Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.254/
Ședința publică din 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata SPITALUL JUDETEAN DE URGENȚĂ B cu sediul în-, jud. împotriva sentinței civile nr.80/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.3831/- în contradictoriu cu contestatorul, cu domiciliul în B,-, jud.B cauza având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurenta intimată SPITALUL JUDETEAN DE URGENȚĂ B reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar și intimatul - contestator personal și asistat de avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată;intimatul-reclamant a depus la dosar motivele de recurs în două exemplare;după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar împuternicire de reprezentare.
Reprezentantul intimatului-contestator depune la dosar împuternicire avocațială.
Curtea pune în discuție părților prin reprezentanți faptul că recursul declarat de contestatorul este tardiv. Conform dovezii de comunicare hotărârii rezultă că aceasta a fost comunicată pe data de 27.02.2008,recursul a fost declarat pe data de 12.03.2008, iar ultima zi în care se putea declara recursul a fost data de 10 martie 2008.
Reprezentantul recurentului contestator precizează că în momentul când a fost comunicată hotărârea acestuia, ștampila poștei era aplicată cu data de 05.03.2008,urmând să facă verificări în acest sens și să prezinte acte în sensul celor arătate,solicitând apelarea cauzei la a doua strigare.
Reprezentantul recurentei intimate depune la dosar statul de plată pentru perioada 1 martie -17 mai 2006 privind pe contestatorul, având în vedere că acesta în motivele de recurs a făcut referire la drepturile salariale din perioada sus menționată.
Se comunică un exemplar și reprezentantului recurentului contestator.
Curtea dispune apelarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei,la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurenta intimată SPITALUL JUDETEAN DE URGENȚĂ B reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar și intimatul- contestator personal și asistat de avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentului contestator precizează că nu a găsit o altă dovadă de comunicare a hotărârii instanței de fond, prezentând instanței dovada de comunicare împreună cu copia sentinței civile care a fost comunicată contestatorului. Nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor reprezentanților părților.
Reprezentantul recurentei intimate solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul recurentului contestator arată că instanța de fond a admis contestația formulată de acesta împotriva deciziei nr.63/31.01.2006 emisă de unitatea intimată și a constatat nulitatea absolută a acestei decizii numai pe unul din motivele de nulitate invocate, fără însă a analiza și celelalte motive de nulitate absolută. Consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală deoarece nu s-a analizat motivul de nulitate absolută invocat de acesta. Cu privire la acest motiv de nelegalitate solicită admiterea recursului și să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.63/31.01.2006 ca fiind emisă de un organ necompetent.
Un alt motiv de nulitate invocat de recurentul reclamant este acela că decizia nu cuprinde toate elementele impuse de dispozițiile Codului muncii și anume că nu conține precizarea termenului în care poate fi contestată,și nici instituția căreia trebuie să i se adreseze cu contestație, indicându-se în mod greșit disp.art.268 lit.e) și f) Codul muncii.
Față de aceste precizări solicită admiterea recursului și să se constate nulitatea absolută a deciziei potrivit disp.art.62 Codul muncii.Solicită obligarea intimatei la plata drepturilor salariale în cuantum de 6800 RON,actualizat cu rata inflației până la data plății și obligarea la plata cheltuielilor de judecată,atât la fond cât și în recurs.
Cu privire la recursul declarat de recurenta intimată Spitalul Județean de Urgență B precizează că prin actul pe care aceasta l-a depus la dosar, la acest termen, dovedește încă o dată reaua credință a unității pârâte. Solicită respingerea recursului declarat de recurenta-intimată.
Reprezentantul recurentei intimate, în ceea ce privește recursul declarat de recurentul contestator solicită să se constate că acesta este tardiv.
