Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.241/
Ședința publică din 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, jud.G și MINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în B,str.-,nr.17,sector 5 împotriva sentinței civile nr.16/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRĂILA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și reclamanții -, -, G, () -, -, C, C, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâta CURTEA DE APEL G,intimații - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL BRĂILA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații - reclamanți -, -, G, () -, -, C, C,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la al doilea termen de judecată;recurenții-pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă;au sosit la dosar relațiile solicitate de la Tribunalul Brăila privind funcția îndeplinită de fiecare reclamant în parte și perioada efectiv lucrată;după care:
Curtea,urmare tabelului înaintat de Tribunalul Brăila privind funcția și perioada lucrată de reclamanți,din oficiu,pune în discuție lipsa calității procesuale active a reclamanților, -, și.
Curtea,raportat la funcția reclamanților, C și, constată că aceștia nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate la care se referă disp.art.19.al.3 din Legea nr.50/1996 și ale nr.OG8/2007.
Având în vedere că recurentul pârât Ministerul Justiției a solicitat în temeiul disp.art.244 alin.2 Cod procedură civilă suspendarea judecății cauzei până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului în interesul legii,curtea respinge cererea ca nefondată și, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat iar pârâții au solicitat judecarea recursurilor în lipsă,constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile înregistrate sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.16/17.01.2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte ca fondată acțiunea civilă formulată de către reclamanții, -, - Judecătoria Brăila, G, -, () -, a, -, C, C, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila.
A obligat pârâții să plătească reclamanților drepturilor bănești, reprezentând indemnizație lunară de 10 % din salariul brut pe perioada aprilie 2004- aprilie 2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
A respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr-, reclamanții, -, - Judecătoria Brăila, G, -, () -, a, -, C, C, -, cu domiciliul ales la Judecătoria Brăila, au solicitat ca pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL GALAȚI, cu sediul în municipiul G,-, județul G, Tribunalul Brăila, cu sediul în municipiul B, Calea nr.47, județul B și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, să fie obligați la plata drepturilor bănești, reprezentând indemnizație lunară de 10 % din salariul brut pe perioada aprilie 2004- aprilie 2007, actualizate cu rata inflației la data plății, la plata îndemnizației pe viitor până la reglementarea prin lege a acesteia, precum și la obligarea pârâților la includerea în bugetul de stat, la prima rectificare, a sumelor necesare achitării drepturilor bănești.
În fapt, s-a susținut că reclamanții, care fac parte din personalul auxiliar de specialitate al instanței, au fost prejudiciați prin neacordarea sporului de 10 % prevăzut de art. 19 pct.3 din Legea nr.50/1996, modificată prin O G nr.83/2000, întrucât textul enumeră limitativ categoriile de grefier, care pentru desfășurarea unor anumite activități, beneficiază de acesta.
Totodată, reclamanții au apreciat că pe viitor se impune reglementarea sporului pentru tot personalul auxiliar, pentru a fi eliminată discriminarea creată prin textul aflat în vigoare în prezent.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.20 și 53 din Constituția României, art.6 al.2 din Codul muncii, art.1 al.2 din OG nr.137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002 și modificată prin Legea nr.27/2004, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând dispozițiile Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la competența președintelui instanței de a repartiza personalul pe secții, în raport de pregătirea profesională și experiența fiecăruia.
De asemenea, s-a susținut că prevederile art. 19 pct.3 din Legea nr.50/1996, modificată prin O G nr.83/2000, nu contravin celor invocate de către reclamanți, respectiv art.20 și 53 din Constituția României, art.6 al.2 din Codul muncii, art.1 al.2 din OG nr.137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002 și modificată prin Legea nr.27/2004, și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (fila 74- dosar nr-).
Totodată, prin întâmpinarea depusă în dosarul Curții de Apel la fila 16, Ministerul Justiției a apreciat că litigiul este de competența tribunalului.
Curtea de APEL GALAȚI, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată față de dispozițiile Legii nr.50/1996(fila14-dosarul nr- al Curții de Apel).
