luni de la data de 6.06.2007, când s-a întocmit procesul-verbal de executare.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurentele susțin că Tribunalul Prahovaa motivat respingerea excepției perimării pe considerentul că Judecătoria Câmpina ar fi dispus suspendarea executării silite, fără însă a avea în vedere faptul că prin încheierea din 4.07.2007 se menționează că se respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite, având în vedere că s-a procedat la executarea silită, conform procesului întocmit în data de 6.06.207, iar la această dată procesul-verbal nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, proces-verbal care este și în prezent valabil, dat fiind faptul că prin respingerea contestației s-au menținut formele de executare.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probelor solicitate.
La data de 13.02.2009, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar în ceea ce privește motivele de recurs, urmează ca acestea să fie cenzurate și a se analiza doar legalitatea deciziei recurate.
Arată intimatul că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7 pr.civilă, nu este motivat.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 pr.civilă, intimatul arată că este un abuz de drept exercitat de către recurente, ce trebuie să fie cenzurat de către instanțe întrucât se află în imposibilitate a de a folosi și îngriji plantația de pe terenul proprietatea sa și de a culege recolta de pe această plantație de mai bine de 6 ani.
Cu privire la așa-zisa perimare, invocată de recurente, intimatul arată că suspendarea a încetat la 26.11.2007, când s-a pronunțat sentința.
Precizează intimatul că prin încheierea din 6.06.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr-, s-a dispus suspendarea executării silite, iar la aceeași dată, conform procesului-verbal de executare, a fost pus în posesie, date confirmate de Judecătoria Câmpina la momentul punerii în posesie, când contestatoarele nu s-au opus la executare.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Critica recurentelor că dispozitivul sentinței nr.3559/2002 a Judecătoriei Câmpina nu cuprinde niciun element care să lămurească aspectele invocate, fără a se încuviința administrarea probelor necesare lămuririi problemelor deduse judecății, urmează a fi respinsă întrucât, pe de o parte, dispozitivul sentinței cuprinde soluția, pe scurt, la care au ajuns judecătorii cu privire la obiectul dedus judecății.
Pe de altă parte, critica în sensul că nu au fost administrate probele necesare lămuririi problemelor deduse judecății, se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct.10
pr.civilă, ce a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000 și, mai mult, prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică și se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește.
Ca atare, pentru soluționarea cererii de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu formulată în cadrul contestației la executare, nu este necesară administrarea de probe, întrucât, așa cum s-a mai arătat, eventual, instanța doar clarifică măsurile dispuse prin hotărâre.
Se va respinge și critica recurentelor că motivarea sentinței este necorespunzătoare întrucât s-ar fi analizat acțiunea de stabilire a servituții, deoarece, în considerentele sentinței s-a făcut referire la titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3559/2002.
De asemenea, se va respinge critica recurentelor că în mod greșit s-a motivat de către Tribunalul Prahova că borna catodică nu se află pe traseul drumului de servitute, întrucât, din raportul de expertiză topografică întocmit de expert, reiese că obstacolele invocate de către recurentele-contestatoare, și care ar determina imposibilitatea executării titlului executoriu, au fost analizate în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3559/2002 a Judecătoriei Câmpina, ce constituie titlu executoriu și în care se arată că aceste obstacole nu sunt obstacole majore.
Este, însă, fondată critica că instanța de apel a omis să se pronunțe pe cererea depusă la data de 24.04.2008, prin care au precizat motivarea excepției perimării de plin drept a executării silite, perimare intervenită în temeiul art. 389.pr.civilă, solicitând, totodată, ca în cazul în care se apreciază că suspendarea executării silite dispusă în dosarul nr- a operat din data de 6.06.2007, să se constate nulitatea procesului-verbal de punere în posesie.
Prin aceeași cerere, s-a solicitat să se aibă în vedere că nu operează autoritatea de lucru judecat în privința perimării de plin drept în dosarul sus-menționat, pentru că în acest dosar excepția perimării a fost invocată și respinsă.
La aceeași dată s-a depus și o cerere de precizare a motivelor de apel, prin care s-a invocat nulitatea hotărârii conform art. 105 alin. 2 pr.civilă, susținându-se că hotărârea instanței este criticabilă întrucât, deși au invocat nelegalitatea cheltuielilor menționate în actele de executare, aceasta a trecut cu vederea acest aspect, în cuprinsul sentinței s-a omis a se consemna despre nelegalitatea cheltuielilor din actele de executare.
Întrucât instanța de apel a omis să se pronunțe pe cele două cereri cu care a fost investită la data de 24.04.2008, omițând să se pronunțe pe nulitatea procesului-verbal de punere în posesie, nulitatea hotărârii și nelegalitatea cheltuielilor din actele de executare, Curtea apreciază să sunt incidente dispozițiile art.312 alin. 3.pr.civilă, în sensul că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 3.pr.civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia, cu trimitere spre rejudecare la același tribunalul, pentru a se pronunța pe toate cererile cu care a fost investită instanța de apel la data de 24.04.2008, ocazie cu care se va verifica, de asemenea, dacă a intervenit perimarea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc, conform dispozițiilor 389.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de contestatoarele, domiciliată în B,-, -.3, sector 1, cod poștal - și, domiciliată în B,-, sector 1, cod poștal - împotriva deciziei civile nr. 476 pronunțată la 7 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în P,- A, județ P, cod poștal -.
Casează decizia civilă nr. 476 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, cu trimitere spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored. PJ
2 ex/ 16.03.2009
f- Judecătoria Câmpina
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Elisabeta Gherasim, Elena Staicu
