Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 467/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 467
Ședința publică din data de 11.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vălan Aglaia
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Brătuianu Antonela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către împotriva deciziei civile nr. 174/05.02.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 123/14.10.2008, aflată la fila nr. 14 din dosar, lipsind recurenta -contestatoare și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost comunicată întâmpinarea formulată de către intimatul către recurenta - contestatoare.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulată și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul intimatului formulează concluzii de respingere a recursului promovat de către recurenta - contestatoare și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă și precizează că prin urmare, contestatoarea fiind o terță persoană de executarea silită, care are un drept real asupra bunului urmărit, poate formula contestația la executare în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării, adică de la data procesului - verbal de licitație din data de 20.09.2005.
Precizează că prezenta contestație a fost introdusă, pe rolul Judecătoriei Buftea, la data de 31.01.2006, fără respectarea termenului de 15 zile prevăzut de textul legal.
De asemenea, menționează că au fost prezervat, prin actele de executare efectuate, dreptul de habitație viageră al contestatoarei.
Concluzionând, solicită respingerea recursului promovat de către partea adversă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, apreciind cauza lămurită, o reține în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către împotriva deciziei civile nr. 174/05.02.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 31.01.2006 la Judecătoria Buftea, în dosarul nr. 8463/2005 al,acestei instanțe, contestatoarea a formulat, în contradictoriu cu intimații și, contestație la executare împotriva procesului verbal de licitație în baza căruia s-a întocmit actul de adjudecare din data de 11.10.2005, act prin care intimatul a dobândit o cotă din imobilul situat în com. Jilava,-, jud.
În motivarea contestației astfel formulate s-a arătat în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1089/21.03.2002, contestatoarea a vândut numitei cota de 6/8 din imobilul menționat, vânzătoarea rezervându-și in drept de abitație viageră asupra construcției, drept care a fost notat în Cartea Funciară.
Prin sentința civilă nr. 1899/25.04.2006 a fost admisă excepția tardivității contestației la executare astfel formulate (excepție invocată de către intimat), cu consecința respingerii contestației ca tardiv introdusă.
Această sentință a fost atacată cu recurs de către contestatoare.
Prin decizia civilă nr. 1423/01.09.2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București secția a III-a civilă, a fost admis recursul, dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași Judecătorie.
Primind cauza spre rejudecare, la Judecătoria Bufteas -a format dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr. 6182/06.12.2006 pronunțată în acest din urmă dosar, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Buftea, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
La Judecătoria C, cauza a fost înregistrată sub numărul -.
Prin sentința civilă nr. 566/21.03.2007 a fost admisă excepția tardivității formulării contestației formulate împotriva executării silite prin vânzare la licitație publică a imobilului din com. Jilava,-, jud. I, formulată de către contestatoarea în contradictoriu cu intimații și.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că vânzarea imobilului, în cadrul procedurii de executare silită, a avut loc la data de 20.09.2005, în prezența proprietarului, iar predarea bunului către adjudecatar ne se poate realiza pentru că licitația s-a desfășurat numai în privința nudei proprietăți. Contestatoarea are, în continuare, în exclusivitate dreptul de posesie și folosință asupra cotei de 80% din imobil, potrivit clauzelor din contractul de vânzare-cumpărare nr. 4089/2002. acest drept a fost notat în Cartea Funciară de către vânzătoare, și a fost prezervat atât la momentul întocmirii procesului verbal de licitație cât și al actului de adjudecare.
Astfel, a apreciat instanța că nu se poate reține în cauză decât un singur termen în care terțul (contestatoarea) are dreptul de a formula contestație la executare, și anume acela care curge de la momentul licitației, admisibilitatea contestației depinzând de afectarea dreptului real pretins vătămat prin actele de executare silită.
Prin raportare la acest punct de vedere și la prevederile art. 401 alin. 2.pr.civ. s-a reținut că este în mod evident tardivă contestația la executare formulată de către contestatoare la data de 31.01.2006.
A mai reținut instanța că nu se poate face abstracție nici de gradul de rudenie existent între contestatoare și proprietarii-debitori și, aceștia din urmă fiind fiica și respectiv ginerele contestatoarei.
Această sentință a fost atacată cu recurs de către contestatoare.
În ședința publică din data de 08.01.2008, calea de atac astfel exercitată a fost calificată ca fiind apel.
