Daune cominatorii. Decizia 274/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 274
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 134/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect daune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamantul apelant, lipsă pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reclamantul apelant arată că nu are cunoștință de termenul fixat pentru soluționarea cererii de strămutare, sens în care a solicitat acordarea unui termen.
Instanța, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada înregistrării cererii de strămutare, deși s-au acordat două termene de judecată în acest sens, apreciază că cererea de amânare nu este întemeiată, sens în care o respinge, de asemenea, constată că nu au fost depuse nici motivele de apel și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reclamantul apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, deoarece procesul a fost judecat în lipsa sa, fiind în imposibilitate de a se apăra, față de faptul că la acea dată, nu avea voie să părăsească Municipiul L, fapt cunoscut și de către instanță.
R E A,
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș la data de 14.08.2007, în dosar nr-, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata unor daune morale în valoare de 1 leu, pentru încălcarea prevederilor art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În motivare reclamantul susține că judecătorul - pârât în prezenta cauză, având calitatea de șef al Secției Penale a Curții de Apel Timișoara, i-a blocat cererea transmisă Curții de Apel Timișoara, cerere prin care reclamantul și-a exprimat în scris opțiunea de a fi prezent la Înalta Curte de Casație și Justiție și de a avea posibilitatea de a-și susține și proba în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea prin care a solicitat strămutarea judecării cauzei la o altă instanță din România, aflată pe rolul instanței supreme sub nr-.
A susținut că pârâtul i-a încălcat astfel grav drepturile procesuale, dreptul la apărare și la un proces corect și echitabil, precum și cele mai elementare drepturi ale omului, prevăzute de legislația CEDO, iar ca urmare a acestui abuz, i-a fost respinsă cererea de strămutare.
A arătat că cererea de citare i-a fost blocată cu bună știință și rea - credință de pârât, "care în acest mod a încercat și a reușit să blocheze și să acopere abuzurile abominabile și chiar infracționale comise de colegii magistrați care au instrumentat dosarul -".
Reclamantul a susținut că pârâtul în repetate rânduri i-a judecat recursurile declarate, peste termenul legal prevăzut de art. 141, alin. 1. pr. pen. și fără a ține seama de prevederile art. 185. pr. pen. a dispus menținerea arestării sale preventive.
și ilegalitățile săvârșite au condus la crearea și a unei stări de stres, care adăugată bolii sale cronice de inimă de care suferă și pe care a dobândit-o în timpul urmăririi penale, i-au pus permanent viața în pericol.
Reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că și-a majorat pretențiile de la suma de 1 leu la 1.000.000 lei cu motivarea că pârâtul a continuat de la data depunerii acțiunii, 6.08.2007, să-i încalce grav drepturile procesuale, în sensul că i-a judecat recursul la prelungirea mandatului de arestare preventiv ( cu încălcarea dispozițiilor art. 141 alin. 1. pr. pen. ) peste termenul legal, la data din 21.08.2007, termen la care i s-a refuzat cererea de amânare pentru angajarea unui apărător ales.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, în principal pe excepția inadmisibilității, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că din coroborarea dispozițiilor art. 504, art. 506 și 507. pr. civ. rezultă că raportat la obiectul cererii, reclamantul nu are drept la acțiune și nu se află în situația unei condamnări definitive.
Pe fond arată că acțiunea este neîntemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 58 alin.1 din codul d e procedură penală "președintele instanței ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru încunoștințarea părților despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluționarea acesteia, cu mențiunea că părțile pot trimite memorii și se pot prezenta la termenul fixat pentru soluționarea cererii".
Textele legale care reglementează "strămutarea" nu prevăd obligația "instanței superioare celei la care se află cauza"- în speță a Curții de Apel Timișoara de a cita petentul (reclamantul din prezenta cauză) pentru un termen de judecată la Înalta Curte de Casație și Justiție. Curtea de Apel Timișoara nu putea legal să dispună citarea, decât pentru o cauză care s-ar fi aflat pe rolul său, ceea ce nu s-a întâmplat.
În subsidiar, pârâtul a arătat că și în cazul în care recursul a fost soluționat așa cum susține reclamantul, peste termenul prevăzut de art. 141 alin.1 pr. pen. aceasta nu s-a datorat culpei instanței, ci urmare repetatelor cereri de recuzare, formulate de recurentul din acel dosar, reclamant în prezentul dosar.
