Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 510/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 510
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de intervenientul împotriva deciziei civile nr. 26 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 5128 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții --NE PRIN LICHIDATOR JUDICIAR. și, reclamanta - L, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurentul intervenient, și asociatul unic, asistată de avocat, ambii reprezentând intimata reclamantă -, lipsind intimații pârâți --NE PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și păârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare formulată de intimata reclamantă -
Avocat, pentru recurentul intervenient, a depus dovada achitării taxei de timbru și i-a fost comunicată întâmpinarea. Nu a solicitat un nou termen pentru observarea acesteia.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului, punând în discuția parților excepția lipsei de interes a recurentului intervenient de a formula critica vizând lipsa calității procesuale pasive a pârâtului și de a fi el introdus în cauză în calitate de pârât.
Avocat, pentru recurentul intervenient, a arătat că intervenientul avea interes de a fi introdus în cauză în calitate de pârât, în acest fel având posibilitatea să își facă apărări specifice acestei calități, privind rezoluțiunea contractului.
Pe fond, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că Tribunalul Olta omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. A pus concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă -, a arătat că recurentul a fost parte în proces, în calitate de intervenient în interes propriu, prin cerere contestând și actul de rezoluțiune. În calitate de pârât nu ar fi făcut alte apărări decât a făcut în calitate de intervenient. Interesul nu este justificat întrucât nu mai avea calitate de reprezentant a --NE, calitate de reprezentant având, până în anul 2009.
Pe fondul cauzei, a arătat că actul de rezoluțiune între cele două societăți a fost încheiat cu respectarea prevederilor referitoare la simetria actelor juridice.
A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 26 noiembrie 2006, sub nr. 9393/2004 reclamanta - - SRL Tac hemat in judecata pârâta - --NE SRL T pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6123/03.08.2003 și să se dispună radierea notarii acestuia de la Biroul de carte funciara de pe lângă Judecătoria Timișoara.
In motivarea cererii, s-a arătat că între cele două părți a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6123/03.08.2003 de BNP prin care reclamanta se obliga sa vândă după dezmembrare și întabulare cota de din imobilul denumit "Parc de Rezervoare", compus din mai multe instalații amplasate pe un teren in suprafață de 2435 mp pentru prețul de 3.300.000.000 lei, preț achitat de către parata in baza unui contract de credit acordat de BCR T și garantat prin înscrierea unui drept de ipoteca de rangul I asupra unui imobil proprietatea asociatului unic al reclamantei,.
Întrucât creditul nu a fost achitat, imobilul a fost scos la licitație publică, fapt pentru care la data de 18.12.2003 părțile s-au înțeles asupra rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumparare printr-un act semnat și stampilat de ambele părți in prezenta avocatului.
Prin încheierea nr. 3621/14.06.2005 ICCJ - Secția Comerciala a admis cererea de strămutare a cauzei la Tribunalul O l t, înregistrată pe rolul acestuia sub nr. 4467/2005.
Tribunalul Olta admis acțiunea formulată de reclamanta, prin sentința nr. 725/14.12.2005, împotriva acesteia fiind formulat apel, respins de către Curtea de APEL CRAIOVA - secția comercială prin decizia nr. 89/13.04.2006 pronunțată in dosar nr. 108/COM/2006.
Soluția a fost recurată de către parata iar ICCJ, prin decizia nr. 484/01.02.2007 pronunțată in dosar nr-, a admis excepția necompetentei materiale a instanțelor comerciale, casând atât decizia Curții de Apel, cat si sentința Tribunalului Olt si trimițând cauza spre rejudecare in prima instanță la Judecătoria Slatina.
Reclamanta si-a precizat acțiunea arătând că înțelege să se judece in contradictoriu cu pârâta, prin administrator judiciar și cu, unic asociat si succesor al acesteia.
