Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 53
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorii și, domiciliați în M,-, județ D, împotriva deciziei civile nr. 339/19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații și, domiciliați în M,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații și, reprezentați de avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 20 dosar, lipsind recurenții-contestatori și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații și au depus la dosar întâmpinare, prin intermediul serviciului registratură, înregistrată sub nr. 230/11.01.2010, comunicată recurenților potrivit adreselor aflate la filele 12-13 dosar. Totodată, se precizează că recurenții nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, deși au fost citați cu această mențiune, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 14-15 dosar. Se menționează de asemenea că prin intermediul serviciului registratură recurenții-contestatori au depus la dosar, în dimineața ședinței de judecată, cerere de amânare a cauzei, înregistrată sub nr. 995/25.01.2010, prin care se precizează că sunt în vârstă, bolnavi și datorită temperaturilor scăzute sunt în imposibilitate de a se prezenta în instanță, neavând posibilități materiale pentru a-și angaja apărător, urmând să remită instanței prin poștă taxele de timbru pe care susțin că le-au achitat.
Avocat pentru intimații și depune la dosar originalul împuternicirii avocațiale, chitanța nr. 95/17.12.2009 în valoare de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat și originalul întâmpinării.
Curtea pune în discuția părții prezente cererea de amânare formulată de recurenții-contestatori.
Avocat pentru intimați arată că datorită condițiilor meteorologice nefavorabile s-a deplasat cu greu din județul D pentru a se prezenta în instanță, precizând că se opune amânării.
Curtea, având în vedere că recurenții-contestatori nu au dat curs solicitării instanței de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, nu se poate pronunța asupra cererii de amânare a judecății cauzei pentru lipsă de apărare formulată de recurenți.
În aceste condiții, în baza art. 137 alin.1 rap.la art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, Curtea invocă din oficiu și pune în discuție excepția netimbrării cererii de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru intimații și, solicită admiterea excepției netimbrării invocată din oficiu de instanță și anularea recursului promovat de contestatori ca netimbrat.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 458/30.04.2009, Judecătoria Morenia respins contestația la executare formulată de și în contradictoriu cu intimații și și a obligat contestatorii la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit art.399 și art.400 Cod procedură civilă, orice executare silită se poate contesta de către cei vătămați prin executare, însă contestația nu poate privi decât înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii care se execută.
În speța de față, reține instanța de fond, contestatorii sunt nemulțumiți de modul în care s-a dispus grănițuirea proprietăților părților prin sentința civilă nr. 2309/2006 a Judecătoriei Moreni, schimbată în parte prin decizia civilă nr.148/2001 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă irevocabilă.
Motivează judecătorul fondului că, grănițuirea proprietăților a avut loc în baza unei expertize de specialitate, iar situația de fapt a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat, împrejurări față de care contestația la executare și cererea de suspendare a executării au fost apreciate ca nefondate și au fost respinse ca inadmisibile,făcându-se și aplicarea art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii, cererea lor fiind calificată ulterior, în ședința publică din 24 august 2009, ca apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că în mod greșit instanța de fond, fără a intra în cercetarea fondului, a respins contestația la executare cu motivarea că există autoritate de lucru judecat.
Apreciază apelanții că nu s-a observat de instanța de fond că a fost investită cu judecarea unei contestații la titlu, bazată pe art.399 alin.1 Cod procedură civilă, contestație ce viza înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu.
Au mai arătat apelanții că în motivarea contestației au precizat cu claritate în ce constau nelămuririle cu privire la înțelesul întinderea și aplicarea titlului executoriu, iar potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă și art.399 alin.1 Cod procedură civilă instanța era obligată să lămurească cererea cu care a fost investită, anume să lămurească dacă linia de hotar ce se va executa este situată la distanța de 0,60 m, așa cum se prevede în dispozitivul sentinței, sau la 0,70 m, astfel cum este menționat în schița anexă la raportul de expertiză.
