Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 708/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 708/R-CM
Ședința publică din 08 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.88/CM din 19 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-contestatoare și consilier-juridic, pentru intimata-pârâtă -Combinatul P, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură al instanței, motive de recurs, formulate de către contestatoarea, care se comunică, în copie, părții adverse.
Recurenta-contestatoare arată că motivele de recurs depuse la data de 6 martie 2009 au fost formulate de apărătorul său. Semnează aceste motive de recurs, complinind cauza de nulitate absolută.
consilier juridic, pentru intimata-pârâtă, arată că a luat cunoștință de conținutul motivelor de recurs, depuse la dosar la data de 1.04.2009 și nu solicită amânarea cauzei în acest sens.
Curtea invocă excepția tardivității depunerii motivelor de recurs din data de 1.04.2009, în raport de data comunicării sentinței către recurentă, respectiv 24.02.2009, punând în vedere părților să pună concluzii atât pe fond, cât și cu privire la excepția invocată.
Recurenta-contestatoare arată că motivele din data de 1.04.2009 sunt depuse la Curtea de APEL PITEȘTI și lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă, de asemenea, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Pe fond, recurenta-contestatoare solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și solicită modificarea în parte a sentinței civile nr.88 din data de 19.01.2009, în sensul de a i se păstra calitatea de angajată, pe funcția deținută anterior concedierii, cu statut de însoțitor permanent, începând cu data de 8.02.2007 și până la reintegrarea efectivă.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului, arătând că sentința Tribunalului Argeșa fost corect pusă în aplicare de unitatea intimată, în sensul că recurenta a fost reintegrată pe aceeași funcție și au fost respectate dispozițiile art.8 și art.37 din Codul Muncii la efectuarea rechemării acesteia la locul de muncă. Mai mult, arată că recurenta îndeplinește condițiile de pensionare. Depune la dosar concluzii scrise.
Recurenta-contestatoare arată că indemnizația pe care o primește ca nevăzător este suplimentară drepturilor cuvenite de la intimată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 3.07.2008, la Tribunalul Argeș, contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC SA COMBINATUL P, a formulat contestație împotriva deciziei nr.1243/04.06.2008, prin care s-a dispus anularea deciziei nr.162/08.02.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației formulate s-a arătat că la data de 04.06.2008 a fost emisă decizia nr.1243/04.06.2008 de către B Combinatul P, prin care s-a dispus anularea deciziei nr. 162/08.02.2007.
A precizat contestatoarea, că la art.2 al deciziei mai sus amintite, drepturile salariale nu au fost stabilite conform legislației în vigoare, respectiv salariul tarifar nu este indexat cu media de 12% pe anul 2007 la fel ca la ceilalți angajați la secția Conversie, respectiv salariul de 782 lei trebuia să fie indexat cu 12%.
Și la art.3 din aceeași decizie salariul de bază este calculat greșit, deoarece nu a fost indexat cu 12%.
În ceea ce privește art.4 din decizia nr.1243/04.06.2008, s-a arătat că intimata era obligată să respecte înțelegerea încheiată între contestatoare și Combinatul P în anul 1990, și, la încadrarea sa în muncă, trebuia să-i păstreze calitatea de angajat al intimatei pe funcția deținută, respectiv cu statutul special de nsoțitor permanent al numitului și păstrarea drepturilor salariale avute, sporurile aferente și toate drepturile salariale care i se cuveneau.
A susținut contestatoarea că din data de 26.09.1990 și până în prezent însoțit permanent pe numitul, locul său de muncă fiind la domiciliul acestuia, pontajul fiind întocmit de către acesta lunar, semnat și înaintat la Combinatul P, în baza acestui pontaj primind salariu aferent funcției pe care a fost angajată.
A mai precizat contestatoarea faptul că, deși numitul nu mai beneficiază de însoțitor permanent plătit de intimată, aceasta continuă să-l însoțească permanent până la soluționarea contestațiilor formulate.
La data de 28.08.2008, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o precizare a contestației formulate, prin care a solicitat anularea deciziei nr.1243/04.06.2008, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cu toate sporurile aferente și alte drepturi salariale de care trebuia să beneficieze, indexate, majorate și reactualizate, de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 08.02.2007, până la reintegrarea efectivă, cu respectarea înțelegerii din anul 1990, pe funcția avută înainte de concediere, cu sarcină specială de însoțitor permanent la fostul salariat.