La termenul de judecata din 24.04.2007 s-a dispus emiterea unei adrese către Oficiul Registrului Comerțului din cadrul Tribunalului Timiș pentru comunicarea situației juridice a societății parate și a calității numitului, relații înaintate cu adresa nr. /03.05.2007, din care rezulta ca avea calitatea de administrator pana la 31.07.2009, administrator judiciar, iar si Fiul SRL, calitatea de lichidator judiciar.
In aceste condiții s-a dispus citarea paratei prin lichidatorul judiciar amintit.
La termenul din 19.06.2007 s-a depus de către cerere de intervenție in interes propriu, motivând in sensul ca prin contractul de cesiune de creanță nr. 183/28.07.2005 legalizat de BNP T, a preluat integral de la societatea parata dreptul de creanță in suma de 330.000 lei asupra - Com SRL, precum și toate drepturile aferente decurgând din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6123/-03.08.2003, prin cesiunea respectiva fiind stinsa o datorie a - --Ne SRL in suma de 500.000 lei, contract înscris in Cartea funciara cu nr. 4846.
Prin cerere reconvențională, a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare a cotei ideale de din imobilul denumit generic "Parc de rezervoare" si in subsidiar obligarea reclamantei la plata sumei de 660.000 lei, dublul sumei din antecontractul de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr.5128/09.10.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta - - SRL T împotriva pârâtei - --NE SRL T prin lichidator ca fiind formulată de o persoană ce nu are calitate procesuală de folosință. S-a admis cererea reclamantei împotriva pârâtului și a intervenientului în nume propriu în sensul constatării rezoluțiunii antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6123/03.08.2003, precum și s-a dispus radierea notificării acestuia din cartea funciară a imobilului cu nr.4846 aflată la biroul de carte funciară de pe lângă Judecătoria Timișoara.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel criticând soluția pentru interpretarea eronată atât a probatoriilor administrate, cât și a dispozițiilor legale în materie. Apelantul a arătat că actul de vânzare nr.6123/2003 a fost executat integral de părțile contractante, situație în care nu se mai putea solicita rezoluțiunea actului de către părți iar cesiunea de creanță față de cesionarul își produce toate efectele recunoscute de lege. S-a mai susținut că în speță instanța nu a examinat și interpretat corect dispoz.art.977 civ.
La data de 15 ianuarie 2008 s-a depus o precizare a motivelor de apel invoccându-se lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 26 din 12 februarie 2008 Tribunalul Olta fost respins apelul.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că în cauza dedusă judecății a existat o executare a antecontractului care a produs în parte efecte pentru pârâta - - SRL, astfel că rezoluțiunea prev. în art.1021 civ. putea fi invocată doar de aceasta, ori acest lucru nu s-a întâmplat.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe fapte subsecvente încheierii și executării antecontractului de vânzare cumpărare și anume rezoluțiunea acestora prin voința părților contractante - constatată prin actul sub semnătură privată al părților la 18 dec.2003, situație confirmată și de martorul audiat în cauză.
Critica nerespectării simetriei actelor juridice a fost respinsă pe considerentul că în speță se contestă o dovadă scrisă, situație în care apelantul putea să facă defăimarea actului și să ceară verificarea de scripte, însă o astfel de cerere nu a fost formulată. Actul sub semnătură privată a fost considerat valabil chiar dacă este făcut într-un singur exemplar original el a exprimat voința inițială a părților și a fost stins tot prin voința părților prin actul de rezoluțiune din 18.dec.2003, situație în care se constată o simetrie a actului juridic atacat.
Ultima critică a soluției fondului cauzei referitoare la faptul că deși s-a admis acțiunea nu s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului de vânzare cumpărare ceea ce a dus la îmbogățire fără justă cauză a reclamantei a fost respinsă deoarece instanța de fond nu a fost investită cu o asemenea cerere sunt aplicabile dispoz. art.129 pct.6 pr.civ.