De asemenea, susțin apelanții, instanța trebuia să lămurească dacă aliniamentul hotarului se raportează la zidul casei vechi a intimaților sau la zidul casei noi construită de aceștia în continuarea casei vechi și care nu a mai păstrat aliniamentul zidului comun al casei vechi.
O altă critică adusă sentinței a fost aceea că instanța nu s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței cu privire la capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite.
La termenul din 21 iulie 2009 intimații au depus întâmpinare, ce a fost comunicată apărătorului contestatorilor.
Prin decizia civilă nr. 339/19 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul, obligând contestatorii la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimați.
La pronunțarea deciziei tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect că în speța de față ceea ce critică contestatorii nu vizează lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului hotărârii ce se execută, deoarece motivele invocate de contestatorii apelanți reprezintă critici cu privire la hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestație la executare cât și obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit.
Cât privește critica referitoare la împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare, tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiată în condițiile în care în considerentele hotărârii s-a menționat faptul că atât contestația la executare cât și cererea de suspendare a executării sunt inadmisibile și urmează a fi respinse.
Reține tribunalul că, pe calea contestației la executare- și nu a contestației la titlu, așa cum pretind apelanții contestatori- nu pot fi invocate motive de fond care să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, împrejurări față de care instanța de fond în mod corect a respins contestația.
Împotriva deciziei pronunțată de tribunal au declarat recurs contestatorii și, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept disp.art. 304 pct.5 combinat cu art.105 alin.2 Cod proc.civilă, art. 129 alin.6 Cod proc.civilă, art. 304 pct.7 și 9 Cod proc.civiă combinat cu art. 399 Cod proc.civilă.
Sub un prim motiv de recurs, contestatorii au criticat decizia apreciind că în mod greșit a fost soluționată pricina ca o contestație la executare, deoarece ei au înțeles să învestească instanța de fond cu o contestație la titlu, invocând motive ce priveau nelămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței.
Într-un al doilea motiv de recurs, contestatorii au apreciat că instanța de apel a invocat motive străine de natura pricinii, câtă vreme se analizează în considerentele deciziei contestația la executare, deși aceștia învestiseră instanța de fond cu contestația la titlu.
O a treia critică a recurenților este aceea că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, dat fiind prevederile separate pe care legiuitorul a înțeles să le instituie pentru contestația la executare propriu-zisă și contestația la titlu.
Un ultim motiv de recurs se referă la împrejurarea că instanța de fond trebuia să se pronunțe în prealabil asupra cererii de suspendare a executării silite, indiferent de soluția ce urma a fi pronunțată pe fondul pricinii.
În final, în raport de criticile invocate, contestatorii au arătat că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimații și au formulat, în temeiul art. 308 alin.2 Cod proc. civilă, întâmpinare, în cuprinsul căreia au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 25 ianuarie 2010, în baza art. 137 alin.1 rap. la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția netimbrării cererii de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția invocată, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu art. 20 alin. 2 din același act normativ, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Prin art. 20 alin.3 din același act normativ, se statuează în sensul că neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în același sens stipulându-se și prin disp.art.35 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pe de alta parte, art. 9 din OG nr. 32/2005 privind timbru judiciar, sancționează nedepunerea timbrului judiciar cu anularea cererii.
Cum recurenții au promovat prezenta cale de atac însă nu au înțeles să dea curs solicitării instanței de a timbra recursul cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, deși au fost citați cu această mențiune expresă, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 14-15 dosar, pentru considerentele ce preced și în temeiul textelor de lege mai sus menționate, Curtea va anula recursul pentru netimbrare.
În baza art. 274 Cod proc.civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimați, în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței aflată la fila 19 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de contestatorii și, domiciliați în M,-, județ D, împotriva deciziei civile nr. 339/19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații și, domiciliați în M,-, județ
Obligă pe recurenții și să plătească intimaților și suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
--- - --- - -
Grefier,
Red./tehnored.CC
6 ex/26.01.2010
nr- Judecătoria Moreni
nr- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
