Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 428/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 428
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Busuioc Anamaria Monica JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâta -""SRL împotriva deciziei nr.336/03.12.2007,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta -" "SRL B; avocat pentru intimata -" "SRL; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentă având cuvântul, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău - Secția Comercială. Arată că potrivit deciziei pronunțată de instanța competentă pentru a soluționa prezenta cauză este Secția Comercială din cadrul Tribunalului Bacău, întrucât la instanța de fond hotărârea a fost pronunțată de un complet specializat în litigii comerciale.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei din apel și menținerea sentinței primei instanțe. Arată că hotărârea a fost pusă în executare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata -" "SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei din apel. În ceea ce privește competența de soluționare materială, arată că s-a stabilit că, competența este a instanței de excutare. În speță fiind vorba de contestație în care o terță persoană pretinde că are un drept de obținut asupra bunurilor care au fost sechestrate. S-a făcut dovada la fond cu martori prin care s-a dovedit că mărfurile din facturi sunt aceleași cu cele din procesul-verbal prin care au fost scoase la licitație. Cu cheltuieli.
Avocat având cuvântul în replică, arată că decizia ICCJ este dată în interesul legii, litigiul este de natură comercială, decizia referindu-se nu numai la hotărâri judecătorești ci și la titluri executorii.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.4/6.01.2006 a Tribunalului Bacăus -a desființat sentința civilă nr.5494/17.08.2005 a Judecătoriei Bacău și a fost trimisă spre rejudecare cauza, având ca obiect contestația la executare, formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimații și, prin care se solicită anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. 189/2005, constând în desființarea - sechestrului instituit la data de 6.06.2005.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr.4615 14.04.2006.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 6.06.2006, a instituit sechestru asigurător asupra unor bunuri mobile, i în vederea realizării unei creanțe pe care intimata o avea asupra debitoarei -, cu această ocazie sechestrându-se și unele bunuri mobile aflate în patrimoniul contestatoarei, respectiv 110 valuri carton pentru izolații, ce au fost cumpărate cu facturile -/2005, -/2005, -/2005, -/2005 și achitate cu chitanțele
-/2005 și -/2005. Contestatoarea a mai arătat că aceste bunuri mobile se aflau depozitate la Ferma Ba S. AGRICOLA, locul unde s-a efectuat actul de executare a cărui anulare se solicită, în vederea realizării unor lucrări de construcții, hidroizolații, iar denumirea tehnică a valurilor de carton pentru hidroizolații este cea consemnată în facturile anexate contestației.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.399 și urm.
Cererea a fost legal timbrată cu 183 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, întrucât din facturile depuse de contestatoare nu rezultă că ar fi vorba de materialele indicate în contestație, iar șeful de fermi a confirmat că bunurile aparțin debitoarei - și că debitoarea este cea care efectuează lucrări de amenajare.
A fost citată în calitate de intimată -
În dovedirea contestației, contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: facturile fiscale și chitanțele anterior indicate(4-6), document intitulat Agrement tehnic(35-36) și a solicitat încuviințarea probei testimoniale, pentru a proba situația de fapt legată de modalitatea în care bunurile au ajuns în posesia Agricola Internațional și -, precum și a probei cu expertiza tehnică contabilă, probe respinse ce către instanță, ca nefiind concludente și pertinente soluționării cauzei.
La dosarul cauzei, a fost atașat dosarul de executare nr. 189/2005 al.