La data de 11.09.2008, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare rin p. care a solicitat respingerea contestației formulate ca neîntemeiată și nefondată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că potrivit sentinței civile nr.232/CM/11.03.2008, definitivă și irevocabilă, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.162/08.02.2007 și s-a dispus reintegrarea acesteia în funcția deținută anterior concedierii.
Tocmai pentru a respecta dispozițiile instanței de judecată, P a dispus reintegrarea contestatoarei de la data desfacerii contractului de muncă, cu informarea expresă a acesteia asupra modificărilor stabilite prin înțelegerea din 1990.
Astfel, s-a arătat că potrivit art.4 din Decizia nr.1243/04.06.2008, contestatoarei i s-a adus la cunoștință faptul ca având în vedere condițiile noi impuse de reorganizarea P prin transformarea acestuia in punct de lucru, înțelegerea părților intervenită în anul 1990 prin care contestatoarea avea sarcina de a însoți permanent pe numitul, se modifica în sensul ca aceasta trebuie să se prezinte la locul de muncă, începând cu data de 05.06.2008.
Contestatoarea, conform procesului-verbal încheiat in data de 05.06.2008, s-a prezentat la Departamentul Resurse Umane din cadrul P, însă a refuzat semnarea Decizie nr.1243/04.06.2008, pe motiv ca decizia este greșită, in sensul ca in mod eronat a fost încadrată pe postul de pompagiu, ea trebuind încadrată pe post de însoțitor.
S-a arătat că P nu deține în Organigramă un astfel de post de însoțitor la domiciliul unei persoane invalide.
Contractul individual de muncă înregistrat sub nr.15928 la data de 15.06.1998 și semnat de contestatoare, prevede la punctul A2 ca aceasta ".va îndeplini funcția de pompagiu iar locul de muncă este Secția ( in prezent redenumita Conversie)".
S-a mai susținut că și în cartea de muncă a contestatoarei apare funcția de pompagiu cracare catalitică, iar contestatoarea a fost plătită conform Colective de Prezenta ( pontaje ) întocmite de statisticianul secției și semnate de seful coordonator, pe baza rapoartelor de schimb din instalație și nu pe baza unor hârtii scrise de fostul salariat care nu are calitatea de a întocmit pontaje.
S-a arătat că potrivit art.3 din decizia nr.1243/4.06.2008 contestatoarei i s-au stabilit toate drepturile salariale corespunzătoare funcției de pompagiu începând cu data de 01.02.2008.
În ceea ce privește majorarea salarială din 2007, s-a precizat că, contestatoarea nu este îndreptățită să beneficieze decât de 8%, având în vedere protocolul comun din data de 29.03.2007, prin care s-a stabilit acordarea unui minim de 8% pentru salariații aflați în evidențele unității la data încheierii protocolului.
Prin sentința civilă nr.88/CM/19 ianuarie 2009, Tribunalul Argeșa admis în parte contestația formulată de contestatoarea și a obligat pe intimata Combinatul P să calculeze și să plătească acesteia diferențele de drepturi salariale rezultate din aplicarea majorării cu 12% a salariului de bază.
A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 de lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
"Prin sentința civilă nr.232/CM/11.03.2008 (filele 14-16) pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, irevocabilă prin decizia civilă nr.520/R-CM/16.06.2008 (filele 17-19) a Curții de APEL PITEȘTI, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea și anulată decizia nr.162/08.02.2007 emisă de intimată, fiind obligată aceasta să o reintegreze pe contestatoare în funcția avută anterior concedierii și să-i plătească toate drepturile salariale precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat, majorate, actualizate și indexate, de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a se pronunța această soluție, s-a reținut în esență că, contestatoarei nu i s-a adus la cunoștință conținutul deciziei de reintegrare nr.1080/14.11.2006, precum și faptul că trebuie să se prezinte efectiv la locul de muncă pe care a fost reintegrată, încălcându-se astfel principiul consensualismului și bunei-credințe reglementat de art.8 din Codul Muncii.
Pentru a se conforma sentinței civile mai sus-menționate, intimata a emis decizia nr.1243/4.06.2008, prin care a fost anulată decizia nr.162/08.02.2007, fiind reîncadrată contestatoarea în funcția avută anterior concedierii, respectiv pompagiu în cadrul secției conversie, începând cu data de 5.06.2008.