Instanța reținut că - --NE SRL a fost radiată din registrul comerțului la 2.11.2007 în urma încheierii nr.47/S/19.09.2007 emisă de Tribunalul Timiș, situație în care nu mai are capacitate procesuală și nici drept de reprezentare, astfel că excepția invocată a fost corect soluționată de fondul cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul, motivând că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, ridicată prin precizarea motivelor de apel d e la 15 ian. 2008.S-a solicitat admiterea acestei excepții și introducerea în cauză a intervenientului ca pârât.
Recurentul a arătat că de la data promovării acțiunii ( 26.11.2004) până la judecarea în primă instanță au intervenit modificări în ce privește starea pârâtei, care a fost radiată din Registrul Comerțului prin sentința 47/8.03.2007 iar instanța în mod greșit a introdus în cauză ca pârât pe, care nu are capacitate și calitate procesuală.
Cererea de intervenție a fost justificată prin cesiunea de creanță din 28.07.2005, în temeiul căreia intervenientul a devenit succesorul cu titlu particular al societății pârâte. Intervenientul a făcut referire la poziția procesuală și drepturile acestei părți, în general, în procesul civil, și a concluzionat că se impunea să se constate că are calitatea de pârât, calitate în care putea să își facă apărări specifice, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În cel de al doilea punct al motivelor de recurs s-a solicitat modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii, admiterii cererii de intervenție și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare. S-a expus pe larg situația de fapt, s-a arătat că nu se impunea ca intervenientul să ceară o verificare de scripte, deoarece semnăturile administratorilor cumpărătoarei de pe actul de rezoluțiune nu sunt cele reale, ceea ce se putea constata în urma unei expertize a scrisului.
S-a invocat nerespectarea dispoz. art 1179 alin 1 și 2 civ. și modul în care incidența acestui text a fost analizată de tribunal, s-a arătat că avocatul care a semnat actul este un martor, că actul nu concordă cu realitatea, că imobilul în litigiu este în continuare urmărit silit, ceea ce duce la concluzia că nu a existat voința părților de a rezolvi actul.
La data de2 iunie 2008 intimata - - SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
În aplicarea principiului disponibilității, instanța are nu numai obligația de a se pronunța în limitele investirii sale, potrivit art. 129 alin 6 c, ci și de a analiza toate cererile și susținerile părților, iar în căile de atac, toate criticile aduse, o analiză completă a fondului cauzei constituind expresia dreptului la un proces echitabil.
Potrivit art. 258 alin 1 pct. 5 hotărârea trebuie să cuprindă motivele în fapt și în drept care au format convingerea instanței, însă o motivare succintă nu echivalează cu nemotivarea hotărârii. Părțile sunt îndreptățite să critice o hotărâre în ipoteza în care susținerile lor au fost ignorate de instanță, nu li s-a dat niciun răspuns ori instanța s-a mărginit să consemneze că sunt neîntemeiate, dar atunci când analiza instanței nu este foarte dezvoltată, criticile nu pot fi primite, cât timp din cuprinsul hotărârii rezultă cu claritate ce a dus la o anumită soluție.
În speță, se constată că în penultimul alineat al filei trei din decizia tribunalului s-a răspuns excepției ridicată de apelant, stabilindu-se indirect faptul că pârâtul are calitate procesuală cât timp societatea al cărui asociat a fost, este în prezent radiată din Registrul Comerțului și, deci, lipsită de capacitate de folosință. Chiar dacă motivarea tribunalului nu este una amplă și nu a urmărit să răspundă tuturor afirmațiilor apelantului, are relevanță faptul că s-a răspuns excepției ridicate și argumentelor de drept expuse pe larg în motivele de apel.
Ca urmare, nu este fondată cererea de a se casa decizia tribunalului, susținută la primul punct din motivele de recurs, apelul fiind cercetat sub toate aspectele.
Prima parte a criticilor recurentului vizează lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, intervenientul solicitând ca el să fie pârât în cauză. Instanța apreciază că nu există un interes al intervenientului recurent în invocarea acestei excepții.