Tribunalul Timișa apreciat ca inadmisibilă acțiunea reclamantului, astfel că judecând cauza pe această excepție, a pronunțat sentința civilă nr. 134/22.01.2008, prin care a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut în esență că mecanismul de protecție instituit de Convenția Europeană, invocată de reclamant ca temei de drept al acțiunii, are la baza recursul individual contra statului, adresat CURTII EUROPENE, în condițiile impuse de art. 34 si 35 care, recunoaște individului calitatea de subiect de drept internațional public, aflat pe poziție de egalitate procesuala cu statul parat.
Însă, fundamentarea de către reclamant a pretențiilor sale pecuniare pe prevederile art. 2 si 3 ale Convenției ignora aspectul că acestor norme internaționale le lipsește aptitudinea de a fi temei legal al demersului juridic formulat în contradictoriu cu pârâtul persoană fizică.
De asemenea, calitatea de magistrat a pârâtului, impunea un cadru procesual în care pârât să figureze Statul prin Ministerul Finanțelor Publice, așa cum prevăd dispozițiile art. 96 alin 1 si 6 din Legea nr. 303/2004 în corelare cu dispozițiile art. 504. pr. pen. iar nu persoana fizica pretins vinovata.
În termen împotriva sentinței civile nr. 134 din 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat apel reclamantul, pe care nu l-a motivat.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat în principal anularea apelului ca netimbrat.
Examinând sentința civilă apelată în raport de motivele invocate la prima instanță conform dispozițiilor art. 292 alin. 2. pr. civ. având în vedere că reclamantul nu a motivat cererea de apel, Curtea constată că apelul este neîntemeiat.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant îl constituie obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de daune morale, cu motivarea în esență că pârâtul în calitate de președinte al secției penale a Curții de Apel Timișoara, i-a blocat cererea de strămutare a judecării cauzei aflată pe rolul instanței sub nr. 5354/2007, formulată în baza dispozițiilor art. 58 alin. 1. pr. pen. și prin care și-a exprimat în scris opțiunea de a fi prezent la Înalta Curte de Casație și Justiție la soluționarea cererii respective.
Cererea astfel formulată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul motivând că tocmai prin blocarea cererii, prin neprezentarea sa la judecarea cererii de strămutare, i-a fost respinsă cererea, apreciind astfel că i-au fost grav încălcate drepturile elementare prevăzute de Convenție, precum și dreptul la apărare și la un proces corect și echitabil.
De menționat că deși reclamantul invocă în motivarea acțiunii dispozițiile art. 2 și 3 din Convenție, care reglementează dreptul la viață și respectiv interzicerea torturii, acesta în realitate din modul de expunere a motivelor acțiunii, invocă încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenție.
În cauză reclamantul nu a făcut dovada încălcării dispozițiilor Convenției Europene și nici că s-ar afla în vreuna din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 504 (1) și (2) pr. pen. conform cărora, are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, persoana care a fost condamnată definitiv, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate, ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, cât și persoane care au fost private de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.
Mai mult, dispozițiile art. 506. pr.pen. prevăd că acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptățită în baza art. 504, iar dispozițiile art. 507. pr. pen. prevăd că " în cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit dispozițiilor art. 506, cât și în situația în care statul a fost condamnat de către o instanță internațională, acțiunea în regres împotriva aceluia care cu rea-credință sau din gravă neglijență a provocat situația generatoare de daune este obligatorie ".
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, rezultă că reclamantul nu se află în situațiile prevăzute de textele legale sus citate, iar cadrul procesual în limitele căruia se judecă procesul civil și care este la latitudinea reclamantului conform principiului disponibilității, nu a fost corect stabilit, respectiv reclamantul nu a chemat în judecată Statul Român, astfel că raportat la cele reținute mai sus, Curtea constată că în mod corect a respins tribunalul acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.
De altfel, dispozițiile legale menționate se completează cu cele ale art. 96 din Legea nr. 303/2004, conform cărora statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare stabilite de codul d e procedură penală, iar pentru repararea prejudiciului persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că în baza art. 296. pr. civ. va respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 134/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 134/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Dr. - - - - - -
Red. 04.12.2008
Tehnored. 4 ex./04.12.2008
Prima instanță:
PREZENTA SE:
reclamant -, L, str. -,. 60,.9, jud.
pârât -, T, P-ța - - nr.2, la Curtea de Apel
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Maria Lăpădat