CURTEA
Asupra recursurilor civile înregistrate sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.80/4.02.2008 Tribunalul Brăila a admis contestația formulată de -, împotriva deciziei nr.63 din 31.01.2006 emisă de Spitalul Județean de Urgență
constatat nulitatea absolută a deciziei nr.63/31.01.2006 emisă de Spitalul Județean de Urgență
A obligat pe pârât să plătească contestatorului drepturile salariale aferente perioadei 17.03.2006 - 17.05.2006, actualizate cu rata inflației până la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. nr-, a contestat decizia nr.63/31 ianuarie 2006 emisă de Spitalul Județean de Urgență
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că decizia este nelegală și netemeinică întrucât a fost emisă în timp ce era în concediu medical și nu conține toate elementele prevăzute de Codul muncii, respectiv termenul în care poate fi contestată și instanța la care poate fi adresată contestația.
În termen legal, contestatorul și-a completat acțiunea solicitând obligarea intimatului Spitalul Județean de Urgență B la plata despăgubirilor bănești, constând în indemnizație pentru concediu medical pentru luna februarie 2006 și a indemnizației pentru concediu de odihnă pentru anul 2006.
Prin întâmpinare, pârâtul Spitalul Județean de Urgență Bas olicitat respingerea contestației ca nefondată. Acesta a arătat că prin hotărârea judecătorească penală definitivă și irevocabilă, contestatorului i s-a aplicat măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a exercita profesia de medic, iar Colegiul medicilor a dispus ridicarea autorizației de liberă practică a lui. Pe cale de consecință, în temeiul art.56 lit.i din Codul munciis -a emis decizia contestată.
Prin sentința civilă nr.463/1.06.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăilas -a admis acțiunea restrânsă formulată de -, împotriva deciziei nr.63 din 31.01.2006 emisă de Spitalul Județean de Urgență B; s-a constatat că au încetat cauzele care au condus la emiterea deciziei nr.63/31.01.2006 și s-a dispus reintegrarea în muncă a contestatorului începând cu data de 1 februarie 2006.A fost obligat pârâtul să plătească contestatorului drepturile salariale aferente perioadei 17 martie 2006 - 17 mai 2006, actualizate cu rata inflației la data plății.
Prin decizia civilă nr.925/R/12.11.2007 a Curții de APEL GALAȚIs -a admis recursul declarat de Spitalul Județean de Urgență B și de - împotriva sentinței civile nr.463/1.06.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, s-a casat sentința civilă și în rejudecare s-a trimis cauza spre soluționare la aceeași instanță și s-a respins ca inadmisibilă cererea de aderare la recurs formulată de contestatorul -.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Brăila sub nr-.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:
Contestatorul - este de profesie medic și și-a desfășurat activitatea în această calitate la Spitalul Județean de Urgență
Prin decizia nr.63/31 ianuarie 2006 emisă de Spitalul Județean de Urgență B, s-a dispus, începând cu data de 1.02.2006, încetarea de drept a contractului individual de muncă potrivit art.56 lit.i Codul muncii, ca urmare a măsurii de siguranță a interzicerii dreptului de a exercita profesia de medic.
La baza emiterii deciziei a stat adresa nr.198/31 ianuarie 2006 Colegiului Județean al Medicilor B, conform căreia Colegiul Medicilor Bad ecis punerea în aplicare a sentinței penale nr.3174/2.12.2004 Judecătoriei Brăila, rămasă definitivă prin decizia penală nr.518/R/19.09.2005 a Curții de APEL GALAȚI care prevedea interzicerea exercitării profesiei de medic pentru - și s-a decis ridicarea autorizației de liberă practică a contestatorului începând cu 1.02.2006.
Tribunalul reținut că a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Judecătoria Brăila, prin sentința penală nr.3174/2.12.2004(dosar nr.5859/2003) l-a achitat pe inculpat pentru lipsa vinovăției. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Brăila prin decizia penală nr.119/18.03.2005.
Curtea de APEL GALAȚI prin decizia penală nr.518/R/19.09.2005 (dosar nr.709/2005) a casat decizia și sentința și l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de ucidere din culpă, luând totodată și măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a exercita profesia de medic.
Pe baza acestei din urmă hotărâri judecătorești, Colegiul Medicilor Județean Bar idicat autorizația de liberă practică a contestatorului, iar prin decizia ce face obiectul litigiului de față s-a dispus încetarea de drept a contractului individual de muncă.
