Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 509
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata S împotriva deciziei civile nr. 32 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 6391 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare COM S și intimații terți popriți BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S, intimat BANK, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurenta intimată S, și avocat, reprezentând intimata contestatoare COM S, lipsind intimații terți popriți BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S, BANK.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta intimată S, a susținut oral motivele scrise, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9. criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că instanța a făcut o greșită interpretare a susținerilor recurentei intimate, întrucât nu a existat confuzie între termenul de prezentare al filei CEC la unitatea bancară și termenul de prescripție.
Totodată, în mod greșit a fost înlăturată apărarea recurentei cu privire la art. 20 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, în cadrul acestui decret neexistând precizarea că nu își are aplicabilitate și în caz de instituire a popririi. Înființarea popririi nu reprezintă o măsură de constrângere, cum s-a susținut, fiind doar o măsură de asigurare.
Al doilea motiv de recurs privește aplicabilitatea prevederilor art. 454. în detrimentul prevederilor speciale, prevăzute de Legea CEC-ului. Astfel, în legea specială nu există prevederi exprese care să susțină obligativitatea emiterii unei somații de către creditor, iar această lege nu își are aplicabilitate în relațiile dintre societăți, ci doar dintre unitățile bancare. Instanța de apel a făcut o confuzie între nulitatea actelor de executare ca urmare a nerespectării termenului de prescripție.
A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârilor atacate și menținerea formelor de executare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata contestatoare COM S, a arătat că în cauză este vorba de o executare specială, prevăzută de o lege specială, respectiv Legea CEC-ului. Termenul de prezentare a filei CEC, de 8 zile, a fost respectat, iar executare silită a acestui CEC este prescrisă. În cauză nu sunt incidente prevederile art. 20 din Decretul 167/1958, întrucât a fost o executare silită, prin intermediul executorului judecătoresc. Poprirea fiind fără somație emisă către debitor, este nulă de drept. A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 639l/ 2007 Judecătoria Slatina a admis opoziția la executare silită formulată de contestatoarea debitoare SC COM SRL, în contradictoriu cu intimații terți popriți SC SRL S, BCR S și BANK S.
S-a anulat executarea silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. l72/2007 întocmit de executorul judecătoresc și s-a dispus întoarcerea executării silite în sensul că intimata creditoare a fost obligată să restituie suma pe care a încasat-o de la terții popriți și anume 76.8l2,l2 lei debit - și 7297,7l lei, cheltuieli de executare.
S-a respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea intimatei creditoare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că s-a emis de către contestatoarea debitoare o filă CEC pentru o datorie față de intimata creditoare. Cum datoria nu s-a achitat la scadență, cecul a fost prezentat la încasare, însă din lipsa totală de disponibil a fost refuzat la plată.
În această situație creditoarea a procedat la executarea silită în baza cecului deținut.
Dreptul creditoarei de a solicita executarea în baza acestuia era prescris, putând fi prezentat la plată în termen de 8 zile, conform art. 30 alin. l, din Legea nr. 59/l934 cu modificările ulterioare. Termenul de prezentare începe să curgă de la data scadenței, menționată în instrumentul de plată și sfârșește în 8 zile, respectiv la l8.07.2006. Termenul de prescripție este de 6 luni și începe să curgă de la data expirării termenului de prezentare la plată, împlinindu-se la l9.0l.2007, așadar înainte de a se proceda la punerea în executare silită a acestuia. Executarea silită a pornit fără să se emită somație deși exista această obligație conform art. 256 lit. j din Normele Cadru nr. 7/l994 ale BNR. Încălcarea acestor obligații este sancționată cu nulitatea absolută a actelor emise, prescripția putând fi întreruptă doar prin plata valabilă.
Instanța a reținut și faptul că și creditoarea a încălcat dispoz. art. 45 din Legea 59/l934 în sensul că nu a încunoștințat-o pe debitoare în termen de 4 zile lucrătoare despre refuzul la plată.
În cauză nu se aplică dispoz. art. 454 pc.- care au un caracter general, aplicându-se numai dispozițiile cu caracter special prevăzute de Legea nr. 59/l934. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-au respins ca neîntemeiate, întrucât nu s-au depus la dosar acte doveditoare ale cuantumului acestora.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel creditoarea SC SRL S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține astfel, că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că dreptul creditoarei de a cere executarea silită era prescris, întrucât a fost respectat termenul de prezentare, iar dreptul acesteia se încadrează în termenul legal de 8 zile.
