Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 797/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 797
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de contestatorul și intervenienta împotriva deciziei civile nr.56 din 19 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.286 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. C, în dosarul nr-, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru recurentul contestator și pentru recurenta intervenientă, avocat pentru intimații moștenitori, lipsind intimatul Biroul Executorului Judecătoresc.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat:
- netimbrarea recursului formulat de recurenta intervenientă cu 9 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar și
- nedepunerea originalului chitanței prin care s-a achitat taxa de timbru judiciar în cuantum de 9 lei și timbru judiciar de 1,5 lei de către recurentul contestator, după care:
Avocat, pentru recurentul contestator și recurenta intervenientă, a depus chitanța nr.531-173-0071 din 22 iunie 2009 și timbru judiciar pentru recursul formulat de contestator. Cu privire la recursul formulat de intervenienta solicită a se lua act că acesta nu se va timbra.
Avocat, pentru intimații moștenitori, a considerat că ambele recursuri sunt netimbrate, având în vedere că pentru recursul contestatorului a fost depusă dovada achitării taxei de timbru, la cel de-al doilea termen de judecată.
Instanța apreciind că obligația de achitare a taxei de timbru aferentă recursului a fost îndeplinită de recurentul contestator, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, pentru recurentul contestator și recurenta intervenientă, a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, aceasta analizând numai motivul referitor la excepția prescripției executării silite fără a se pronunța și cu privire la perimarea executării silite, capăt de cerere solicitat prin completarea motivelor de apel.
Dezvoltând oral motivele scrise, a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare ca fiind prescrise, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond.
Cu privire la recursul formulat de intervenienta a lăsat la aprecierea instanței.
Avocat, pentru intimații moștenitori, a susținut că în calea de atac a apelului nu se pot formula cereri noi, respectiv excepția perimării executării silite. A solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de contestatorul, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul intervenientei solicitat a se anula ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 286/24.01.2008, pronunțată de Judecătoria Tg C în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei de interes contestatorului în promovarea acțiunii, excepție invocată de instanță din oficiu.
A fost respinsă contestația la executare promovată de contestatorul, domiciliat în satul, comuna, județul G, în contradictoriu cu intimata -, domiciliată în comuna, sat, județul G, ca o consecință a admiterii excepției, fiind promovată de o persoană fără interes.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu promovată de intervenienta domiciliată în B,-, bloc 98, scara 1,.51, sector 6, în contradictoriu cu intimata - domiciliată în comuna, sat, județul G, fiind obligat contestatorul la plata către intimata - a sumei de 350 lei RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că singura motivație prezentată de contestator se referă la faptul că terenurile în litigiu aparțin altei persoane, nefiind formulate obiecțiuni cu privire regularitatea procedurii execuționale, efectuarea executării cu încălcarea unor forme de procedură, nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la timpul în care se poate face executarea și ca atare este lipsită de interes contestația de față.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu promovată de intervenienta, s-a reținut că deși aceasta justifică de principiu un interes propriu și personal, nu face în schimb dovada existenței unui drept de proprietate asupra terenului adjudecat prin actul de adjudecare cu nr. 51 E/2002.
Că, terenul în litigiu se află într-o zonă necooperativizată, pentru dovada dreptului de proprietate nefiind necesară emiterea unui titlu de proprietate în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea 18/1991, din expertiza efectuată în cauză rezultând că terenurile în litigiu nu sunt incluse în certificatul de moștenitor prezentat de intervenientă, aceasta nefigurând înscrisă în registrul agricol cu nici o altă suprafață de teren.
A mai reținut prima instanță că din copiile de pe registrele agricole și actele aflate la dosarul cauzei rezultă că autorul contestatorului debitor și bunica intervenientei, figurează împreună la registrul agricol cu suprafața de 4,77 ha din anul 1981 până în anul 1990, după decesul lui la registrul agricol intervenind unele modificări în sensul că s-a transferat la poziția de rol agricol al lui ( fiul lui ) suprafața de 1,86 ha și la poziția contestatorului 0,8 ha, astfel încât aceasta din urmă ajunge să aibă înscrisă suprafața de 2,49 ha în 1990.