La termenul din data de 31.08.2006, intimata a invocat excepția lipsei de obiect a contestației, pe care instanța la termenul din data de 4.10.2006 a unit-o cu fondul cauzei, în temeiul art.137 alin.2
Prin sentința civilă nr.9585/9.10.2006 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.4615/2006 s-a respins excepția lipsei de obiect a contestației ca neîntemeiată și s-a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
În expozitivul sentinței s-au reținut următoarele considerente:
După cum rezultă din dosarul de executare nr.189/2005 al, dosarul de executare a fost închis, debitorul fiind insolvabil pentru diferența de debit de 45681,5 lei. Această situație de fapt, precum și vânzarea la licitație a bunurilor ce formează obiectul prezentei cereri, conform procesului - verbal de la fila 99 din dosarul de executare nr. 189/2005, chiar în condițiile în care nu a fost contestat de către contestatoare, astfel cum susține intimata în motivarea excepției invocate, nu lipsesc de obiect prezenta contestație la executare, prin care se reclamă proprietatea asupra bunurilor sechestrate prin procesul-verbal din data de 6.06.2005.
Potrivit procesului-verbal de sechestru din data de 6.06.2005, efectuat în dosarul de executare nr. 189/2005 al, s-a instituit sechestru asupra unor bunuri mobile ale debitoarei -. pentru executarea creanței de 615.693.500 lei, pe care aceasta trebuia să o achite intimatei din prezenta cauză, printre bunurile mobile sechestrate aflându-se 110 valuri carton pentru izolații.
În procesul-verbal de sechestru, executorul judecătoresc a menționat faptul că bunurile respective se aflau în comuna -B la Ferma 11 B, unde debitoarea presta lucrări de amenajare a două hale.
În susținerea contestației, contestatoarea a depus la dosar facturi fiscale și chitanțe, din analiza cărora nu rezultă că cele 110 valuri carton pentru izolații, sechestrate în data de 6.06.2005, au făcut obiectul facturilor fiscale, respectiv chitanțelor anexate la cerere. La rubrica denumirea produselor din cuprinsul facturilor fiscale figurează denumirile " 15/5 cm", " 3kg", " 3kg" și " minerale 4000 mp", ceea ce nu înseamnă că este vorba despre bunurile sechestrate. Chiar dacă bunurile ce formează obiectul facturilor fiscale ar fi din categoria carton pentru izolații, ceea ce a încercat contestatoarea să dovedească prin documentul intitulat Agrement tehnic, din care rezultă faptul că materialele, și Minerale sunt materiale hidroizolante, în cauză nu s-a făcut proba identității dintre bunurile sechestrate și bunurile ce figurează în cuprinsul facturilor fiscale.
Instanța retine că terța contestatoare ar fi trebuit să dovedească îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor elemente: mai întâi identitatea dintre bunurile sechestrate, respectiv cele 110 valuri carton pentru izolații, și bunurile cuprinse în facturile fiscale și în al doilea rând dreptul de proprietate sau alt drept real asupra celor 110 valuri de carton pentru izolații. Prin administrarea probei testimoniale, nu s-ar fi putut face dovada identității dintre cele 2 categorii de bunuri indicate anterior. Mai mult, contestatoarea a arătat că bunurile respective se aflau depozitate la Ferma B, or dovada contactului de depozit nu se poate face decât prin înscris, indiferent de valoarea contractului, în temeiul art.1597 Cod civil, declarațiile martorilor fiind inadmisibile.
În plus, după cum rezultă chiar din cuprinsul procesului-verbal de
sechestru, șeful de fermă a declarat că debitoarea -
efectuează lucrări de amenajarea două hale, neindicând numele
contestatoarei nici cu ocazia identificării de către executorul judecătoresc a celor
110 valuri carton pentru izolații. De asemenea, o expertiză contabilă nu ar fi fost
în măsură să stabilească identitatea dintre cele 110 valuri de carton pentru
izolații, sechestrate de către executorul judecătoresc și bunurile indicate în
cuprinsul facturilor fiscale anexate la contestație.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada proprietății sau a altui drept real al contestatoarei asupra materialelor sechestrate, deși în temeiul art.1169 cod civil contestatoarei îi revenea sarcina probei, astfel încât urmează a respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen contestatoarea -" " SRL considerând sentința civilă nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului s-a arătat că bunurile sechestrate sunt identice cu bunurile proprietatea contestatoarei, iar dovada probei se poate face și cu proba testimonială care a fost respinsă nejustificat de instanța de fond., transportul și descărcarea materialului hidroizolant în incinta Fermei 11 B la halele aflate în lucru nu se poate dovedi decât cu martori. Expertiza contabilă solicitată și respinsă tot nejustificat era necesară pentru stabilirea dacă - SRL a avut în patrimoniu bunurile ce au făcut obiectul sechestrului. Astfel instanța de fond a aplicat greșit legea, a interpretat puținele probe administrate greșit.
În apel a fost audiat martorul propusă de apelantă.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.336/A/3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a admis apelul și s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a admis contestația la executare și s-a anulat în parte procesul-verbal de sechestru întocmit la 06.06.2005 în dosarul nr.189/2005 al cu privire la 110 valuri de carton pentru izolații.
S-a menținut dispozitivul sentinței civile apelate cu privire la modalitatea de soluționare a excepției lipsei de obiect.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Instanța de fond în mod greșit a reținut că nu s-a făcut dovada proprietății asupra materialelor sechestrate.
În declarația martorului, audiat în instanța de apel, se arată că proprietara materialelor - cartoane pentru izolație - este apelanta, arătând că aceste materiale sunt valurile ce se văd în pozele depuse la dosar.
Din coroborarea declarației de martor cu facturile fiscale și chitanțele depuse de apelantă la dosarul nr.7968/2005 al Judecătoriei Bacău, tribunalul reține că apelanta a făcut dovada proprietății asupra celor 110 valuri de carton pentru izolații, bunuri ce fac obiectul procesului verbal de sechestru din data de 06.06.2005 efectuat în dosarul de executare nr.189/2005 a.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen -" "SRL. Recursul a fost motivat prin cererea de recurs.
Recurenta a criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate, invocând în esență următoarele motive de recurs:
S-au încălcat dispozițiile privind legala citare. În apel nu a primit nicio citație.
Instanța a pronunțat decizia cu încălcarea competenței materiale. Apelul trebuia soluționat de Secția Comercială și contencios Administrativ deoarece contestația la executare vizează niște bunuri mobile care aparțin unei societăți comerciale, astfel că natura litigiului este unul comercial și nu unul civil.
Instanța de apel nu a manifestat nici un interes în a stabili natura raporturilor dintre debitor și contestatoare și motivele pentru care aceste materiale erau în posesia debitorului și folosite de acesta în activitatea sa curentă.
În drept motivele de recurs invocate se circumscriu motivelor prevăzute de art.304 pct.3,5 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare la recurs și nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către pârât, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Litigiul dintre părți este de natură comercială întrucât pe de o parte contestatorul, debitorul și creditorul sunt comercianți, iar pe de altă parte contestația la executare vizează niște bunuri mobile care fac parte din fondul de comerț.
În condițiile în care în cadrul Tribunalului funcționează o secție specializată, comercială, care are competența de a soluționa litigiile de natură comercială apelul trebuia judecat de această secție și nu de către secția civilă.
Normele de organizare judecătorească fiind de ordine publică, nerespectarea acestora se sancționează cu nulitatea absolută necondiționată.
Hotărârea instanței de apel este deci nelegală întrucât s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează competența după materie a secțiilor care funcționează în cadrul tribunalelor.
Curtea nu va mai analiza și celelalte motive de recurs care privesc fondul cauzei deoarece acest demers este de prisos în condițiile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ( pronunțarea unei hotărâri de către o secție necompetentă material echivalează cu nesoluționarea fondului). Acestea urmează a fi analizate ca apărări de fond de către instanța de rejudecare.
Pentru considerentele expuse Curtea va admite recursul, va casa în tot decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău, Secția Comercială și Contencios Administrativ.
Asupra cheltuielilor de judecată din recurs efectuate de părți se va pronunța instanța de rejudecare întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâta -""SRL împotriva deciziei nr.336/03.12.2007,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -" " SRL B, -" - "SRL și .