Al doilea motiv de apel se referă la faptul că instanța nu a ținut cont că debitul este cert, real și exigibil, și că societatea debitoare nu poate solicita prin acțiune separată restituirea sumei integrală deja încasate, având în vedere dispoz. art. 20 alin. din Decretul l67/l958.
Potrivit dispoz. art. 20 din Decretul l67/l958 dreptul subiectiv al creditoarei de recuperare a debitului nu s-a stins niciodată, astfel încât debitoarea nu are dreptul și nu poate să ceară restituirea prestației instituită prin fila CEC.
Al treilea motiv de apel privește reținerea greșită a instanței de fond că executarea silită nu trebuia efectuată fără emiterea unei somații, deși dispoz. art.256 din Normele Cadru, precizează elemente strict orientative și nicidecum cu valoarea imperativă așa cum susține instanța de fond.
Prevederile codului d e procedură civilă în materia executării silite prin poprire se completează cu cele din legea CEC-ului, în conținutul căreia nu există nici o dispoziție expresă care să susțină obligativitatea emiterii somației de către creditor.
Ultimul motiv de apel se referă la reținerea de către instanța de fond a încălcării dispoz. art. 45 din Legea 59/l934 în sensul că nu a fost încunoștințată societatea debitoare în termen de 4 zile lucrătoare despre refuzul la plată.
S-a ignorat ultimul paragraf care menționează că acela care nu face încunoștințarea în termen de 4 zile nu decade din dreptul său de regres.
Prin decizia civilă nr.32 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată - SRL S cu sediul în S,-, județul împotriva sentinței civile nr.6391din data de 22 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare SC Com SRL S, cu sediul în-, județul O și intimat terț poprit BCR S cu sediul în S,-, județul O și Bank S, cu sediul în str. -, -nion.
S-a reținut că apelanta confundă termenul de prezentare a filei CEC la unitatea bancară pentru decontare, cu termenul de prescripție în care se poate solicita executarea silită a filei CEC prezentată în termen.
Prin soluția instanței de fond s-a constatat nerespectarea termenului de prescripție a executării, în raport de prevederile pct.256 din Normele Cadru nr.7/1994 emise de BNR în aplicarea Legii nr.59/1934.
Dispozițiile art.20 alin.1 din Decretul nr.167/1958 nu sunt aplicabile în speță, întrucât debitorul nu a executat obligația de bună voie după prescrierea dreptului la executare, ci aceasta a fost adusă la îndeplinire de creditor, prin poprire, peste termenul de prescripție.
Privitor la incidența în speță a dispozițiilor din Normele Cadru nr.7/1994, s-a reținut că, referindu-se la procedurile speciale de executare, au caracter obligatoriu, iar prevederile din Legea CEC-ului se completează cu normele de drept comun, dispozițiile art.454 Cod pr.civilă nefiind aplicabile în detrimentul celor speciale.
Analizându-se și ultimul motiv de apel, s-a apreciat că nulitatea actelor de executare pornite în baza CEC-ului deținut de creditoare, nu este influențată de faptul că cel ce nu face încunoștințarea în termen de 4 zile despre refuzul la plată nu decade din dreptul său de regres, atâta timp cât s-a împlinit termenul de a cere executarea silită.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei creditoarea SC SRL Sad eclarat recurs, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținând că instanța de apel a dat o greșită interpretare susținerilor sale în privința termenului de prezentare a filei CEC și respectiv a termenului de prescripție a executării, fiecare din aceste termene fiind analizat distinct în motivele de apel.
Prevederile art.20 din Decretul nr.167/1958 guvernează domeniul prescripției extinctive și nu pot fi înlăturate, modalitatea de îndeplinire a obligațiilor debitorului fiind indiferentă în aplicarea acestor dispoziții, atâta timp cât s-au urmat procedura legală prevăzută de art.452 și următoarele Cod pr.civilă.
