Drepturi salariale (banesti). Decizia 432/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 432
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Busuioc Anamaria Monica JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile promovate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N împotriva sentinței civile nr.111 din 08.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic pentru recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N depune la dosar un extras de pe portalul din care rezultă că cererea de strămutare a fost respinsă.
Nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul, solicită admiterea recursului - prin N așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar și respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul justiției.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 26.11.2007 reclamantele și, în calitate de asistenți judiciari la Tribunalul Neamț, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constatate că sunt discriminați în raport de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6 - 13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a OUG27/2006 (respectiv 10.04.2006), până la zi și pentru viitor, care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivare, reclamantele au arătat că, încă de la data numirii în funcția de asistent judiciar (30.06.2000), salarizarea lor s-a făcut în temeiul disp. Legii nr.50/1996 cu modificările ulterioare, iar apoi aceasta a fost reglementată prin aceleași acte normative ca și pentru magistrați (OUG 177/2002, OUG 27/2006); că prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a cărei legalitate a fost recunoscută prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de în Secțiile Unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, s-a constatat că prevederile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004, au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție () și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ().
În baza acestei hotărâri, în expunerea de motive preliminară din nr.OUG 27/2006 s-a justificat necesitatea unei salarizări adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor, măsură prevăzută și în Capitolul VI pct. 3.3 din "Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007", pentru eliminarea tuturor inegalităților existente în sistemul de salarizare a magistraților determinat de acordarea unor sporuri numai în favoarea unor procurori și judecători în detrimentul altora.
Au mai arătat că actualul sistem de salarizare, concretizat inițial prin adoptarea nr.OUG 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture această discriminare directă, o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile și, contrar criteriilor stabilite prin dispozițiile art. 2 din aceste acte normative. Se sporește astfel în mod nejustificat importanța activității desfășurate de procurorii din aceste structuri, prin salarizarea lor potrivit criteriilor 6 - 13 de la lit. A din Anexa I, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, în baza unui coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15. Reclamantele consideră că diferența nu este motivată în nici un fel cu obiectivitate, dacă se are în vedere faptul că potrivit art. 11 alin. 2 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul acestor structuri beneficiază și de alte drepturi, expres stabilite prin alte acte normative, fiind afectat însuși principiului unității procesului penal prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
Au mai precizat că modalitatea de salarizare, în raport de procurorii din cadrul și, încalcă prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între magistrați, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamantele au invocat practica Curții Constituționale, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În final, reclamantele au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, iar în baza art. 242 pct. 2. pr. civ. au solicitat judecata în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 11.01.2008, pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe fond, netemeinicia cererii deoarece:
- întrucât și sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, salarizarea procurorilor din cadrul acestora trebuie să fie identică cu a procurorilor din această instituție;
- acordarea coeficienților de multiplicare pentru acești procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului parchetului unde funcționează, iar stabilirea acelorași reguli de salarizare pentru procurorii din cadrul și, este legitimă și justificată obiectiv;
- nu poate fi reținut un tratament diferențiat și nelegal între procurorii celor două structuri și reclamanți, întrucât aceste categorii nu se află în situații analoge sau comparabile;
- reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece în baza acestui act normativ se poate cenzura modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie drepturi, și nu examina soluțiile legislative alese de legiuitor, pentru care există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate.
Prin sentința civilă nr.111 C din 08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis în totalitate acțiunea formulată de reclamanți și în consecință au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească despăgubiri reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I litera A punctul 13 la.OUG nr.27/2006 cu modificările ulterioare corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre aceștia, respectiv prin aplicarea coeficientului de multiplicare 19,00 începând cu data de 10.04.2006 la zi și în continuare până la anularea situației create prin discriminare, despăgubiri ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data achitării efective.
A fost obligat pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului, Ministerul Justiției sumele acordate cu titlul de despăgubiri.
În expozitivul sentinței s-au reținut următoarele considerente:
Atât în temeiul Legii nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare, cât și al Legii nr.304/2004, republicată, asistenții judiciari sunt asimilați magistraților ca vechime în magistratură și mod de salarizare.