Astfel, calitatea procesuală pasivă este stabilită de reclamant prin cererea de chemare în judecată și presupune identitatea pârâtului cu persoana care este obligată în raportul juridic dedus judecății. Instanța din oficiu nu poate cita în cauză o anumită persoană, în calitate de pârât, singura posibilitate pe care o are atunci când constată că pârâtul indicat de reclamant nu are calitate procesuală pasivă fiind aceea de a respinge acțiunea.
Un terț participant la proces ca intervenient în nume propriu nu poate invoca lipsa calității procesuale pasive a pârâtului și nu poate solicita citarea sa în calitate de pârât, cât timp cadrul procesual este determinat de reclamant, în exercitarea principiului disponibilității.
Intervenientul în interesul uneia din părți poate opune toate apărările ce stau la îndemâna părții în interesul căreia a intervenit, în timp ce intervenientul principal are calitatea de reclamant, având pretenții proprii legate de obiectul litigiului, pretenții ce se opun pârâtului și reclamantului, deopotrivă.
Un terț poate lua locul uneia din părțile principale doar dacă în timpul procesului are loc o transmisiune a calității procesuale, activă sau pasivă, însă în speță nu este vorba despre o astfel de situație juridică.
Terțul intervenint nu poate obliga pe reclamant să își îndrepte pretențiile împotriva sa, iar judecarea litigiului în contradictoriu cu pârâtul din cererea de chemare în judecată nu afectează drepturile procesuale ale terțului intervenient.
Interesul este o condiție de fond a exercitării dreptului la acțiune, care trebuie regăsită atât în judecarea acțiunii, cât și în căile de atac. Constituie interes folosul practic, material, scopul urmărit prin punerea în mișcare a unei anumite proceduri judiciare.
Recurentul intervenient a justificat un interes la promovarea cererii sale, prin care a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare și care să îi confere dreptul de proprietate asupra imobilului, însă nu are un interes în a susține excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și dobândirea acestei calități de către intervenient. Din modul în care au fost expuse motivele de recurs rezultă că se face o confuzie între interesul în promovarea cererii, care nu este contestat, și interesul în ridicarea excepției lipsei calității procesuale a pârâtului.
Motivarea intervenientului că putea face anumite apărări din poziția procesuală a pârâtului este nefondată și ilogică, deoarece același apărări le putea face dacă intervenea în proces în interesul pârâtului, fiind în acest sens dispoz. art. 54, după cum judecarea procesului în contradictoriu cu el, ca și intervenint principal, îi deschidea posibilitatea de a formula orice apărări considera necesare sau de a cere administrarea oricăror probe pentru a dovedi drepturile pretinse. Deasemenea, cererea formulată de intervenint este echivalentă unei cereri reconvenționale pe care acesta ar fi făcut-o în calitate de pârât, așadar, nu a fost lipsit de posibilitatea de formula în fața instanței apărări sau cereri.
Concluzia care se impune este aceea că instanța de recurs va respinge critica vizând lipsa calității procesuale a pârâtului ca fiind făcută fără a exista un interes din partea recurentului. Din acest motiv s-ar prelungi nejustificat cursul procesului și ar fi lipsit de eficiență juridică și excesiv de formal ca decizia tribunalului să fie casată cu trimitere spre rejudecare pentru că tribunalul a analizat succint excepția respectivă, cât timp fost ridicată de o persoană lipsită de interes.
Criticile formulate de recurent asupra fondului cauzei pot fi încadrate în prev. art. 304 pct.9 c și privesc greșita aplicare unor dispozății legale.
Art 1179 civ. impune obligativitatea încheierii convențiilor sinalagmatice constatate prin înscris sub semnătură privată în atâtea exemplare câte părți cu interese contrare sunt. Înscrisul prin care părțile conveneau rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare nu este supus acestei obligativități, deoarece nu are caracterul unui pact comisoriu de ultim grad, în virtutea căruia actul să fie considerat desființat de plin drept, ci este necesară intervenția instanței de judecată pentru a constata intervenită rezoluțiunea.