Potrivit art.2 din această decizie, pentru perioada 08.02.2007 - 31.01.2008 contestatoarea urma să beneficieze de următoarele drepturi salariale: salariul tarifar lunar de 782 lei/lună, spor vechime + petrol-32%, spor muncă grea-25%, spor pericol-18%, concediu de odihnă 30 + 6 zile, regim de lucru 8 ore.
Potrivit art.3 din aceeași decizie, începând cu data de 01.01.2008 contestatoarea urma să beneficieze de următoarele drepturi salariale: salariu tarifar lunar de 845 lei/lună, spor vechime + petrol 32%, spor muncă grea 25%, spor pericol 18%, concediu de odihnă 30 + 6 zile și regim de lucru 8 ore.
La art.4 din decizia menționată s-a prevăzut că:" având în vedere disp.art.37 M și condițiile noi impuse de reorganizarea P prin transformarea acestuia în punct de lucru al SA Membru B, înțelegerea părților intervenită în anul 1990 prin care doamna avea sarcina de a însoți permanent pe domnul, se modifică în sensul că d-na, începând cu data de 05.06.2008 trebuie să se prezinte efectiv la locul de muncă avut anterior concedierii, respectiv secția conversie, funcția pompagiu, regim de lucru 8 ore/zi.
Această decizie a fost adusă la cunoștință contestatoarei, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 05.06.2008 (filele 38-39), însă contestatoarea a refuzat să o semneze.
Prin prezenta contestație s-a solicitat anularea deciziei mai sus menționate, întrucât drepturile salariale stabilite potrivit art.2 și 3 nu cuprind indexarea de 12%, iar în ceea ce privește art.4 se susține că intimata era obligată să respecte înțelegerea încheiată în anul 1990 și să-i păstreze calitatea de angajat cu statut special de însoțitor permanent al numitului.
Cu privire la aceste susțineri, instanța a reținut că sunt întemeiate doar în parte.
Astfel, din contractul individual de muncă nr.25227 (filele 41-42), încheiat între P și contestatoarea, instanța a reținut că aceasta a fost angajată în funcția de pompagiu la secția --. Aceleași mențiuni în ceea ce privește funcția și locul de muncă apar și în carnetul de muncă al contestatoarei (filele 43-45).
Prin urmare, criticile contestatoarei în ceea ce privește funcția pe care a fost reintegrată prin decizia nr.1243/4.06.2008 sunt neîntemeiate, aceasta fiind reintegrată pe aceeași funcție avută anterior concedierii.
În ceea ce privește modificarea înțelegerii părților, intervenită în anul 1990, în sensul că începând cu 05.06.2008 contestatoarea trebuie să se prezinte efectiv la locul de muncă avut anterior concedierii, din conținutul deciziei contestate instanța a reținut că această măsură a fost motivată de către intimată și a fost adusă la cunoștința contestatoarei.
Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că prin această măsură viața numitului este pusă în pericol și că intimata nu își mai respectă obligațiile asumate față de acesta, instanța a reținut că acestea nu pot fi luate în considerare în cauza de față, ci într-un eventual litigiu între fostul salariat al intimatei, care a avut de suferit în urma unui accident de muncă, și intimată.
De altfel, din adresa nr.582/06.01.2005 (fila 70) a Asociației din România - Filiala Județului A, rezultă că numitul primește indemnizație de însoțitor la pensia de invaliditate, optând pentru această variantă prin declarația nr.2665/18.05.2000.
În ceea ce privește criticile în sensul că drepturile salariale stabilite potrivit art.2 și 3 din decizia contestată nu cuprind majorarea salarială de 12%, din adresa înregistrată sub nr.174/05.03.2007 (filele 32-34) instanța a reținut că la nivelul s-a stabilit o creștere a salariilor de baza, in medie de 12%, cu aplicare de la 01.01.2007, de care vor beneficia salariații aflați in evidenta la data de 01.01.2007.
Potrivit art. 9 raportat la art.11 alin 1 lit. a din Legea nr.130/1996, contractele colective de munca reprezintă legea părților și se aplica tuturor salariaților la nivelul la care exista contractul colectiv de munca.
Drepturile salariale menționate în decizia contestată au fost acordate începând cu 08.02.2007, potrivit art.2, și începând cu 01.02.2008, potrivit art.3. În aceste condiții este evident faptul că majorarea salarială intervenită la data de 01.01.2007 este aplicabilă și contestatoarei. Instanța a apreciat că protocolul încheiat la nivelul Combinatului, peste ceea ce prevede cu titlu de lege contractul colectiv de muncă la nivelul, nu este aplicabil contestatoarei.
În consecință s-a considerat că aceasta este îndreptățită să primească majorarea de 12%.
În raport de considerentele mai sus-enunțate, instanța a admis în parte contestația formulată de contestatoarea și a obligat intimata să calculeze și să plătească acesteia diferențele de drepturi salariale rezultate din aplicarea majorării cu 12% a salariului de bază."
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs contestatoarea, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit nu s-a admis contestația acesteia și pentru art.4 din decizia nr.1243/4 iunie 2008, în sensul obligării unității de a respecta înțelegerea încheiată în anul 1990 și de aoî ncadra în muncă în funcția deținută anterior, respectiv însoțitor permanent a numitului, cu păstrarea drepturilor salariale avute, sporuri aferente și toate drepturile care i se cuvin.
S-a susținut că sentința recurată nu respectă dispozițiile sentinței civile nr.232/CM/2008 a Tribunalului Argeș prin care s-a stabilit irevocabil că sarcina acesteia era de a avea permanent grijă de fostul salariat accidentat la locul de muncă și prin care s-a dispus reintegrarea sa pe postul avut anterior.
Recursul a fost încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă (2, 7-10).
Ulterior recurenta-contestatoare, la 1 aprilie 2009, a depus la Curtea de APEL PITEȘTI motive de recurs care, în raport de dispozițiile art.302 Cod procedură civilă sunt lovite de nulitate, fiind depuse greșit la o altă instanță decât cea care a pronunțat hotărârea care se atacă și care de asemenea se constată a fi depuse peste termenul legal prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
În susținerea recursului s-au depus la dosar înscrisuri de către contestatoare: decizia nr.1408 din 29 iunie 1979 privind pe, certificatul medical nr.67 din 16 ianuarie 2009 privind pe aceeași persoană, referatul nr.40508/17 mai 1983, cererea de angajare nr.33118/26.09.1990, sentința civilă nr.5012 din 3 noiembrie 2004 a Judecătoriei Pitești și Protocolul la contractul colectiv de muncă al salariaților pe anul 2007.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivului de recurs invocat și încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod procedură civilă, în raport de actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Criticile aduse de recurentă în ceea ce privește rezolvarea de către prima instanță a contestației pentru art.4 din decizia nr.1243 din 4 iunie 2008 nu au suport probatoriu, fiind lipsite de temei legal.
Din contractul individual de muncă al contestatoarei, depus la filele 41-42 dosar fond, rezultă că funcția avută anterior a fost funcția de pompagiu la Secția - -.
Aceeași situație rezultă și din carnetul de muncă al contestatoarei depus în copie la filele 43-45.
Întrucât prin sentința civilă nr.232/CM/11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.520/R-CM/16.06.2008 a Curții de APEL PITEȘTI, s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior concedierii prin decizia nr.162/8 februarie 2007 și plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, majorate, actualizate și indexate, în mod corect prima instanță nu a admis contestația și pentru art.4 din decizia nr.1243 din 4 iunie 2008 prin care s-a dispus ca începând cu data de 5 iunie 2008 să se prezinte efectiv la locul de muncă avut anterior concedierii.
Susținerile recurentei în sensul că nu au fost respectate dispozițiile sentinței civile nr.232/CM/2008 a Tribunalului Argeș, definitivă și irevocabilă, sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse în raport de această hotărâre.
Rezultă că prin decizia nr.1243 din 4 iunie 2008 au fost respectate dispozițiile acestei hotărâri invocate de către contestatoare, cu excepția majorării de 12 % a salariului de bază, omisiune care a fost îndreptată de către prima instanță în sensul acordării acesteia.
Reținând că nu există nici unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă care invocate pot să ducă la modificarea sau casarea sentinței și că motivul de recurs invocat de către recurentă este nefondat, urmează a se reține că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Ca urmare, în temeiul art.291 Codul Muncii, combinat cu art.312 (1) Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.88/CM din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/30.04.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
