Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 30/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 30

Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Stela Popa

JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu

JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu

Grefier - -

Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de împotriva încheierii de îndreptare eroare materială nr.28 din data de 09 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns contestatorul lipsind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat nemotivarea contestației în anulare cât și atașarea dosarelor necesare soluționării acestei contestații, după care:

Contestatorul a depus motivele contestației în anulare, arătând că prin acestea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.281, pct.2 cod. proc. civ, care în opinia contestatorului încalcă principiile contradictorialității, dreptului la apărare și publicității și contravin dispozițiilor art. 21 și 24 din Constituție întrucât prevăd soluționarea încheierii de îndreptare eroare materială fără citarea părților.

Instanța, a pus în discuție admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.281, pct.2 cod. proc. civ. în raport de dispozițiile ce se analizează în cadrul de soluționare contestației în anulare.

Contestatorul a susținut că cererea este admisibilă întrucât presupune și analizarea dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă considerând că este necesară citarea părților la soluționarea încheierii de îndreptare eroare materială, solicitând admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art.281, pct.2 cod. proc. civ.

Instanța, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.281, pct.2 cod. proc. civ. având în vedere că în cadrul contestației în anulare se analizează în esență dispozițiile art.317 cod. proc. civ.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației pentru motivele invocate în scris.

A solicitat a se lua act că declară recurs împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.281, pct.2 cod. proc. civ.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față:

La data de 3 iulie 2008, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata DGFP-, contestație la executare împotriva actelor de executare silită întocmite de intimată în dosarul nr. 117/25.04.2007, solicitând constatarea nulității procesului-verbal de licitație nr. 15475/28.01.2008, a procesului-verbal de adjudecare nr. -/06.02.2008, a facturii fiscale de executare silită seria - nr. -/06.02.2008 și repunerea părților în situația anterioară, cu consecința restituirii sumei în cuantum de 15.010, reprezentând preț achitat de contestator.

Prin sentința civilă 17487 din 18 noiembrie 2008 Judecătoriei Craiovas -a respins contestația la executare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul.

La data de 25.06.2009, contestatorul a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 399 din Codul d e procedură civilă in raport de art. 21 - accesul liber la instanță, art. 52 - dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si art. 53- restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți - din Constituție.

In motivarea acestei excepții a susținut că articolul invocat ar fi neconstituțional în măsura în care se interpretează în sensul că nu se pot ataca actele de executare silită, fără a se cerceta toate cauzele de nulitate absolută și relativă.

Prin încheierea pronunțată la 1 octombrie 2009 în dosarul -, Tribunalul Dolja respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Tribunalul a constatat că excepția invocată de recurent nu privește neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o ordonanță sau o lege în vigoare, ci vizează de fapt modul de interpretare al unei dispoziții legale, care este atributul exclusiv al instanței de judecată.

Împotriva acestei încheieri petentul a declarat recurs, motivând că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, deoarece competența aparținea Secției de contencios Administrativ a Tribunalului Dolj, că în mod greșit a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, că excepția de neconstituționalitate a fost declarată inadmisibilă pentru că nu a fost motivată, instanța având obligația de a stabili adevărul în virtutea rolului său activ.

Prin decizia civilă 1030 din 12 octombrie 2009 Curții de APEL CRAIOVAs -a respins recursul ca nefondat, reținându-se că soluția a fost dată cu aplicarea corectă a dispoz. art. 29 din Legea 47/1992.

S-a avut în vedere că petentul a arătat în cererea sa că apreciază ca nefiind constituționale dispoz. art. 399, în măsura în care acestea s-ar interpreta restrictiv, în sensul că nu se pot cerceta toate cauzele de nulitate absolută și relativă a actelor de executare silită. Excepția ridicată nu privește textul art. 399, ci modul în care prima instanță a aplicat aceste dispoziții, respectiv susținerea instanței că prin procedura contestației la executare nu se pot ataca decât actele de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează procedura executării silite.

La data de 30 octombrie 2009 petentul a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în practicaua deciziei civile 1030 din 12 octombrie 2009 Curții de APEL CRAIOVA, solicitând să se menționeze corect că la apelul făcut în ședință publică nu a răspuns niciuna din părți. Petentul a arătat că se afla în sediul Curții de Apel, că a fost anunțat de niște prieteni că dosarul său a fost strigat și că a intrat în sala de ședință atunci când membrii completului se pregăteau să părăsească sala. Petentul discutat cu grefierul de ședință și a depus la dosar concluzii scrise, apoi completul a părăsit sala de ședință.