Casează în tot decizia recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău - secția Comercială și Contencios Administrativ.
Asupra cheltuielilor de judecată din recurs efectuate de părți se va pronunța instanța de rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi. 19 mai 2008.
Cu opinia separată judecător care consideră că se impunea respingerea recursului ca nefondat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
ptr.
plecată în
președinte instanță
red.
red. D/
red./ 17-06-2008
tehnored.BC/ 3 ex/ 19.06.2008
CU OPINIA SEPARATĂ
A JUDECĂTOR - - -
Am formulat opinie separată în cauză, în sensul respingerii pe fond a recursului, justificat de următoarele:
1. Decizia XV/5.02.2007, pronunțată de în soluționarea recursului în interesul legii, nu a dat o dezlegare aspectelor invocate de către recurentă, respectiv nu a statuat în sensul competenței secției comerciale în soluționarea apelului ori recursului în cazul litigiilor având ca obiect contestație la executare propriu-zisă în baza unui titlu emis în materie comercială; în acest sens stă atât limita irii ( aplicarea dispozițiilor art. 400 și 402.pr.civ. sub aspectul competenței în primă instanță a contestațiilor formulate împotriva executării silite propriu-zise ori a celor vizând lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, respectiv al contestațiilor privind înțelesul (---) titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească comercială sau a altui titlu comercial emis de un organ jurisdicțional ), cât și soluția cuprinsă în dispozitiv.
Ori, în atare împrejurări, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 329 alin.3 teza finală pr.civ.
2. Referitor la celelalte motive de recurs, am considerat că nu se confirmau, impunându-se respingerea recursului.
Astfel, s-a susținut în cererea de recurs - fără a se mai susține și în concluzii - că recurenta nu a fost citată pentru termenul când s-a judecat apelul; ori această susținere nu se dovedește reală din moment ce dovada citării - cu respectarea tuturor condițiilor prev. sub sancțiunea nulității de art. 100.pr.civ. - se găsește la fila 51 apel.
De asemenea, s-a susținut că nu s-a dovedit că bunurile urmărite silit în dosar BEJ nr. 189/2005 ( cele 110 valuri de carton ) ar fi aparținut terțului creditor "" B, respectiv că ar fi existat un raport juridic între acesta și debitorul "-" I ( actualmente " " I - fl. 36 recurs ); ori cu facturile și chitanțele de la fl. 4 -6 7968/2005 al Jud. B s-a dovedit proprietatea asupra bunurilor; cu declarația martorului - fl. 53 d- Tribunal B - coroborată cu înscrisurile de la fl. 17 - 300/C/2005 al Tribunalului Bacău, fl. 27 și 35 7968/2005 al Judecătoriei Bacăus -a dovedit că bunurile sechestrate de executor erau aceleași cu cele din facturi; în același sens stă și faptul că până în acest moment nu s-a făcut nici o dovadă contrară de către creditor ori executor în sensul că bunurile ar fi fost în mod real proprietatea debitorului.
Mai mult, cu actele de constituire ale societății depuse în recurs (fl. 39-40) contestatoarea a dovedit că avea ca obiect de activitate comerț intermediar cu material lemnos și de construcții, deci se justifica atât în fapt cât și în drept, deținerea unor asemenea materiale de construcție.
Nu prezintă relevanță în cauză dacă între contestator și debitor a existat sau nu un raport juridic, atât timp cât:
- contestația a fost formulată de primul în calitate de terț proprietar al bunurilor sechestrate și nu într-o altă calitate decurgând dintr-un raport juridic cu debitorul;
- bunurile nu au fost indisponibilizate la sediul debitorului, ci la un terț.
Față de aceste considerente, am considerat că recursul trebuia respins ca nefondat.
JUDECĂTOR,
red.op.separată. /27.05.2008
Președinte:Busuioc Anamaria MonicaJudecători:Busuioc Anamaria Monica, Aștefănesei Petrina Manuela