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin întâmpinare, a invocat lipsa calit ății sale procesuale pasive, motivând susținerea cu lipsa raporturilor de muncă cu reclamanții și cu prevederile Legii nr.500/2002 (fila 68-dosar nr-).
Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr.579/05.09.2007, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Brăila, invocând prevederile art.27 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr.5419/18.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, s-a declarat, de asemenea, necompetentă în soluționarea cauzei.
Curtea de APEL GALAȚI, prin decizia civilă nr.4/15.11.2007, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive Ministerul Economiei și Finanțelor s-a reținut că, ținând seama de faptul că, față de competențele legale ce-i revin și în lipsa raporturilor directe de serviciu, răspunderea acestei instituții pentru plata directă a drepturilor bănești nu poate fi angajată.
Reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Judecătoriei Brăila.
Potrivit art.5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Salariul reprezintă, potrivit art.154 din Codul muncii, contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Cu privire la componentele salariului, art.155 din același act normativ prevede că acesta cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
În conformitate cu art. 19 pct.3 din Legea nr.50/1996, modificată prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară."
Textul enumeră limitativ categoriile de grefier, care pentru desfășurarea unor anumite activități, beneficiază de sporul de 10 %.
În aceste condiții, s-a instituit prin lege un tratament diferențiat între grefierii care desfășoară activitățile prevăzute în text, față de grefierii, care îndeplinesc alte atribuții.
ispozițiile Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la competența președintelui instanței de a repartiza personalul pe secții, în raport de pregătirea profesională și experiența fiecăruia, invocate de Ministerul Justiției, nu sunt de natură să înlăture discriminarea.
Rațiunea constă în faptul că prin activitatea instanțelor de judecată se înfăptuiește justiția și toate obligațiile prevăzute în Regulament, inclusiv cele date în sarcina personalului auxiliar de specialitate, asigură realizarea actului de justiție.
Potrivit Regulamentului, toți grefierii, pe lângă obligațiile specifice funcției și legate de activitatea de judecată, sunt obligați să desfășoare și alte activități, printre care se numără și cele prevăzute art. 19 pct.3 din Legea nr.50/1996, modificată prin O G nr.83/2000.
Toate aceste atribuții sunt absolut necesare pentru îndeplinirea competențelor date prin lege în sarcina justiției, ca serviciu public, fără să existe criterii în baza cărora unora să li se atribuie o importanță mai mare, care să justifice acordarea unui spor suplimentar.
Prin urmare, prin stabilirea unui regim diferit de remunerare pentru doar o parte din activitățile suplimentare obligatorii, se crează o stare de discriminare între personalul care este desemnat într-o asemenea activitate și ceilalți, ale căror obligații suplimentare nu sunt prevăzute în text.
În conformitate cu art.21 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr.48/2002, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și la restabilirea situației anterioare discriminării.
Întrucât discriminarea s-a produs în cadrul relațiilor de muncă, devin incidente dispozițiile Codului muncii, care în baza art.295, reprezintă dreptul comun în aceste raporturi juridice.
Având în vedere considerentele de mai sus, Tribunalul a constatat că acțiunea este fondată pentru despăgubirile cuvenite pentru perioada aprilie 2004- aprilie 2007.
Tribunalul a dispus ca plata despăgubirilor să fie făcută în cuantumul ce va rezulta prin aplicarea coeficientului de inflație, reclamanții fiind îndreptățiți la repararea integrală a prejudiciului suferit.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art.269 din Codul muncii, coroborat cu art.21 din OG nr.137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, acțiunea civilă a fost admisă ca fondată, cu mențiunea că cererea este nefondată pentru viitor, prejudiciul fiind eventual, incert, pentru care nu sunt îndeplinite condițiile de stabilire a răspunderii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Curtea de APEL GALAȚI considerând că este dată cu încălcarea legii.
A susținut că nu sunt întrunite condițiile art.2 al.1 din OUG nr.137/2000 pentru existența unei discriminări.