Înființarea popririi se instituie ca o măsură de asigurare a creditorului împotriva debitorului, nu ca o măsură de constrângere, iar prevederile speciale din Legea CEC-ului nr.59/1934 trebuiau interpretate în raport cu normele ce reglementează prescripția extinctivă, cuprinse în Decretul nr.167/1958.
Obligativitatea emiterii somației de către creditor nu este prevăzută de Legea nr.59/1934, condiții în care dispozițiile din art.256 lit.j din Normele Cadru nr.7/1994 sunt strict orientative, cu atât mai mult cu cât fac referire strictă la societățile bancare, nu la societăți comerciale.
În ultima critică, recurenta pretinde că instanța a făcut o confuzie între două instituții; nulitatea actelor de executare ca urmare a nerespectării termenului de prescripție și păstrarea dreptului de regres al creditorului care nu a făcut încunoștințarea în termen de 4 zile lucrătoare.
Recursul nu este fondat.
Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale care sunt prioritare față de norma de drept comun, ce în astfel de situații se aplică numai unde legea specială nu dispune.
Caracterul prioritar al normei speciale decurge din însăși finalitatea adoptării ei, dovedind voința legiuitorului de deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de strictă interpretare și aplicare.
Legea generală poate să modifice sau să înlăture incidența legii speciale numai când cuprinde prevederi exprese în acest sens.
În contextul celor menționate, în speță justificat au reținut instanțele aplicabilitatea dispozițiilor Legii CEC-ului nr.59/1943 și Normelor Cadru nr.7/1994, care conțin prevederi speciale, derogatorii de la normele de drept comun în privința cecului, ca instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare, înlăturând astfel incidența art.452 și următoarele Cod pr.civilă.
Se impune precizarea că nu suntem în situația unei executări benevole din partea debitorului, ci în cazul executării silite pornite de creditoare tocmai ca efect al refuzului la plată din cauza lipsei totale de disponibil în cont.
Dispozițiile art.452 și următoarele Cod pr.civilă, care reprezintă norma generală în materia executării silite prin poprire nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care în privința executării ceculu, legea a prevăzut o procedură specială.
În conformitate cu prevederile art.53 din Legea nr.59/1934, cecul are valoare de titlu executoriu, iar executarea se face potrivit dispozițiilor art.54 și următoarele, după investirea cu formulă executorie a cecului.
Art.73 din același act normativ instituie un termen de prescripție a executării, de 6 luni, socotit de la expirarea termenului de prezentare la plată, la același termen făcând trimitere și prevederile pct.256 alin.2 din Normele Cadru nr.7/1994.
Fiind în prezența unei dispoziții speciale, termenul prevăzut de art.20 din Decretul nr.167/1958, act normativ ce reprezintă legea generală în materia prescripției extinctive, nu se aplică în speță, fiind incidente prevederile derogatorii, din legea specială.
Recurenta face o greșită interpretare a raportului normă specială - normă generală, acordând prevalență acesteia din urmă, împotriva principiului potrivit căruia prioritară este legea specială, derogatorie de la dreptul comun.
Este de necontestat că litigiul a fost soluționat pe excepția prescripției executării, iar referirea făcută în considerentele deciziei la termenul de prezentare la plată a filei CEC, privește strict momentul de la care începe să curgă termenul în care creditorul putea cere executarea silită, așa încât nu se poate concluziona că instanțele au confundat cele două termene.
Prin urmare, aspectul referitor la obligativitatea emiterii somației de către creditor este irelevant în raport de excepția reținută.
Nefondată este și ultima critică din motivele de recurs, față de dispozițiile art.73 din Legea nr.59/1934, în conformitate cu care acțiunile de regres se prescriu în 6 luni, socotite de la expirarea termenului de prezentare, astfel încât întemeiat tribunalul a concluzionat că actele de executare îndeplinite după trecerea acestui termen sunt nule.
În consecință recursul este nefondat și va fi respins, conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă recurenta va fi obligată la plata sumei de 4369,68 lei cheltuieli de judecată către intimata contestatoare SC COM SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata S împotriva deciziei civile nr. 32 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 6391 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare COM S și intimații terți popriți BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S, intimat BANK.
Obligă recurenta la plata sumei de 4369,68 lei cheltuieli de judecată către intimata contestatoare SC COM SRL
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
10.06.2008
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin
