Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 312/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 312
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul-recurent reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2187/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta-intimată - SRL A, având ca obiect contestație act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în substituire avocat, lipsă fiind pârâta-intimată.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 4 februarie 2010, intimata a depus întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului-recurent depune la dosar împuternicirea avocațială, delegația de substituire și chitanța nr. 496/18.12.2009 în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Instanța procedează la comunicarea exemplarului doi al întâmpinării cu reprezentanta reclamantului-recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta reclamantului-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - SRL, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 469/14.04.2009 de suspendare a contractului individual de muncă înregistrat la ITM A nr. -/12.06.2008, precum și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale pe perioada suspendării, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2187/10.11.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantului, reținând:
Prin decizia civilă nr. 469/14.04.2009 emisă de pârâtă s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului înregistrat la ITM A nr. -/12.06.2008, în temeiul art. 49 pct. 4 raportat la art. 52 alin. 1 lit. a din Codul muncii, pe perioada cercetării disciplinare a petiționarului.
Numai că, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din înscrisurile depuse la dosar, aceiași pârâtă - - SRL a luat măsura încetării acestei suspendări prin decizia nr. 94/4.05.2009, context în care tribunalul a apreciat că demersul judiciar pendinte având ca obiect principal anularea deciziei inițiale, de suspendare a contractului individual de muncă al petiționarului a rămas fără obiect. făcând de faptul că este mai mult decât discutabil dacă o decizie internă a angajatorului emisă în condițiile de exigență ale art. 52 alin. 1 lit. a apartenente Codului muncii poate fi atacată în justiție, dată fiind natura acesteia, precum și lipsa oricărei dispoziții exprese în acest sens, inserată în codul muncii.
Cum cel de-al doilea petit se privește a fi într-o relație de accesorialitate față de cel principal, tribunalul a respins demersul judiciar pendinte în totalitate, fără a-l mai analiza pe fond. Cu atât mai mult un petit identic este inserat și în cuprinsul contestației formulată de același petiționar contra deciziei de desfacere a contractului de muncă, aflat pe rolul aceluiași Tribunal
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod nelegal a apreciat instanța că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect, având în vedere că pârâta a emis o nouă dispoziție prin care a dispus încetarea acestei măsuri, în condițiile în care, de la data emiterii dispoziției de suspendare a contractului de muncă și până la data emiterii deciziei de încetare a suspendării, aceasta a produs efectele juridice prevăzute de ea, lipsindu-l pe reclamant de toate drepturile de care ar fi beneficiat în calitate de angajat. Ori, dispoziția de suspendare a contractului de muncă este nefondată și nelegală, caz în care se impune anularea ei, iar singura posibilitate a reclamantului de a înlătura efectele acestei dispoziții este prin intermediul căilor legale de care a uzat.
Nelegalitatea deciziei de suspendare a contractului de muncă constă în depășirea termenului legal de 10 zile cât poate să dureze sancțiunea disciplinară a suspendării contractului individual de muncă. Legea nu prevede perioada suspendării și deci a efectuării cercetării disciplinare, însă aceasta nu poate fi mai mare de 10 zile deoarece conform art. 264 alin. 1 lit. b din Codul muncii, sancțiunea disciplinară constând în suspendarea contractului individual de muncă poate fi aplicată pe o perioadă e maximum 10 zile. Or, prelungirea cercetării prealabile și deci a suspendării contractului pentru efectuarea acestei cercetări, peste 10 zile, înseamnă, de fapt, aplicarea unei sancțiuni disciplinare ce excede legii.
S-a mai invocat și faptul că în mod greșit s-a reținut excepția inadmisibilității acțiunii formulate împotriva deciziei de suspendare a contractului de muncă, fiind încălcate prevederile art. 281 Codul muncii.
Pârâta intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs, de susținerile părților și totodată conform art. 3041Cod procedură civilă, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Decizia contestată, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă, a produs efecte pe perioada 15.04.2009 și până la data de 6.05.2009 când a încetat contractul de muncă în baza art. 61 lit. a Codul muncii, prin sancționarea disciplinară a salariatului contestator.
Suspendarea contractului de muncă are ca efect lipsirea sa de drepturile care rezultă din calitatea de salariat și nu se poate reține lipsa de obiect a contestației atât timp cât dispoziția a produs efecte o anumită perioadă, astfel că în mod greșit s-a soluționat cauza pe această excepție.
Din considerentele sentinței rezultă că s-ar fi reținut și excepția inadmisibilității contestației raportat la dispozițiile art. 52 alin. 2 Codul muncii, dar din moment ce dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii prevăd posibilitatea contestării deciziei unilaterale a angajatorului cu privire la suspendarea contractului de muncă, nu poate fi reținută nici această excepție.
Pentru aceste considerente, nefiind soluționat fondul cauzei, în baza art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, se va admite recursul și va fi casată sentința cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2187/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta - SRL
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /7.04.2010
Tehnored.: B/4 ex./9.04.2010
Prim inst.: Tribunalul Timiș -,
Emis 2 comunicări
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