Instanța este cea care stabilește dacă antecontractul va fi desființat, iar motivele de desființare pot fi nu numai cele prev. de art 1201 civ. respectiv neexecutarea culpabilă a unei obligații de către o parte, ci și voința părților de a stinge drepturile și obligațiile lor. O astfel de voință este expresia principiului mutuus consensus, mutuus disensus, al simetriei actelor juridice.
Lipsa mențiunii multiplului exemplar nu trebuie absolutizată, întrucât dreptul modern nu este unul excesiv de formalist, încărcat de expresii sacramentale, ci normele sale trebuie înțelese că vin să protezeje interesele părților, să le ușureze executarea obligațiilor. Actul prin care părțile s-au înțeles asupra desființării antecontractului anterior a fost încheiat de reprezentanții lor, în prezența unor martori, a căror profesie nu are importanță deosebită, semnăturile părților au fost confirmate în urma efectuării unor expertize ale scrisului, astfel că el este valabil încheiat.
Obligativitatea consemnării în înscris a încheierii sale în mai multe exemplare poate fi invocată doar de partea care refuză să își execute obligația, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispoz. art. 1179 alin 3 civ. cât timp cel care și-a executat obligația nu mai poate opune nevalabilitatea înscrisului pentru lipsa mențiunii multiplului exemplar.
Terțul față de înscris, devenit parte în urma unei cesiuni, trebuie să ia poziția procesuală a părții care i-a cedat drepturile, ori în speță nu poate fi vorba despre un refuz al executării obligației, deoarece înscrisul respectiv stinge drepturi și obligații, nu dă naștere acestora.
Recurentul a făcut o interpretare greșită a prev. art. 177 și urm.
Actul prin care părțile au convenit rezoluțiunea este un înscris sub semnătură privată, chiar dacă este în parte dactilografiat ori tehnoredactat, pentru că sunt definite înscrisuri sub semnătură privată cele care nu sunt autentice, în sensul art.1171 civ.
În atare condiții, potrivit art. 177 civ. un act sub semnătură privată folosit ca probă în procesul civil poate fi ori recunoscut de părțile adverse, ori defăimat. înscrisului se face în condițiile art. 178 și urm., procedură care nu a fost folosită de intervenint. Dealtfel, în condițiile în care asupra actului s-au făcut expertize criminalistice ale scrisului și s-a constatat că el a fost semnat de reprezentanții celor două societăți, orice verificare de scripte era inutilă, iar susținerea în continuare a falsității semnăturii este o simplă afirmație, contrazisă de probe științifice.
Actul de rezoluțiune este redactat pe două foi, care au legătură între ele, întrucât ultimul alineat al primei pagini se continuă pe a doua pagină, astfel că este total nefondată critica vizând semnarea unei foi de către reprezentanții societăților fără să aibă legătură cu prima foaie. În actul respectiv nu există o neconcordanță legată de data scoaterii la licitație publică a imobilului, părțile făcând referire la deschiderea procedurii bancare, care este anterioară datei de 3 aug. 2003.
Ultima critică referitoare la nepronunțarea tribunalului asupra unei dovezi nu poate fi primită, cât timp dispoz. art. 304 pct. 10 c au fost abrogate iar recursul este o cale extraordinară de atac ce clarifică aplicarea corectă a normelor de drept la o situație de fapt deja stabilită de instanțele de fond.
Față de aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate motivele de recurs în sensul art. 304 c, recursul se va respinge ca nefondat.
În temeiul art. 274 c, recurentul va fi obligat către intimata reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat, potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul intervenient în nume propriu împotriva deciziei civile nr. 26 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât -" - - NE SRL prin lichidator judiciar, intimatul reclamant - " Co" SRL și intimatul pârât.
Obligă recurentul intervenient către reclamantul intimat - - SRL T la 3 000 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 5 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./Tehnored. GI
2ex/11.06.2008
Jud apel - A,
Jud. fond -.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin
