Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1031/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1031/2009-
Ședința publică din 01 iunie 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora | - - | - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat Eugenia | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat derecurentul reclamant -G, cu domiciliul în S M- județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O- județul B, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-,împotriva sentinței civile nr. 33/Ddin 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare au a depus întâmpinare la dosar la dosar prin registratura instanței, la data de 29.05.2009 și concluzii scrise la data de 01.06.2009, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
După încheierea dezbaterilor, s-a prezentat consilier juridic - ca reprezentantă a intimatului pârât PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea în baza delegației nr. 718/III.1/2009 din 26.05.2009, solicitând respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate, conform întâmpinării și concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 33/D din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-,a fost respinsă ca prescrisăacțiunea civilă introdusă de reclamantul -G în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE față de Ministerul Economiei și Finanțelor
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului de prescripție prevăzut de articolul 166 Codul muncii și nu sunt motive care să justifice întreruperea sau suspendarea cursului prescripției extinctive, sens în care, admițându-se excepția de prescripție a acțiunii, s-a respins pe excepție acțiunea, instanța ne mai intrând în cercetarea fondului cauzei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul -G, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, în condițiile în care instanța a admis greșit excepția prescripției dreptului la acțiune.
Ori, susține recurentul, întrucât prescripția extinctivă curge de la data nașterii dreptului material la acțiune, această dată fiind 07.05.2007, data pronunțării deciziei nr. 36/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a soluționat un recurs în interesul legii, hotărâre ce a statuat că magistrații beneficiau de spor de vechime și după modificările aduse Legii nr. 50/1996 de OG nr. 83/2000, acțiunea este în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de articolul 83 aliniatul 1 litera c din Codul muncii.
Recurentul invocă faptul Cod penal prin decizia nr. 36/2007, respectiv nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu s-a recunoscut practic dreptul, ci s-a constatat doar faptul că OG nr. 83/2000, care a modificat articolul 30 din Legea nr. 50/1996 ("dispozițiile referitoare la sporul de vechime nu se aplică magistraților"), a fost adoptat cu nerespectarea de către Guvern a legii prin care era abilitat să adopte ordonanțe - pentru modificarea și completarea, nicidecum abrogarea legii. În atare situație, nu orice persoană rezonabilă verifică legalitatea normei și nu poate fi sancționată pentru lipsa de suspiciune cu privire la legalitatea demersurilor făcute de guvern și, deci, nu se poate imputa acestuia lipsa de acțiune sau pasivitatea în apărarea drepturilor și a intereselor sale, cu atât mai mult cu cât competența verificării îndeplinirii condițiilor de adoptare a unui act normativ revine justiției nu cetățeanului.
În această situație, susține recurentul greșit a reținut instanța de fond că termenul de prescripție a început să curgă din 01 ianuarie 2000, în condițiile în care actul normativ care abroga drepturile magistraților la sporul de vechime avea vicii de procedură și cum norma legală nu a fost previzibilă, dovadă soluțiile diferite ale instanțelor, recurentul susține că dreptul de prescripție a început să curgă doar de la data deciziei pronunțată în recursul în interesul legii, sens în care și acțiunea sa este în termenul general de prescripție.
În probațiune depune practică judiciară, prin care s-au admis acțiuni pentru perioada 2000 - 2006, Tribunalul Vâlcea, sentința civilă nr. 956/2007.
S-au invocat în drept dispozițiile articolului 299 aliniatul (1), 304 punctul 9, 3041și 312 punctul 3 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând în drept articolul 308 aliniatul 2 Cod de procedură civilă.
Prin concluziile scrise, același intimat a invocat și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 27.05.2009, care dispune că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, ci doar să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt nefondate.
Instanța a respins acțiunea reclamantului, reținând intervenția prescripției extinctive.
Astfel cum prevede articolul 1 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, în cazul de față fiind vorba de drepturi salariale, termenul este de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, astfel cum prevede articolul 166 aliniatul 1 din Codul muncii, raportat la articolul 283 aliniatul 1 litera c din Codul muncii.
În atare situație, solicitându-se drepturi salariale, respectiv sporuri de vechime pentru perioada octombrie 2000 - septembrie 2003, termenul de 3 ani a expirat în octombrie 2003 - septembrie 2006, câtă vreme acțiunea a fost înregistrată la 05 august 2008, corect a reținut instanța de fond prescripția în cauză, reclamantul neputându-se prevala de aliniatul 2 al aceluiași articol 166, care prevede întreruperea prescripției în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului, respectiv de prevederile articolului 16 din Decretul 167/1958, care prevede 3 cazuri de întrerupere - recunoașterea dreptului, introducerea unei cereri de chemare în judecată, act începător de executare, nici unul nefiind incident în cauză. În acest context, nu se poate reține, așadar, motivul de recurs invocat, respectiv nelegalitatea sau neconstituționalitatea OG nr. 83/2000 și recursul în interesul legii - decizia nr. 36/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că magistrații beneficiau de sporul de vechime în muncă; pe de o parte recursul în interesul legii are în vedere interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele naționale, soluțiile pronunțându-se, așadar, numai în interesul legii, neavând efect asupra hotărârilor examinate, deci fiind obligatorii pe viitor, iar pe de altă parte, la acea dată era prescris deja dreptul la acțiune al reclamantului.
Cât privește legalitatea sau nelegalitatea unui act normativ, acestea sunt atributul instanței de contencios administrativ, respectiv a Curții Constituționale și nicidecum a acestei instanțe, care are doar obligația de a asigura doar interpretarea și aplicarea corectă a legislației în vigoare, în nici un caz să efectueze un control de constituționalitate a acesteia.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratderecurentul reclamant -G, cu domiciliul în S M- județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O- județul B, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-,împotriva sentinței civile nr. 33/D din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradeape care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: PA/30.06.2009
Complet fond:, -
0în 2 ex.: /01.07.200
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Moșincat Eugenia
