Obligație de a face. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 32
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.274 din data de 08 octombrie 2010,pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți GH. și GH., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns procurator pentru recurentul pârât care este reprezentat de avocat lipsind intimații reclamanți GH. și GH..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat netimbrarea recursului cu 30 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar și întâmpinarea depusă, în două exemplare, de către avocat, apărător al intimaților reclamanți GH. și GH., prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 cod. proc. civ. după care:
Procurator, pentru recurentul pârât, a depus chitanța nr.561-18-0073 /18.01.2010 și timbru judiciar de 1,5 lei pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru iar apărătorul recurentului a depus dezvoltarea scrisă a motivelor de recurs.
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimații reclamanți GH. și GH., conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și constatând că prin întâmpinarea formulată intimații au invocat nulitatea recursului întrucât criticile formulate nu se circumscriu ipotezelor din art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, a pus în discuție excepția nulității recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât a precizat că recursul se întemeiază pe motivul prevăzut în art.304 pct. 9 Cod procedură civilă solicitând respingerea excepției.
Instanța, constatând că prin recursul declarat de pârât se critică modul de interpretare și aplicare a legii care vizează motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a respins excepția și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul pârât a susținut că se impunea respingerea capătului de cerere în despăgubiri și admiterea în parte a capătului de cerere în obligarea sa la realizarea unei scafe de scurgere a apelor deoarece datorită spațiului îngust dintre proprietăți, fapt constatat și de cele două expertize întocmite în cauză, apele se scurg în acel spațiu de la ambele construcții, fiind afectate ambele proprietăți și greșit a fost obligat numai pârâtul să execute lucrarea.
A mai susținut că în actuala speță este vorba de o servitute dată de situația locului,continuă și aparentă, prevăzută de art.615 cod. civil, servitute legală, fiecare proprietar având obligația să-și facă streașina casei în așa fel încât apele rezultate din precipitații să nu cadă pe terenul vecinului. Pe de altă parte potrivit art.601 cod. civil toate șanțurile dintre două proprietăți se socotesc comune, dacă nu ar rezulta contrar din titluri.
Prin urmare, amenajarea șanțului de scurgere pe linia de hotar impune cheltuieli pentru ambele părți.
În mod greșit instanța de apel a ignorat concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză prin care s- propus ca lucrarea să fie efectuată în proporție de 60% de reclamanți și în proporție de 40 % de pârât.
Un alt motiv de recurs privește obligarea pârâtului la plata sumei de 550 lei reprezentând degradările la casa reclamantului datorate apelor de ploi, precizând că în acest caz chiar dacă este vorba de răspunderea delictuală a pârâtului, în cadrul răspunderii delictuale, fiecare participant la producerea unui prejudiciu, răspunde după gradul său de culpă.
Față de motivele scrise și dezvoltate oral, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul ca lucrarea de amenajare a unei scafe de beton între proprietăți,să fie suportată de ambele părți în proporțiile arătate în raportul de expertiză și respingerea capătului de cerere formulat de reclamanți, privind despăgubirile civile, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.9004 din 18.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de reclamanții -. și, în contradictoriu cu pârâtul, prin care solicitau obligarea pârâților la refacerea acoperișului casei, refacerea gardului, la despăgubirile pentru degradările aduse imobilului și la realizarea unui șanț de scurgere a apelor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că proprietățile părților se învecinează, aceștia construind imobile case de locuit și anexe la limita dintre ele, imobile între care există un spațiu foarte îngust, unde se scurg apele de pe acoperișurile ambelor construcții, neexistând un gard despărțitor.
A mai reținut instanța că anexa pârâtului are montate jgheaburi și burlane, pentru colectarea apelor de pe acoperișul anexă, că anexa nu este prevăzută cu parazăpezi, iar între anexele părților există distanțe variind între 0,66. și 0,80.
S-a concluzionat că între imobilele părților este un spațiu îngust, în care se scurg apele de pe ambele imobile, afectându-le pe fiecare dintre ele, că edificarea unui gard ar îngreuna situația și ar duce la o întreținere și mai dificilă a acestui spațiu, iar probatoriile demonstrează afectarea ambelor imobile, fără a putea fi imputată pârâtului această situație.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții -. și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că instanța de fond a administrat un probatoriu incomplet, pe care l-a interpretat eronat, neavând în vedere actele depuse de părți, fotografiile din care rezultă cu exactitate starea de fapt modificată de pârât ulterior formulării acțiunii, concluzionând astfel că nu s-ar impune edificarea unui gard despărțitor.
Eronată este și concluzia că degradarea imobilului proprietatea lor nu s-ar datora faptei culpabile a pârâților, deși au fost administrate probe din care rezultă degradarea vădită a tencuielii, datorată apelor provenite de pe acoperișul imobilului pârâtului.