Este fără putință de tăgadă faptul că reclamantele, ca asistenți judiciari, fac parte din categoria personalului judiciar. De asemenea, se apreciază că reclamantele îndeplinesc funcție similară celei de magistrat deoarece trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale prevăzute pentru magistrați; să dispună de pregătirea profesională, vechimea, profilul moral și aptitudinile stabilite pentru judecători; să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați; să depună jurământul acestora să poarte ținuta vestimentară în modelul prevăzut pentru judecători și să respecte obligațiile profesionale prevăzute de Codul deontologic al magistraților, aplicându-li-se aceleași dispoziții legale privind răspunderea lor disciplinară. Mai mult, se reține că, asistenții judiciari se supun numai legii, prerogativă judiciară recunoscută numai judecătorilor, se bucură de stabilitate ca și magistrații stagiari și magistrații - asistenți; deliberează ca și judecătorii, cu vot consultativ, la fel ca magistrații - asistenți, cu drept la opinie separată, drept recunoscut numai judecătorilor, au un domeniu specializat de activitate, la fel ca și magistrații militari sau judecătorii de la tribunalele specializate și nu pot face parte din partide politice sau din sindicate ( art.110 -113 din Legea nr.304/2004).
Esențial și decisiv este faptul că, reclamantele, în calitate de asistent judiciar, sunt asimilați judecătorului și din punct de vedere al salarizării ( OUG nr.177/2002, OUG nr.27/2006 și Legea nr.45/2007), fiindu-le impuse aceleași condiții stricte și severe, definitorii și specifice ca și magistraților.
Astfel, s- reținut că, asistenții judiciari participă la înfăptuirea actului de justiție, intrând în compunerea completelor pentru soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale și beneficiază, conform legii, de salarizare echivalentă cu cea judecătorilor de la judecătorii, indemnizația de încadrare brută lunară calculându-se pe baza aceleași valori de referință sectorială și aceluiași indice de multiplicare. Asistenții judiciari beneficiază și de celelalte drepturi acordate magistraților în ceea ce privește transportul, asistența medicală gratuită și concediul de odihnă.
Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării persoanelor care au aceleași obligații și interdicții profesionale, se apreciază că reclamantele nu pot fi tratați diferit, având dreptul să le fie recunoscute toate drepturile salariale aferente profesiei.
În conformitate cu Directiva nr.2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, nu neapărat similare. Ori, în speță, reclamantele se află într- situație mai mult decât comparabilă, chiar similară cu magistratul sub aspectul obligațiilor profesionale și al salarizării. De asemenea, existența discriminării directe reclamanților rezultă și din dispozițiile art.7 și ale art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, ale art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, ale art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, ale art.6, 8, 39 (1) lit."a", 40(2) lit."c" și "f" și ale art.20, art.16(1) și art.41 din Constituție.
Salarizarea magistraților se stabilește în baza prevederilor Legii nr. 45/2007 care a aprobat cu modificări nr.OUG 27/2006. Acest act normativ, deși a urmărit eliminarea diferenței injuste de tratament salarial existent în sistemul de retribuire anterior, constatată prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării - ce crease o inegalitate evidentă între categoriile de magistrați cu pregătire și responsabilități identice, ca urmare a acordării selective a sporului de 30 - 40% pentru instrumentarea infracțiunilor de corupție - a instituit o nouă inegalitate de tratament între magistrați, prin salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și
Ori, potrivit art. 73 și 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, remunerația lor fiind stabilită, conform art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii stabilite.
Aceste elemente, care sunt unitare și interdependente, fără o existență și aplicabilitate de sine stătătoare și izolată, au fost însă disociate atunci când s-a stabilit modalitatea de salarizare a procurorilor din cadrul și, în sensul că în privința acestora s-a dat eficiență numai criteriului referitor la nivelul parchetului în cadrul cărora funcționează.
Însă acesta din urmă își pierde orice relevanță necorelat cu vechimea în magistratură, ce reprezintă condițiasine qua nonpentru promovarea sau numirea într-o funcție de execuție la un parchet de un anumit nivel. Astfel, de exemplu, pentru numirea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este necesară o vechime minimă de cel puțin 8 ani, conform art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 303/2004.