În motivarea apelului s-a arătat în esență că prima instanță nu a comunicat contestatoarei-apelante sentința pronunțată în întregul ei, fiind astfel încălcate dispozițiile referitoare la formele de procedură care, potrivit art. 105 alin. 2.pr.civ. sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
A mai fost criticată hotărârea primei instanțe în sensul că în mod greșit nu s-a dat curs cererii prin care contestatoarea a solicitat suspendarea judecării contestației la executare până la soluționarea acțiunii promovate de către intimatul (aflată pe rolul Judecătoriei Buftea ) având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 206/2005 în respectivul certificat fiind cuprinse atât terenul cât și construcția din com. Jilava,-, jud.
A mai susținut apelanta că există mari contradicții în conținutul sentinței atacate, respectiv în privința referirilor la susținerile contestatoarei și ale intimatului. Din ședința publică din data de 21.03.2007.
S-a mai imputat primei instanțe faptul că a analizat în mod superficial lucrările dosarului, aspect rezultat și din împrejurarea că s-a consemnat că apelanta-contestatoare a fost reprezentată de către avocat, deși acest avocat a asistat partea numai în primul ciclu procesual.
Deși instanța de fond a făcut inițial referire la prevederile art. 402 alin. 2.pr.civ, ulterior a reținut tardivitatea contestației pe temeiul dispozițiilor art. 401 alin. 2.pr.civ.
Din conținutul contestației la executare, instanța fondului ar fi trebuit să constate mai multe neregularități ale procedurii de executare silită care s-a finalizat prin întocmirea actului de adjudecare a imobilului asupra căruia apelanta are un drept de abitație viageră.
Intimatul a formulat întâmpinare, pe această cale invocând tardivitatea formulării apelului.
A mai susținut intimatul că s-a reținut în mod corect tardivitatea contestației la executare, față de prevederile art. 401 alin. 2.pr.civ. contestatoarea fiind terț față de actul de adjudecare întocmit de executorul judecătoresc. Dreptul acesteia de abitație viageră a fost respectat și conservat prin respectivul act de adjudecare.
Prin decizia civilă nr. 174A/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul astfel formulat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că motivul de apel referitor la sancțiunea nulității, în condițiile art.105 alin. 2.pr.civ. pentru comunicarea către contestatoare a unui exemplar incomplet al sentinței apelate este nefondat pentru că cerința comunicării actului de procedură respectiv este una extrinsecă actului, neputând atrage nulitatea acestuia.
Referitor la criticile formulate în legătură cu modul de soluționare a excepției tardivității formulării contestației la executare, a reținut
instanța de apel nu poate fi reținută nemotivarea sentinței sub acest aspect, eventualele erori de consemnare a concluziilor părților ori a numelui celui ce a reprezentat contestatoarea la dezbateri neputând constitui motive de nulitate a hotărârii.
Prin raportare la prevederile art. 401 alin. 1 și 2 și art. 493 alin. 2 din pr.civ. și la calitatea contestatoarei de titular al unui drept de abitație viageră asupra imobilului urmărit silit, deci de terț față de procedura de executare silită, s-a reținut că aceasta putea formula contestația la executare numai înăuntrul unui termen de 15 zile de la data întocmirii procesului verbal de licitație (din data de 20.09.2005). Cum contestația a fost introdusă la Judecătoria Buftea abia la data de 31.01.2006, apare ca evidentă nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de textul de lege menționat.
A mai reținut instanța că, fiind terț față de executarea silită, nu era necesară înștiințarea contestatoarei - de către executorul judecătoresc - cu privire la urmărirea silită a cotei debitorilor din nuda proprietate asupra imobilului, și nu se poate afirma încălcarea prevederilor art. 504 alin. 1 pct. 8 și 10.pr.civ. întrucât ceea ce s-a urmărit silit a fost numai cota de 6/8 deținută de debitori. Dreptul de abitație viageră al contestatoarei, și dreptul de coproprietate al intimatului au fost prezervate prin actele de executare efectuate.
Data de la care curge termenul pentru formularea contestației la executare de către un terț este una obiectivă, reprezentată de data efectuării vânzării, fiind lipsită de relevanță data la care terțul ar lua efectiv cunoștință de executarea silită, terțul putând - în măsura în care se consideră vătămat prin executare - să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-contestatoare.
În motivare se arată în esență că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Susține recurenta că, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 401 alin. 1 și 2, și art. 399.pr.civ. se constată că dispozițiile art. 401 alin. 2 reprezintă dispoziții speciale în raport cu cele din alin. 1 al aceluiași articol, vizând ipoteza în care partea interesată nu a putut beneficia de prevederile art. 401 alin. 1.pr.civ. respectiv nu a putut formula contestația în termen de 15 zile de la data la care a primit actul de executare pe care îl contestă.
Se mai arată că, prin art. 399.pr.civ. nu este prevăzută nicio excepție, fiind reglementată cu caracter general atât sfera persoanelor care pot introduce contestația la executare cât și obiectul contestației.