Cu referire la prejudiciul constând în degradarea imobilului, instanța de fond nu s-a pronunțat și nici nu a stabilit obiectiv pentru expertiză, apreciind că distrugerile sunt reciproce, deși pârâtul nu formulase cerere reconvențională în acest sens.
Au solicitat apelanții prin cererea de apel efectuarea unei noi expertize, pentru lămurirea susținerilor lor.
Tribunalul a încuviințat efectuarea unei noi expertize de specialitate, întocmită de ing. G, la care apelanții au formulat obiecțiuni, încuviințate de instanță și la care expertul a răspuns.
Prin decizia civilă nr.274 din 08 oct.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorja admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat sentința, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să realizeze o scafă de scurgere din beton între proprietățile pârâților pe o lățime de 60 cm. o înălțime pe zidul casei reclamanților de 40 cm.și o lungime de degajare de 23. a obligat pârâtul la 550 lei despăgubiri civile către reclamanți, a respins capetele de cerere privind obligarea la refacerea acoperișului și a gardului și a obligat pârâtul la 1800 lei cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți.
Instanța de apel a reținut că nici reclamanții și nici pârâtul nu au respectat normele tehnice de execuție a caselor și anexelor gospodărești întrucât streașina casei reclamanților cade exact pe linia de demarcație iar streașina anexei pârâtului cade cu aproximativ 20 cm.pe terenul reclamanților, pe o lungime de 1-5. A mai reținut că părțile au executat jgheaburi și burlane pentru reținerea apelor pluviale, iar pe lângă clădirea reclamanților se scurge apa de pe acoperișul casei pârâților, având loc infiltrarea apelor în subsolul clădirilor.
Pe baza raportului de expertiză s-a reținut că nu se impune refacerea acoperișului casei pârâtului într-o singură apă deoarece s-a asigurat preluarea apelor pluviale prin jgheaburi și burlane, iar în privința obligației de construire a unui nou gard, nu se poate stabili care parte a demontat gardul ce a existat între proprietățile părților.
S-a concluzionat însă că este admisibil capătul de cerere privitor la realizarea unei scafe de scurgere între proprietăți- de către pârâți - care să asigure pe viitor preluarea apelor de pe proprietatea pârâților, evitându-se astfel degradarea imobilului proprietatea reclamanților determinată de scurgerea apelor.
S-a apreciat a fi fondat și capătul de cerere privind recuperarea prejudiciului constând în degradarea imobilului proprietatea reclamanților, întrucât sunt întrunite cerințele art.998, 999 civ. - pârâtul prin neglijență neluând măsurile corespunzătoare pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul și de la elevația casei reclamanților a pricinuit acestora un prejudiciu constând în degradările aduse imobilului, degradări a căror valoare a fost stabilită prin raportul de expertiză la suma de 550 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, considerând-o nelegală.
Prin motivele de recurs, pârâtul a arătat că este necesară construirea unei scafe, dar aceasta profitând ambelor părți, în mod greșit a fost obligat pârâtul să o execute pe cheltuiala sa.
În privința despăgubirilor în sumă de 550 lei la plata cărora a fost obligat a susținut că prejudiciul cauzat reclamanților nu este imputabil pârâtului, întrucât degradările aduse imobilului reclamanților sunt rezultatul culpei acestora și că degradările privesc atât imobilul proprietatea reclamanților, cât și imobilul proprietatea pârâtului.
Prin dezvoltarea ulterioară a motivelor de recurs, pârâtul a arătat - în privința servituții de picătură a streșinii, prevăzută de art.615 civ. potrivit căruia, fiecare proprietar are obligația să-și facă streașina casei în așa fel încât apele rezultate din precipitații să nu cadă pe terenul vecinului, că în practică stabilirea locului de scurgere a apelor se face ținând cont de linia de hotar aflată între cele două proprietăți.
A mai arătat că potrivit art.601 civ. șanțurile dintre două proprietăți se socotesc comune dacă nu ar rezulta contrar din titluri.
Cu referire la speță, recurentul a susținut că, potrivit expertizelor efectuate, scurgerea apelor din ploi de pe construcțiile părților se face pe linia de hotar iar lucrarea care ar trebui să preia apele este comună și trebuie suportat de ambele părți - proporția cheltuielilor fiind stabilită prin raportul de expertiză la 60 % în sarcina reclamanților și 40 % în sarcina sa.