S-a considerat astfel în urma identificării terenurilor prin expertiza efectuată în cauză că în suprafața de 2,49 ha nu se regăsesc și suprafețele în litigiu, ceea ce înseamnă că acestea au aparținut lui din perioada anterioară anului 1991, astfel încât contestația se privește a fi în realitate o încercare de împotrivire la executare.
Împotriva sentinței au declarat recurs contestatorul debitor C și interv., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Au arătat că prima instanță a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului cauzei și fără participarea tuturor părților, respectiv BEJ, că nu s-a ținut cont de faptul că terenurile în cauză sunt proprietatea intervenientei, aspect rezultat din depozițiile martorilor audiați, că executorul judecătoresc nu a depus toate diligențele pentru a stabili cu exactitate proprietarul terenurilor trecute în actul de adjudecare din 2 oct. 2006.
Au mai arătat că sentința este lovită de nulitate, întrucât minuta nu a fost semnată de grefierul de ședință, conform dispozițiilor art. 258.pr.civ.
Că, terenurile în litigiu nu puteau să figureze înscrise la registrul agricol al intervenientei, acestea fiind trecute la poziția de rol agricol al lui, intervenienta fiind nepoata de frate a acestuia, care le-a preluat de la defuncta.
Prin decizia nr. 1327 din 5 mai 2008, Tribunalul Gorja respins ca nefondat recursul declarat de debitorul contestator și de intervenienta, împotriva sentinței civile nr. 286/24.01.2008, pronunțată de Judecătoria TG Cărbuneti în dosar nr-, fiind obligat recurentul contestator la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata creditoare.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs, iar Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 830 din 16.10.2008, a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că în mod greșit tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recurs, în realitate cauza trebuia judecată ca apel în raport de dispozițiile art. 402 alin. 2 civ.Cod Penal
Drept urmare la Tribunalul Gorj, s-a format dosarul nr-, cauză în care apelanții contestatori invocă prescripția executării silite, susținând că în raport de dispozițiile art. 402 alin. 2.civ.Cod Penal, termenul de prescripție începe de la data de când s-a cerut executarea silită, iar acest drept s-a născut la data când hotărârea a devenit executorie, respectiv data de 1 noiembrie 2001. Executarea a fost încuviințată de executor judecătoresc la data de 12 februarie 2002, actele de executare fiind emise la data de 14.07.2003, iar cererea de continuarea executării se face la data de 22.03.2005, dată la care se împliniseră 3 ani de la data când se născuse dreptul ce urmează a fi executat.
Prin decizia civilă nr.56 din 19 februarie 2009, pronunțată în dosar nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul contestator și intervenienta, împotriva sentinței civile nr. 286 din 24.01.2008, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbuneti în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel, instanța analizând motivele de apel, a constatat că sunt nefondate, deoarece din 7.03.2003 până la data de 23.03.2005, nu se împlinise termenul de 3 ani spre a se constata prescrisă executarea, ci numai 2 ani și 15 zile.
Și motivul de apel al intervenientei este nefondat, deoarece înainte de a se face adjudecarea nr.51/2002, prin expertiză tehnică au fost identificate bunurile supuse executării, reținându-se că terenul asupra căruia s-a făcut executare nu face parte din certificatul de moștenitor emis pe numele lui.
Împotriva acestor hotărâri au declarat și motivat recursuri în termen contestatorul și intervenienta, considerându-le ca fiind nelegale.
Prin recursul declarat contestatorul invocă faptul că prin decizia pronunțată instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel invocate de acesta, referindu-se numai la excepția prescripției executării silite, pe care de altfel a soluționat-o greșit, arătând că termenul de prescripție trebuia calculat începând cu data când hotărârea a devenit executorie, respectiv 01 noiembrie 2001, iar nu de la data de 7 martie 2003.