Reiese că vechimea în magistratură se află într-o corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.
Totuși, în cazul procurorilor din structurile și, a fost eliminată în mod privilegiat legătura obligatorie dintre criteriul nivelului parchetului și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor. Aceasta întrucât ei sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă necesară de 8 ani prevăzută de art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 303/2004, corespunzătoare acestui nivel, fiindu-le necesară o vechime de doar 6 ani, conform art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004.
Ca urmare a acestui fapt, potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul și sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, fiind numiți, potrivit art. 75 alin. 3 și art. 87 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv al procurorului general al Parchetului Național Anticorupție (în prezent ), în baza unui simplu interviu.
S-au instituit astfel două derogări de la principiile care reglementează salarizarea magistraților, deoarece art. 73 și 74 din Legea nr. 303/2004 republicată, dispune că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, iar art. 43 alin. 1 din lege stabilește că promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național.
Pe de altă parte, apartenența procurorilor și la aceste structuri este una temporară, conform art. 75 alin. 11 și art. 87 alin. 9 din Legea nr. 304/2004, deoarece la data încetării activității în cadrul structurilor menționate revin la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze, potrivit legii, aspect ce conduce la concluzia că nu dobândesc în mod real și definitiv gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În plus, potrivit art. 5 alin. 1 din nr.OUG 43/2002 și art. 4 alin. 3 din Legea nr. 508/2004, nu toți procurorii din cadrul și funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci și în structuri teritoriale analoge celorlalte instanțe și parchete, iar competența de judecată în primă instanță a cauzelor instrumentate de procurorii din aceste structuri revine, de regulă, tribunalelor. Prin urmare este sporită în mod nejustificat importanța și calitatea activității desfășurate de procurorii din cadrul și a, în favoarea cărora s-a stabilit un coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15, fiind afectat însuși principiului unității procesului penal, prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
Mai mult decât atât, urmărirea penală este fundamentată în mare parte pe activitatea și controlul exercitat de judecătorii care, în lumina dispozițiilor legale de procedură interne și ale art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului corespund noțiunii detribunal independent,autorizează efectuarea de percheziții, interceptări telefonice, dispun luarea măsurilor preventive (arestarea, obligația de a nu părăsi localitatea, țara ), activitatea de judecată fiind guvernată, între altele, și de principiul nemijlocirii, conform căruia toate probele administrate în cadrul urmăririi penale sunt readministrate în fața instanței de judecată.
În aceste condiții, instanța a apreciat că este discriminatorie asimilarea procurorilor din cadrul și CO. în ceea ce privește salarizarea, cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul reclamanților, întrucât este normal ca atât magistrații procurori care efectuează urmărirea penală cât și magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond, să aibă același nivel de salarizare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. VI/2007, cu forța obligatorie dispusă de art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, că "Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.În aceeași decizie instanța supremă a mai arătat că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", și că "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Reiese că este discriminatorie diferențierea tratamentului salarial al magistraților motivat de implicarea unora dintre ei în soluționarea cauzelor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism și de apartenența acestora la o anumită structură.
Prin urmare, discriminarea directă conținută de art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și de art. 24 din Legea nr. 508/2004, între reclamanți și procurorii din cadrul și, constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005, a fost în realitate înlocuită cu o alta, conținută de prevederile incriminate ale nr.OUG 27/2006, sub forma stabilirii unui coeficient de ierarhizare mult superior în favoarea procurorilor din structurile menționate. Astfel obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, ce revine tuturor magistraților, produce efecte juridice diferențiate în ce privește salarizarea.
Acordarea unei importanțe vădit superioare activității îndeplinite de procurorii din cadrul și, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este nejustificată și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit prin adoptarea nr.OUG 27/2006, și anume reducerea fenomenului de corupție.
Salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și CO., numiți temporar în aceste structuri în vederea instrumentării cauzelor privind faptele de corupție, criminalitate organizată și terorism, se face așadar în mod incorect prin asimilarea lor cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Instanța a reținut că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași obiective și elemente tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.
Deci, reclamantele sunt discriminate în sensul art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OUG 137/2000 completată și modificată, întrucât li s-a restrâns exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală în condiții de pregătire profesională și competență materială identice.