Limitarea dreptului terților de a introduce contestația la executare numai înăuntrul unui termen de 15 zile de la vânzare sau deposedare, fără a da acestuia posibilitatea să promoveze contestația în termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de actul contestat - conform art. 401 alin. 1 - ar conduce la încălcarea dreptului acelei persoane de a-și proteja un drept real recunoscut de lege.
În continuare, recurenta arată că nu a avut cunoștință de actul de adjudecare până la momentul la care intimatul a introdus acțiunea de ieșire din indiviziune împotriva lui, nefiind vreodată citată în cadrul procedurii de executare silită. Astfel, au fost încălcate prevederile art. 500 alin. 3.pr.civ.
Recurs legal timbrat.
Intimatul a formulat întâmpinare, pe această cale susținând că recurenta-contestatoare putea formula contestație la executare numai în cadrul termenului de 15 zile de la data efectuării vânzării, potrivit art. 401 alin. 2.pr.civ. ea fiind terț față de procedura de executare silită finalizată prin respectiva vânzare, corespunzător celor reținute de instanța de apel.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Prin art. 401.pr.civ. legiuitorul stabilește termenul în care poate fi promovată o contestație în anulare, făcând distincții în privința momentului de la care acest termen începe să curgă în raport de persoanele care ar putea avea interes să întreprindă un astfel de demers.
Alineatul 2 al acestui articol circumstanțiază în mod expres persoanele cărora li se aplică, și anume cele care au calitatea de terț față de procedura de executare silită și care pretind un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.
Cum recurenta contestatoare este terț față de procedura de executare silită pe care o contestă în speță, dispozițiile acestei din urmă reglementări i se aplică în mod neechivoc, ea neputându-se prevala de cele conținute în alin. 1 al art. 401.pr.civ.(din a cărui redactare reiese că se referă la persoanele ce participă la procedura de executare silită, față de care se îndeplinesc și se comunică actele de executare susceptibile a le produce o vătămare, acte specifice acestei etape procedurale).
Așa fiind, nu se poate reține că instanța de apel ar fi făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 401.pr.civ. atunci când a analizat respectarea termenului legal de formulare a contestației la executare pendinte în contextul celui de-al doilea alineat.
Prevederile art. 399.pr.civ. stabilesc cadrul procesual în care "cei interesați sau vătămați prin executare" silită se pot adresa instanței de judecată spre a ataca actele de executare efectuate de către executor, această reglementare nefiind în vreun fel incompatibilă cu reglementarea, în continuare, a unor condiții - precum termenul în care se poate proceda la un astfel de demers judiciar - pe care trebuie să le respecte persoanele respective.
Susținerea recurentei-contestatoare potrivit căreia limitarea termenului în care terții ar putea formula contestație la executare, în raport de data vânzării, ar fi de natură a încălca dreptul acestora de a-și proteja un drept real cunoscut de lege este fundamentată pe ignorarea nejustificată a alin. 3 din art. 401.pr.civ. care stabilește în mod neechivoc faptul că "neintroducerea contestației în termenul prevăzut de alin. 2 nu-l împiedică pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii". Prin raportare la aceste din urmă prevederi legale, apare ca evident faptul că nerespectarea termenului respectiv nu împiedică terțul - contestatoarea - să își valorifice dreptul pretins în condițiile dreptului comun, acesta fiind numai decăzut din dreptul de a uza de procedura specială a contestației la executare.
Reținând că cererea formulată în speță, de către contestatoare, a fost soluționată pe cale de excepție - aceea a tardivității - aspectele relevate prin motivele de recurs cu referire la pretinse neregularități în derularea procedurii de executare silită nu pot fi analizate pentru că ele țin de însuși fondul contestației, fond care nu a făcut obiectul judecății în fața instanțelor de fond de vreme ce contestația nu a fost introdusă înăuntrul termenului legal menționat.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către recurentă deciziei recurate și în consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează a se dispune respingerea recursului astfel susținut.
În ceea ce privește cererea intimatului privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că acest intimat nu a depus dovezi referitoare la cuantumul cheltuielilor efectuate cu acest titlu, contrar obligației care îi revenea conform prevederilor art. 1169.civ. astfel că urmează a se reține netemeinicia solicitării formulate în acest mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către împotriva deciziei civile nr. 174/05.02.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și, ca nefondat.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. GS
.red. AP
2 ex./09.12.2008
Judecător apel - Secția a V-a Civilă
Președinte:Vălan AglaiaJudecători:Vălan Aglaia, Georgeta Stegaru, Brătuianu Antonela