În privința despăgubirilor datorate pentru degradări, reclamantul, invocând dispozițiile art.998, 999 civ. a susținut ipoteza culpei comune și a concluzionat că trebuiau suportate de ambele părți - fără a fi necesară formularea unei cereri reconvenționale.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au invocat nulitatea recursului pentru că nu s-a indicat expres încadrarea motivelor în dispozițiile art.304 pr.civ. intimații considerând totodată că aspectele invocate nu se circumscriu motivelor cuprinse în art.304 Cod procedurăcivilă.
Pe fond a susținut că pârâtul este singurul în culpă pentru degradările cauzate imobilului proprietatea lor, întrucât acesta în mod nelegal a adus modificări acoperișului anexei, ceea ce a determinat scurgerea apelor din precipitații pe terenul lor și infiltrarea în zidul casei. În privința primului motiv de recurs au considerat că recurentul nu are solicitări concrete.
Nulitatea recursului, invocată de reclamantă, nu se poate reține întrucât criticile formulate vizează greșita aplicare a legii și se circumscriu art.304 pct.9 pr.civ.
Recursul este fondat.
Prin sentința pronunțată de prima instanță s-a respins primul capăt de cerere din acțiunea reclamanților - prin care au solicitat obligarea pârâtului de a reface acoperișul casei sale ( într-o singură apă ) soluție menținută prin decizia pronunțată în apel și neatacată cu recurs de către reclamanți.
Ambele instanțe au argumentat că nu se impune refacerea acoperișului întrucât pârâtul a asigurat preluarea apelor pluviale prin montarea de jgheaburi și burlane la acoperiș.
Instanța de apel a apreciat însă că se impune nu refacerea acoperișului cerută prin acțiune ci executarea unei scafe - a unui șanț betonat care să protejeze construcțiile ambelor părți edificate în aproprierea linie de hotar - loc în care se strâng apele provenite din precipitații.
În acest caz se pun în discuție dispozițiile art.602 și 605 din Codul civil, prin care se instituie prezumția de comunitate a șanțurilor dintre două proprietăți și regula întreținerii șanțului, cu cheltuiala comună a proprietarilor.
Se mai constată că prin concluziile scrise, formulate și depuse în faza apelului, reclamanții au achiesat la cotele procentuale de suportare a costului scafei, propuse de expert prin raportul de expertiză - respectiv ca reclamanții să suporte 60 % iar pârâtul 40 % din suma ce reprezintă valoarea cheltuielilor pentru executarea scafei și au solicitat instanței de apel să oblige pârâtul la plata sumei de 548 lei - corespunzătoare cotei procentuale ce revine pârâtului.
Instanța de apel nu a avut în vedere această poziție a apelanților reclamanți și nici dispozițiile legale privitoare la șanțul comun și a obligat pârâtul să realizeze, doar pe cheltuiala sa, scafa ce profită ambelor proprietăți.
Sub acest aspect se impune admiterea recursului și modificarea deciziei, în sensul obligării pârâtului de a achita reclamanților suma de4 548,4 lei ce reprezintă 40 % din valoarea scafei de 1429 lei.
C de-al doilea motiv de recurs privitor la soluția dată capătului de cerere în despăgubiri, este nefondat.
Instanța de apel a reținut culpa exclusivă a pârâtului în cauzarea prejudiciului, întrucât nu a montat în timp util jgheaburi și burlane la acoperișul construcțiilor sale, ceea ce a dus la scurgerea apelor pe zidul casei reclamanților și, în consecință, la degradarea acesteia.
Starea de fapt reținută de instanța de apel se sprijină pe probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că pârâtul a montat jgheaburile și burlanele după mulți ani de la modificarea acoperișului și că acoperișul casei acestuia depășește linia de hotar, astfel că apele din precipitații s-au scurs pe terenul reclamanților și au afectat zidul casei acestora.
Prin urmare, nu s-a reținut o culpă comună a părților în cauzarea prejudiciului pentru a se pune în discuție măsura în care trebuie suportat prejudiciul de părți - astfel că nu sunt temeiuri pentru modificarea deciziei sub acest aspect.
Față de aceste considerente, și în baza art.312 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. urmează a se admite recursul și a se modifica decizia în sensul obligării pârâtului de a achita reclamanților suma de 548,4 lei reprezentând 40 % din valoarea scafei și menținerii celorlalte dispoziții ale deciziei.
În baza art.274 pr.civ. se obligă intimații reclamanți către recurentul pârât la 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.274 din data de 08 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți GH. și GH., având ca obiect obligația de a face.
Modifică în parte decizia, în sensul că obligă pârâtul să achite reclamanților, suma de 548,4 lei reprezentând 40 % din suma ce reprezintă valoarea scafei, ce se va realiza de reclamanți.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă intimații către recurent la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
25.01.2010
Red.jud.-
Tehn.MC/3 ex.
-.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