Atribuțiile personalului auxiliar de specialitate sunt prevăzute în regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și cuprinse în fișa posturilor,repartizarea acestui personal pe secții și compartimente de activitate făcându-se de către președintele instanței prin ordin de serviciu.
Deci acest personal beneficiază de indemnizația de 10% în condițiile art.19 al.3 din Legea 50/1996 numai în condițiile în care în fișa postului are prevăzute atribuțiile menționate în disp.legale mai sus citate.
Aceste activități prev.de art.19 al.3 din Legea 50/1996 intră în competența unor instanțe de diferite grade iar indemnizația nu are caracter permanent.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
În drept a invocat disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta Ministerul Justiției considerând-o nelegală pozrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
1. Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în
favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000.
Exercitarea acestor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care constituie acele drepturi,iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
2. Personalul auxiliar de specialitate nu este victimă a discriminării potrivit
disp.nr.OG137/2000.
Disp.art.19 al.3 din Legea 50/1996 și art.8 din nr.OG8/2007 nu sunt discriminatorii.
Astfel, a susținut că, în speța de față, existența unei situații analoage sau comparabile trebuie analizate nu doar prin prisma calității de personal auxiliar,ci și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară cu incidența în ceea ce privește conținutul concret al atribuțiilor de serviciu,complexitatea acestora,responsabilitățile funcției.
A apreciat că diferențierea de salarizare dată de acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective,motivat de complexitatea atribuțiilor de serviciu, de responsabilitățile ce le implică,îndeplinirea acestor atribuții precum și de volumul de muncă.
Intimații au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate,menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursurile declarate din prisma motivelor invocate de recurente cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ.Curtea apreciază că ambele recursurile sunt fondate, față de următoarele considerente:
În ceea ce privește fondul problemei, respectiv dacă există o stare de discriminare în cadrul personalului auxiliar, apreciem corectă soluția instanței de fond.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului,referitor la art. 14 din Convenție, a arătat că, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o asemenea încălcare să aibă loc, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
S-a mai statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că, dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Potrivit disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală și pregătire profesională egală, toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.
De asemenea, art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000 instituie principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării care sunt garantate prin exercitarea dreptului la muncă, la condiții de muncă echitabile, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În speța de față, constatăm că, este vorba de un tratament diferențiat ce se aplică personalului auxiliar, respectiv se realizează o deosebire între grefierii care participă la efectuarea anumitor acte de procedură din anumite compartimente, ce beneficiază de o indemnizație de 10% și ceilalți grefieri, care nu primesc această indemnizație, încălcându-se dispozițiile legale mai sus menționate.
Această diferențiere salarială de 10% o apreciem nejustificată, contrar susținerilor invocate de ambele recurente, iar aplicarea criteriului complexității și a responsabilității muncii nu își găsește nici o justificare rezonabilă.
Fiecare compartiment din cadrul instanțelor implică desfășurarea unei activități complexe din partea personalului, neputându-se stabili criterii concrete de dificultate.
Nu considerăm că activitatea desfășurată de grefierii din cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, precum și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura insolvenței desfășoară o muncă cu grad ridicat de dificultate sau responsabilitate, comparativ cu orice alt grefier (ca de exemplu, un grefier de ședință, grefierul-arhivar sau registrator care au de asemenea, atribuțiile prevăzute de același Regulament de ordine interioară, a căror muncă este, la fel de complexă).
De asemenea, și dacă privim din alt punct de vedere, respectiv prin prisma faptului că, potrivit Secțiunii a V-a din Regulament, în cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, sunt desemnați judecători cu atribuții privind activitatea acestor compartimente sau sunt judecători cu atribuții de judecători sindici care au aceleași drepturi salariale la fel ca și ceilalți judecători, apare cu atât mai evidentă discriminarea din cadrul personalului auxiliar și ne întărește convingerea că, nu există nici o justificare rezonabilă și obiectivă pentru a menține această diferențiere de tratament.