Ulterior prin decizia penală nr.51/27.06.2006 a Curții de Apel Constanțas -a admis contestația în anulare formulată de și s-a desființat decizia penală nr.518/R/19 septembrie 2005 Curții de APEL GALAȚI. Rejudecând recursul, prin decizia penală nr.119/MP/15 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, împotriva deciziei penale nr.119/A/18 martie 2005 Tribunalului Brăila (dosar nr.688/2005) și a sentinței penale nr.3174/2 decembrie 2004 Judecătoriei Brăila (dosar nr.5859/2003).
In acest fel, prima sentință penală pronunțată de Judecătoria Brăila prin care contestatorul a fost achitat pentru lipsa de vinovăție în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă a rămas definitivă, dispărând și măsura de siguranță luată de Curtea de APEL GALAȚI.
Înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de achitare, contestatorul a fost reprimit în serviciu ca medic (șef secție) prin decizia nr.314/16.05.2006 emisă de Spitalul Județean de Urgență
De asemenea, i s-au plătit cele două indemnizații (pentru concediu medical și pentru concediu de odihnă), dar nu i s-au achitat drepturile salariale pentru perioada 17 martie 2006 - 17 mai 2006, motiv pentru care reclamantul și-a restrâns acțiunea doar la reintegrarea sa în muncă și plata drepturilor salariale cuvenite în perioada 17 martie 2006 - 17 mai 2006.
În drept, s-au reținut dispozițiile art.60 lit.i din Codul muncii conform cărora concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata efectuării concediului de odihnă.
Conform certificatelor de concediu medical seria -, nr.-/1.01.2006, nr.-/2.02.2006 în perioada 30.01.2006-28.02.2006 - a fost în concediu medical, astfel că tribunalul a constatat că la data emiterii deciziei nr.63/31.01.2006, contestatorul era în incapacitate temporară de muncă (concediu medical).
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că decizia este lovită de nulitate și apreciază ca fondată contestația formulată, astfel că admis- și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 63/31.01.2006 emisă de Spitalul Județean de Urgență
Referitor la motivele invocate de contestator că decizia nu conține toate elementele prevăzute de Codul muncii, respectiv termenul în care poate fi contestată și instanța la care poate fi adresată contestația, tribunalul constatat că nu pot fi reținute în cauză întrucât deși sunt motive de nulitate absolută prevăzute de art.268 lit.e și f, acestea sunt prevăzute doar în situația deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare.
În temeiul art.78 Codul muncii, tribunalul a obligat pe pârât la plata drepturilor salariale aferente perioadei 17.03.2006 - 17.05.2006, iar în temeiul art.161 al.4 Codul muncii vor fi actualizate drepturile salariale cu rata inflației până la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Spitalul Județean de Urgență considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că decizia este lovită de nulitate întrucât la data emiterii deciziei contestatorul era în incapacitate temporară de muncă.
A arătat că decizia contestată a fost o decizie de încetare a raporturilor de muncă în virtutea legii în contractul individual de muncă fiind reziliat chiar în momentul apariției deciziei de încetare fără să mai fie nevoie de vreo formalitate ce ar putea să stabilească un alt moment subsecvent al încetării contractului de muncă în cauză.
De asemenea,motivul încetării contractului individual de muncă este imputabil contestatorului deoarece acesta săvârșise o faptă prevăzută de legea penală și implică vinovăția sa.
În al doilea rând,recurenta arată că în perioada 17.03.2006 - 17.05.2006 contestatorul nu a prestat activitate și prin urmare nu există posibilitatea legală a remunerării acestuia.
În drept,a invocat disp.art.299 - 316 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și contestatorul considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat că instanța de fond nu a analizat un motiv de nulitate absolută a deciziei sub aspectul că aceasta a fost emisă d e un organ necompetent.
Un alt motiv de nulitate invocat este acela că decizia nu cuprinde toate elementele impuse de dispozițiile Codului muncii,respectiv nu conține precizarea termenului în care poate fi contestată și nici instituția căreia trebuie să i se adreseze contestația.