Prin încheierea nr.28 din 9 noiembrie 2009, dată în dosarul nr- s-a respins cererea de îndreptare eroare materială.

S-a motivat că nu constituie o eroare materială consemnarea prezenței petentului la apelul nominal atâta timp cât acesta a fost prezent în instanță, în sala de ședință - înainte de închiderea dezbaterilor și a solicitat admiterea recursului depunând concluzii scrise - consemnările din practicaua deciziei fiind confirmate prin consemnările din caietul grefierului.

S-a mai argumentat că au fost respectate drepturile procesuale ale recurentului și principiul oralității dezbaterilor - astfel că petentul nu justifică un interes în a obține modificarea conținutului deciziei cât timp în lipsa sa, nu s-a luat nici o măsură procesuală, nu au fost puse concluzii de către părți iar drepturile sale nu au fost încălcate.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare, pe care a întemeiat-o pe art.317 pct.1 pr.civilă - susținând că nu a fost legal citat la data soluționării cererii de îndreptare eroare materială.

Contestatorul a invocat, în cadrul contestației în anulare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 281 alin.2 din Codul d e procedură civilă - potrivit cărora instanța se pronunță asupra cererilor de îndretpare eroare materială în camera de consiliu, iar părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri.

Contestatorul a susținut că aceste dispoziții ar fi fost invocate de instanță în motivarea soluției de respingere a cererii sale de îndreptare a erorii materiale.

Privitor la neconstituționalitatea dispozițiilor suscitate, contestatorul a arătat că acestea încalcă principiul dreptului la apărare, al contradictorialității, al publicității - întrucât prevăd ca regulă soluționarea cererii în camera de consiliu, fără citarea părților, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art.21 și 24 din Constituție.

A solicitat contestatorul suspendarea judecății și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Cererea contestatorului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate urmează a se respinge întrucât dispozițiile art.281 alin.2 din Codul d e procedură civilă nu sunt incidente în soluționarea prezentei contestații în anulare - nu au legătură directă cu soluționarea contestației.

Contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.317 pct.1 pr.civ. care prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare - când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită.

În examinarea contestației în anulare se vor avea în vedere aceste dispoziții - precum și dispozițiile din Codul d e procedură civilă privitoare la citare (art.85-100) nu și dispozițiile art.281 care reglementează procedura îndreptării erorilor materiale strecurate în cuprinsul hotărârii și încheierilor.

Pe de altă parte, soluționarea dată cererii de îndreptare a erorii materiale nu s-a întemeiat pe dispozițiile art.281 alin.2 - a căror neconstituționalitate se invocă, așa cum eronat susține contestatorul, pentru că nu s-au invocat chestiuni privitoare la necesitarea citării părților în soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale.

Or, dacă în soluționarea încheierii ce face obiectul contestației nu s-au analizat aceste dispoziții, nu se impune analizarea lor nici în cadrul acestei căi extraordinare de atac.

Pentru aceste considerente urmează a se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a acestor dispoziții.

Contestația în anulare formulată de petent este neîntemeiată.

Motivul prevăzut de art.317 pct.1 pr.civ. poate fi invocat pe calea contestației în anulare când pentru soluționarea cererii,asupra căreia s-a pronunțat instanța prin hotărârea ce face obiectul contestației,este prevăzută procedura citării. În soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale nu se cere citarea decât dacă prezența acestora s-ar impune pentru a da anumite lămuriri. Or, în speță, instanța a apreciat că nu se impunea citarea întrucât pentru a se clarifica aspectele privitoare la prezența recurentului în instanță la data soluționării recursului, se impunea doar verificarea consemnărilor din caietul grefierului pentru a se constata dacă se corelează cu mențiunile din practicaua deciziei.

Pe de altă parte, prin cererea de îndreptare a erorii materiale, petentul nu a solicitat citarea părților pentru a da lămuriri cu privire la afirmațiile din cerere.

Față de aceste considerente, nu se poate reține existența motivului invocat prin contestația în anulare, urmând a se respinge, ca neîntemeiată, contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.281alin.2 teza a II-a Cod procedură civilă, formulată de contestatorul.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva încheierii de îndreptare eroare materială nr.28 din data de 09 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare cu privire la soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Decizie irevocabilă în privința soluției dată contestației.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

20.01.2010

Red.jud.--

Tehn.MC/3 ex.

rec.

Președinte:Stela Popa
Judecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 30/2010. Curtea de Apel Craiova