Arată recurentul că deoarece au trecut intervale mai mari de 6 luni între actele de executare emise de executori, susținerea sa că executarea s-a perimat este corectă, după cum în mod greșit prima instanță a soluționat cauza pe excepția lipsei de interes a contestatorului invocată din oficiu.
La rândul său, intervenienta critică hotărârile pentru nelegalitate, fără însă a depune taxa de timbru aferentă căii de atac promovate.
Recursul formulat de contestator este nefondat.
Din examinarea deciziei supuse recursului se constată că sunt lipsite de temei legal criticile formulate de contestator, soluționarea pricinii efectuându-se în această cale de atac cu respectarea întrutotul a dispozițiilor art.295 alin.1 pr.civ. și art.261 pct.5 pr.civ.
Se constată astfel că împotriva sentinței instanței de fond contestatorul și intervenienta au formulat un apel comun și astfel, prin decizia pronunțată, Tribunalul Gorja răspuns motivelor de apel invocate de aceștia.
De menționat că în rejudecarea apelului după casare, cei doi apelanți și au invocat prescripția executării silite, excepție pe care instanța de apel a analizat-o în considerentele deciziei pronunțate.
Această excepție potrivit actelor aflate la dosarul cauzei a fost judicios soluționată de instanța de apel, reținându-se că termenul de 3 ani prevăzut de art.405 pr.civ. înăuntrul căruia se poate solicita executarea silită nu fusese îndeplinit spre a se constata executarea prescrisă.
Acest termen de prescripție potrivit alin.2 al articolului susmenționat începe să curgă de la data la care se naște dreptul de a cere executarea silită, în speță data rămânerii definitive a sentinței civile nr.3305 din 05 sept.2001, și până la data la care executarea silită a fost începută, respectiv 12.02.2002.
Referitor la motivul privind punerea în executare se constată că de asemenea nu este întemeiat, întrucât executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare 51/E/2002 a început la data de 10 octombrie 2006 și a fost finalizat prin emiterea adreselor de adjudecare din 02 nov.2006, executare care nu a fost atacată pe calea procedurii speciale prev.de art.399 și urm.pr.civ.
Cât privește susținerea recurentului contestator vizând perimarea executării se constată că este nejustificată, întrucât trebuia invocată tot pe calea unei contestații la executare formulată în termenul prevăzut de dispoz.art.401 pr.civ.
Nici criticile formulate împotriva sentinței pronunțată de prima instanță nu sunt fondate, față de contestatorul admițându-se în mod corect excepția lipsei de interes a acestuia în promovarea acțiunii, reținându-se că acesta nu justifică un interes legitim născut actual și personal, susținerile sale fiind în sensul că terenul ce a făcut obiectul actului de adjudecare 51/E/2006 nu ar fi proprietatea sa și că nu i-au aparținut niciodată.
Așa fiind, constatându-se că sunt lipsite de temei legal criticile formulate de contestator, urmează ca potrivit art.312 alin.1 cod proc. civilă recursul declarat de acesta să fie respins.
Recursul declarat de intervenientă urmează a fi anulat ca netimbrat.
În conformitate cu prevederile Legii 146/1997 și Legii 123/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele de judecată sunt supuse taxelor de timbru, care, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997, se plătesc anticipat, neîndeplinirea acestei obligații fiind sancționată cu anularea.
Cum la dosarul cauzei nu există dovada achitării taxei de timbru, iar recurenta intervenientă a fost citată cu mențiunea expresă a achitării integrale a acestei taxe, urmează a se anula recursul acesteia ca netimbrat.
Întrucât se află în culpă procesuală prin promovarea recursurilor de față, potrivit art.274 pr.civ. contestatorul și intervenienta vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată suportate în această cale de atac de intimații moștenitori și, dovedite de aceștia cu actele justificative depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul împotriva deciziei civile nr.56 din 19 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.286 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. C, în dosarul nr-.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de intervenienta împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurenții la 1470 lei cheltuieli de judecată către intimații moștenitori.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
08.06.2009
Tehn.MC/2 ex.
Gh.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
