Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1002
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 393/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, a recursului declarat de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 393/15.04.2008, precum și a recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Direcția Generală a Finanțelor Publice A - în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 393/15.04.2008 și a sentinței civile nr. 498/20 mai 2008 Tribunalului Arad, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza este lăsată în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 393/15.04.2008, Tribunalul Arada respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Arad invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și acțiunea civilă formulată de reclamanți față de pârâta Școala Națională de Grefieri.
De asemenea, a disjuns cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, a, I, u, G, și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Arad și Ministerul Finanțelor Publice, fixându-se termen de judecată pentru soluționarea cererilor de intervenție la data de 06.05.2008.
A admis acțiunea civilă și completarea de acțiune formulată de reclamanții, - judecători la Judecătoria Arad, și - judecători la Judecătoria Chișineu Criș, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel, Tribunalul Arad, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Mureș și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
- a obligat pârâții la plata către reclamanți a diferențelor de salariu, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege.
Pentru a hotărî astfel, în temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției de necompetență materială a instanței în sensul respingerii, întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 referitoare la formularea "unei cereri pentru acordarea de despăgubiri " potrivit dreptului comun, nu au în vedere instanțele de drept comun ciprocedura de drept comunpentru domeniul în care se invocă discriminarea.
În cauză fiind vorba de drepturi salariale deci de un conflict de muncă, competența de soluționare a cererii revine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. c cod procedură civilă și art. 284 coroborat cu art. 281 și art. 283 alin. 1 lit. c din codul muncii.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Alba Iulia, aceasta fiind ordonator secundar de credite și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului finanțelor care este obligat potrivit atribuțiilor prevăzute de legea nr.500/2002 de a pregăti proiectele bugetare anuale și ale legilor de rectificare bugetară.
Cu privire la fondul cauzei tribunalul a reținut că potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
-valoarea de referință universală;
-indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
-valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din ordonanța de urgență a Guvernului nr.134/1999, aprobată prin legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de legea nr. 50/10096,este egalăcu valoarea de referință sectorială prevăzută de legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Pentru perioadele 1.01.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.134/1999, aprobată prin legea nr.714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expresegalitateavalorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică) iar conform art. 74 alin. 2 din legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din ordonanța Guvernului nr. 9/2005 arată în anexele VIII și IX indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, că indemnizațiile pentru aceste persoane ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005, iar conform art. 3 alin. 5 din ordonanța Guvernului nr. 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Astfel că în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", tribunalul a constatat întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prev. de Ordonanța Guvernului nr.9/2005.
Pentru aceleași rațiuni au fost apreciate întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anii 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 3/12.01. 2006 și ordonanța Guvernului nr. 10/31.01.2007.
Așadar, plecând de la valoare de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, salariile reclamanților trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de:
- 264,7 lei pentru perioada 1.01.2005 - 30.09.2005 și
- 297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006 conform ordonanței Guvernului nr. 9/2005;
- 312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și
- 331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din ordonanța Guvernului nr. 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006;
- 347,67 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007,
- 354,62 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și
- 393.62 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007 conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din ordonanța Guvernului nr. 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.
Ca urmare a admiterii pretențiilor reclamanților pentru perioada 1.01.2005 - 31.12.2007, pârâtul a fost obligat să pună la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății sumelor astfel cuvenite reclamanților, în considerarea atribuțiilor prevăzute de legea 500/2002 pentru MEF, în special a celor privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare bugetară.
Prin sentința civilă nr. 498/20.03.2008, pronunțată în același dosar, instanța, din oficiu a procedat la completarea dispozitivului sentinței civile nr. 393/15.04.2008, în sensul respingerii acțiunii reclamanților de obligare a pârâților la plata diferențelor de salariu calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru perioada 01.10.2004-31.10.2004.
S-a admis în principiu și în parte, în fond cererea de intervenție formulată de intervenienți, au fost obligați pârâții să plătească intervenienților diferența de salariu calculată pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcționarii de demnitate publică și a coeficientului de multiplicare prevăzut de lege corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege în perioada 01.01.2005-31.12.2007.
S-a respins cererea intervenienților de obligare a pârâților la plata diferențelor salariale pentru perioada 01.10.2004-31.12.2004.
Tribunalul a reținut că se impune completarea dispozitivului hotărârii în temeiul art. 2812Cod procedură civilă, în sensul că potrivit acestor dispoziții dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal se poate cere completarea hotărârii, iar prin sentința civilă nr.393/2008 instanța a omis a soluționa cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata diferențelor salariale pentru perioada 01.10.2004-31.12.2004.
Instanța de fond a apreciat că pentru perioada 01.10.2004-31.12.2004 pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, astfel că le-a respins, arătând că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților aprobate prin Legea nr.347/2003 a prevăzut corect în anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 01.01.2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei egală cu aceea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică numite și alese, astfel că.
Potrivit art.52 și următ. Cod procedură civilă instanța a admis în principiu și în parte în fond cererile de intervenție în interes propriu formulate în cauză, reținând că intervenienții sunt personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Arad astfel că salarizarea acestora este reglementată de aceleași dispoziții legale cu ale magistraților, respectiv ordonanța de urgență a Guvernului nr.177/2002 care a dispus calcularea salariilor pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică de 1.833.754 lei cu majorările prevăzute, valoare care era prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite în cadrul autorității legislative și executive.
În perioada 01.10.2004-31.12.2004 salariile s-au calculat în considerarea acestei valori de referință sectorială, astfel că instanța a respins cererea intervenienților în interes propriu de obligare a pârâților la plata diferențelor salariale pentru această perioadă.