În al treilea rând,instanța nu a precizat cuantumul cheltuielilor salariale cuvenite,ci a dispus doar actualizarea acestora cu rata inflației până la data plății.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate fiind încălcate disp.art.274 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de intimata Spitalul Județean de Urgență cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.304 indice 1 Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că potrivit art.56 lit.1 din Codul muncii,contractul încetează de drept,ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcții,ca măsură de siguranță sau pedeapsă complementară de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus interdicția.
În baza disp.legale menționate,recurentul a emis decizia nr.63/31.01.2006 prin care s- dispus ca începând cu data de 1.02.2006 contractul individual de muncă al doctorului încetează de drept,potrivit disp.art.56 lit.i din Codul muncii ca urmare măsurii de siguranță a interzicerii dreptului de a exercita profesia de medic.
La data emiterii deciziei contestate la 31.01.2006 contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă așa cum rezultă din certificatul de concediu medical seria - - aflat la fila 5- dosar fond.
Este probată susținerea intimatului,conform căreia data emiterii deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă coincide cu data eliberării concediului medical.
Este știut că potrivit art.50 lit. din Codul muncii contractul se suspendă pe perioada în care salariatul se află în incapacitate temporară de muncă,datorită unei boli obișnuite sau profesionale.
În astfel de situații,salariatul este în imposibilitate să presteze muncă din motive independente de voința sa, ceea ce determină și neplata salariului pe întreaga perioadă a incapacității.
Deci,suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator.
Așa cum am arătat suspendarea contractului constituie în realitate o suspendare a efectelor sale principale:prestarea muncii de către salariat și în mod corelativ remunerarea muncii de către angajator (art.49 al.2 din Codul muncii ).
Pe durata suspendării de drept a efectelor contractului individual de muncă angajatorul nu poate să dispună încetarea sau concedierea salariatului pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical,cum corect a reținut și instanța de fond.
După expirarea duratei incapacității temporare de muncă a salariatului, recurenta avea posibilitatea să dispună încetarea contractului individual de muncă pentru una din situațiile prev.de art.50 din Codul muncii.
În ceea ce privește critica recurentei că nu are bază legală de remunerare a contestatorului în perioada 17.03.2006 - 17.05.2006 nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.295 al.1 din Codul muncii prevederile acestuia se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibili cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod,cu disp. legislației civile.
Astfel,efectul nulității constă în desființarea raportului juridic generat de actul juridic civil lovit de nulitate și prin aceasta restabilirea legalității.
Principiul repunerii în situația anterioară este regula de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act anulat trebuie restituit astfel încât părțile raportului juridic trebuie să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat.
Cum decizia de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului a fost constatată nulă instanța de fond a repus părțile în situația anterioară.
În atare condiții,criticile formulate de recurenta Spitalul Județean B nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prev.de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă și prin urmare în temeiul disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de contestatorul acesta este tardiv pentru următoarele considerente:
Potrivit art.301 Cod procedură civilă,termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,dacă legea nu dispune altfel.Disp.art.284 al.1-4 se aplică în mod corespunzător.
În materia conflictelor de drepturi,potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În speță,sentința civilă nr.80/4 februarie 2008 fost comunicată contestatorului la data de 27.02.2008 conform dovezii de comunicare (fila 18 dosar fond) astfel încât termenul de exercitare a recursului pentru această parte s-a împlinit la 10.03.2008.
Întrucât cererea fost depusă și înregistrată la data de 12.03.2008 cu depășirea termenului legal și imperativ de recurs și nu s-a invocat împiedicarea recurentului contestator printr- împrejurare mai presus de voința sa, recursul declarat de acesta urmează a fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SPITALUL JUDETEAN DE URGENȚĂ B cu sediul în-, jud. împotriva sentinței civile nr.80/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.3831/-.
Respinge recursul declarat de contestatorul, cu domiciliul în B,-, jud.B împotriva sentinței civile nr.80/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.3831/-,ca fiind tardiv formulat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./15.05.2008
Tehnored./2 ex./ 21 Mai 2008
Fond:-
Asistenți jud. -
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