Instanța a mai apreciat că necesitatea intensificării neîntârziate a reducerii fenomenului de corupție, ca obiectiv urmărit prin adoptarea noului sistem de salarizare a magistraților, se asigură nu numai prin activitatea de urmărire penală. Dimpotrivă, judecata este cea care finalizează și stopează fenomenul infracțional de criminalitate organizată, terorism sau de corupție, astfel că, instituirea unor criterii diferite de salarizare a procurorilor și, comparativ cu reclamanții, produce o discriminare directă.
Sunt eludate criteriile reținute prin art. 2 din nr.OUG 27/2006, și anume: "locul", "rolul", "răspunderea", "complexitatea", "riscurile funcției", "incompatibilitățile și interdicțiile" și garanțiile oferite de art. 5 - 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la noțiunile de "instanță independentă", "judecător sau alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare", "tribunal", precum și cele ale art. 126 alin. 1 din Constituție care dispun că"Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
Reiese că deși scopul urmărit de noile reglementări privind salarizarea magistraților este unul legitim, întrucât s-a urmărit reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție, metoda lui de atingere nu este una adecvată. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cel reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, vor fi înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Constatarea discriminării cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007 și anularea situației astfel create în ceea ce îi privește pe reclamanți, nu poate fi realizată decât prin aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa I lit. A punctul 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre ei, respectiv prin aplicarea coeficientului de multiplicare 19,00.
Aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare de mai sus se va face începând cu 10.04.2006, când a intrat în vigoare nr.OUG 27/2006, despăgubirile reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele stabilite ca o consecință a înlăturării discriminării urmând a fi plătite de la această dată, la zi și în continuare, în cuantum actualizat cu indicele de inflație.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamantele sunt îndreptățite să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat în esență, următoarele motive de recurs:
Instanța de fond a judecat cauza fără a avea în vedere cererea de strămutare aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu termen de judecată la data de 10.06.2008.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă.
Ministerul Justiției a invocat în esență următoarele motive de recurs:
Tribunalul a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamanților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților.
de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe, recte Curții Constituționale.
Ministerului nu i se poate reține vreo culpă sau atribuții în ceea ce privește edictarea unor acte normative de către Parlamentul României sau Guvern.
Toate susținerile reclamanților legate de activitățile desfășurate de procurori privind urmărirea penală, activitatea judecătorilor de supraveghere a urmăririi penale, lupta anticorupție, luarea măsurilor preventive etc. nu au nici o legătură cu activitatea asistenților judiciari și nu pot susține în nici un fel existența unei discriminări.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Conform art.55 alin.2 din Lg. nr.304/2004 "asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate".
Din întreaga economie a Lg.nr.304/2004 rezultă că asistenții judiciari nu sunt magistrați. Ei participă doar la soluționarea litigiilor de muncă. Activitatea acestora nu este comparabilă cu activitatea desfășurată de procurori privind urmărirea penală sau cu activitatea judecătorilor de supraveghere a urmăririi penale.
Spre deosebire de judecători care au calitatea de magistrați, asistenții judiciarisunt doar asimilați acestoraîn privința anumitor drepturi și obligații.
Discriminarea presupune prin definiție o situație similară sau cel puțin comparabilă între subiecții de drept. Această premisă nu este îndeplinită însă în cauza de față, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile din nr.OG137/2000.
Prima instanță a apreciat în mod greșit că reclamanții ar fi fost discriminați prin neacordarea coeficientului de ierarhizare prevăzut în Anexa I lit. A pct.13 din nr.OUG27/2007.
Întrucât acest motiv face prin el însuși ca acțiunea reclamanților să fie nefondată, Curtea nu va mai analiza și celelalte motive de recurs invocate de recurente.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursurile și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile civile promovate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N împotriva sentinței civile nr.111 din 08.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Modifică în tot sentința recurată.
Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 19 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. /
red./ 19.06.2008
tehnored. BC/ 3 ex/ 19.06.2008
Președinte:Busuioc Anamaria MonicaJudecători:Busuioc Anamaria Monica, Aștefănesei Petrina Manuela