În perioada 01.01.2005-31.12.2005 intervenienților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de ordonanța Guvernului nr.9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite și asimilate acestora și care au crescut cu 25%.
Pentru aceleași rațiuni au apreciat întemeiate pretențiile intervenineților și pentru anii 2006 și 2007 potrivit ordonanței Guvernului nr.3/2006 și 10/2007.
Astfel, plecând de la valoarea de referință sectorială de la 31.12.2004 de 2.380.592 lei salariile trebuie calculate pe baza valorii de referință sectorială de 264,7 lei pentru 01.01.2005-30.09.2005 297,4 lei pentru perioada 01.10.2005-31.01.2006 312,3 lei pentru perioada 01.02.2006-31.08.2006 și 331 lei pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006, 47,67 lei pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007, 354,62 lei pentru perioada 01.04.2007-30.09.2007 și de 393,62 lei pentru perioada 01.10.2007-31.12.2007.
Împotriva sentinței civile nr. 393/15.04.2008 a declarat recurs reclamantul, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și față de pârâta Școala Națională de Grefieri, cu obligarea acestei instituții la plata drepturilor solicitate.
În motivare, recurentul arată că instanța a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii, întrucât în ceea ce îl privește obligația de plată a drepturilor salariale incumbă instituțiilor în care și-a desfășurat activitatea pe perioada invocată, inclusiv Școala Națională de Grefieri pentru perioada 15.07.2005-01.11.2007, perioadă în care a fost detașat la Școala Națională de Grefieri.
Pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice A au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 393/15.04.2008 și împotriva sentinței civile nr. 498/20.05.2008, solicitând admiterea recursurilor, modificarea în tot a hotărârilor, în sensul respingerii acțiuni principale și a cererilor de intervenție, ca neîntemeiată.
Motivul comun de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind criticate hotărârile pentru nelegalitate atât în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, soluționată greșit prin încălcarea dispozițiilor art. 17, art. 47 din Legea nr. 500/2002, precum și a deciziei nr. 1820/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și referitor la fondul cauzei, constând în aplicarea greșită a legii dispozițiilor OG nr. 23/2005, OUG nr. 27/2006 și OG nr. 8/2007.
Astfel, în esență, recurenții arată că dispozițiile legale invocate de instanța de fond nu sunt aplicabile personalului din cadrul autorității judecătorești, raportat la prevederile Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce înseamnă că pretențiile invocate de către reclamanți și intervenienți nu au temei legal.
Examinând recursurile declarate, prin prisma dispozițiilor legale invocate, Curtea constată că sunt fondate, însă pentru alte motive, care nu vizează temeinicia pretențiilor, ci aspectele procedurale, respectiv încălcarea flagrantă a legii, și anume:
Instanța, sesizată cu soluționarea pricinii, având ca obiect plata unor drepturi salariale, calificate astfel de către reclamanți, a pronunțat sentința civilă nr. 393/15.04.2009, invocând acte normative și valori de referință sectorială pentru categoriile sociale cuprinse în acele acte normative, fără a motiva dacă acele categorii sociale includ și categoria socio-profesională a reclamanților, iar dispozitivul hotărârii, constând în obligația pârâților la plata către reclamanți "a diferențelor de salariu", nu are obiect și nu reprezintă o dispoziție care poate fi pusă în executare, astfel cum prevede legea.
Procedând astfel, instanța, prin hotărârea pronunțată, nemotivată, cu un astfel de dispozitiv, nu a cercetat fondul cauzei, fiind incidente prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Mai mult, prin hotărârea mai sus menționată s-a disjuns cererea de intervenție în interes propriu, s-a stabilit un termen de judecată ulterior, fără a se forma o nouă cauză, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 55 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 498/20.05.2008, pronunțată în același dosar, instanța din oficiu, cu încălcarea dispozițiilor art. 2812Cod procedură civilă, invocate, a dispus completarea dispozitivului hotărârii, în sensul că a respins acțiunea reclamanților pentru perioada 01.10.2004-31.10.2004.
Totodată, a soluționat cererea de intervenție, disjunsă anterior printr-o altă hotărâre, încălcând încă o dată dispozițiile art. 50, art. 55 Cod procedură civilă, în sensul celor menționate mai sus, cât și dispozițiile art. 2811alin. 3 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 2812Cod procedură civilă. Împrejurarea că instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale este reglementată de dispozițiile art. 2812Cod procedură civilă, însă în speță instanța, în mod nelegal, s-a sesizat, completând dispozitivul hotărârii după ce soluția inițială a fost de admitere a acțiunii principale, fără nicio omisiune în înțelesul legii, iar completarea dispozitivului s-ar fi circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, pe care instanța de fond nu putea să le aibă în vedere, întrucât acesta constituie un motiv de recurs, supus analizei în calea de atac a recursului.
În considerarea celor de mai sus, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursurile, se vor casa hotărârile recurate și se va trimite cauza pentru rejudecarea în fond a acțiunii principale și a cererilor de intervenție, cu respectarea dispozițiilor legale de procedură, care au fost încălcate și stabilirea corectă a raporturilor juridice deduse judecății, atât prin acțiunea principală, cât și prin cererea de intervenție
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 393/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 393/15.04.2008, precum și recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Direcția Generală a Finanțelor Publice A - în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 393/15.04.2008 și a sentinței civile nr. 498/20 mai 2008 Tribunalului Arad.
Casează hotărârile mai sus menționate și trimite cauza spre rejudecare, în fond, aceleiași instanțe - Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /13.07.2009
Tehnored / 13.02009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Arad
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