Nu suntem de acord nici cu punctul de vedere exprimat de către intimați prin întâmpinările depuse la dosar și apreciem că se încadrează în prevederile nr.OG 137/2000 examinarea oricărei stări de discriminare ce rezultă din aplicarea actelor normative, atât timp cât este constatată o stare de discriminare.
Există astfel, decizii pronunțate de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării care sancționează tocmai faptul că, prin anumite prevederi legale, sunt aplicate tratamente diferențiate între categorii de salariați (de exemplu, decizia nr. 185/22.07.2005).
În consecință,împărtășim punctul de vedere exprimat de prima instanță în sensul că modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezentând prin ea însăși o practică discriminatorie,aparent neutră iar reclamanții care îndeplinesc funcții de grefieri în sensul legii (art.3 al.1 din Legea 567/2004) au dreptul la o retribuție egală pentru muncă egală.
Însă,recursul este întemeiat din punct de vedere al excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, și care îndeplinesc funcțiile de agent procedural,șofer și aprod.
Astfel,potrivit disp.art.3 al.3 din Legea 567/2004 funcțiile de agent procedural,aprod și șofer sunt conexe personalului auxiliar de specialitate.
Legiuitorul înțeles să facă distincție între categoria personalului auxiliar care este format din grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni prev.la aliniatul 1 al art.3 și categoria personalului conex prevăzut la aliniatul 3.
Ori,față de considerentele expuse mai sus,dreptul la retribuția egală îl avem în vedere numai în cazul personalului care îndeplinește funcțiile ce compun categoria personalului auxiliar și nicidecum nu putem pune un semn de egalitate către această categorie de salariați și personalul conex.
În consecință,considerăm că reclamanții menționați în calitate de personal conex,așa cum rezultă din tabelul depus la dosar în recurs,nu au calitate procesuală activă,în speța de față,neîndeplinirea funcției de personal auxiliar așa cum este prev.de art.3 al.1 din Legea 567/2004.
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție cu caracter absolut,de ordine publică și astfel poate fi invocată și de către instanță din oficiu, potrivit art.136,art.16,27, 306 al.2 Cod procedură civilă.
De asemenea,apreciem că hotărârea instanței de fond este nelegală în parte și față de faptul că a acordat indemnizația lunară de 10% fără a ține seama de faptul că modalitatea de calcul a indemnizației a fost modificată.
Astfel,potrivit art.19 al.3 din Legea 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului actelor de publicitate imobiliară,a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie,precum și cei care sunt secretarii comisiei de cercetare a averii,beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut,calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Această prevedere a fost preluată și de nr.OG8/2007 care la art.3 al.8 prevede că,grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază,calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
După cum se poate observa,modalitatea de calcul a indemnizației lunare de 10% a suferit modificări, și în consecință se vor obliga pârâții către reclamanți la plata indemnizației de 10% din salariul brut pentru perioada aprilie 2004 - 31.01.2007 și respectiv 10% din salariul de bază începând cu 1.01.2007 până la încetarea stării de discriminare,actualizată cu rata inflației la data plății efective,cu luarea în calcul a perioadei lucrate efectiv de fiecare reclamant în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, jud.G și MINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în,str.-,nr.17,sector 5 împotriva sentinței civile nr.16/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.16/17.01.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, C și, pentru lipsa calității procesuale active.
Obligă pe pârâții CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL BRĂILA și MINISTERUL JUSTIȚIEI să plătească reclamanților -, -, G, () -, -, C,
, drepturile bănești reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariu brut pentru perioada aprilie 2004 -31.01.2007 și indemnizația lunară de 10% din salariul de bază începând cu 1.01.2007 până la încetarea stării de discriminare,actualizată cu rata inflației la data plății efective cu luarea în calcul a perioadei lucrate efectiv de fiecare reclamant în parte.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./15.05.2008
Tehnored./ 21 Mai 2008
Fond: -
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
