Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 109/
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare în anulare formulată de contestator, împotriva deciziei civile nr. 466/M/15.12.2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 5 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin decizia civilă nr. 466/M/2006 a Curții de Apel Brașova fost admis în parte recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 1042/2006 a Tribunalului Covasna în sensul că s-a dispus anularea dispoziției nr. 17/2005 emisă de Spitalul privind desfacerea contractului de muncă al reclamantei cu privire la temeiul desfacerii, constatându-se că acesta a încetat prin demisie. Totodată au fost menținute restul dispozițiilor privind respingerea ca nefundat a petitului din cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute a clauzei de plată a 36 de salarii medii pe economie cuprinsă în art. 1 din actul adițional al contractului de muncă nr. 6/1999.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Referitor la tardivitatea contestației împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, curtea reține că data comunicării deciziei a coincis cu data deschiderii plicului în ședința de judecată din 4 mai 2006 ( fila 29 dosar de fond). De asemenea, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul contestării acestei decizii la termenul din 18 mai 2006, când a și depus în scris o asemenea precizare ( fila 6). Prin urmare, față de data comunicării deciziei, contestația apare în termen astfel încât hotărârea primei instanțe va fi modificată în acest sens.
Pe fondul acestui capăt de cerere ce se impune a fi judecat direct în recurs, potrivit art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, curtea reține că reclamanta a depus la conducerea Spitalului Orășenesc o cerere de demisie începând cu data de 02.02.2005, cerere ce a fost înregistrată sub nr. 256/4.02.2005.
Potrivit art. 79 Codul Muncii, demisia constituie actul unilateral de voință al salariatului care, printr-o notificare scrisă comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, iar refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloc de probă. În speță, făcându-se dovada demisiei prin cerere scrisă depusă la unitatea angajatoare, curtea va admite contestația împotriva deciziei de concediere care va fi anulată în ceea ce privește temeiul desfacerii contractului de muncă.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la modul de soluționare al celui de al doilea petit, curtea reține că acestea sunt nefondate.
Astfel, contractele de muncă și actele adiționale la acestea sunt contracte consensuale și au la bază acordul de voință al părților, simpla lor manifestare de voință fiind suficientă pentru valabilitatea contractului și deci, pentru obligativitatea obligațiilor asumate de către părțile contractante. Ca și în cazul celorlalte acte juridice și în cadrul raporturilor de muncă operează principiul libertății de voință, părțile având libertatea absolută în ceea ce privește condițiile în care încheie un contract de muncă, respectiv conținutul acestuia. Prin urmare, contractul de muncă nr. 6/1999 și actul adițional nr. 1818/27.2002 exprimă voința părților și clauzele inserate au un caracter obligatoriu pentru părțile contractante. Cauza și obiectul acestor convenții nu contravin nici unei norme juridice, fiind licite și morale. În acest sens Curtea reține că nu are nici o relevanță cine a suportat cheltuielile privind salarizarea, OUG nr. 58/2001 precizând sursa acestor fonduri ca fiind bugetul de stat, iar recurenta avea obligația ca după efectuarea stagiului de pregătire rezidențial să efectueze minim 5 ani de activitate pe postul ales. Scopul unității pârâte nu este recuperarea unor cheltuieli de școlarizare ci, în acest caz, s-a avut în vedere că unitățile care și-au blocat posturile pe perioada studiilor să beneficieze de serviciile celor care promovează examenul pentru o perioadă egală cu durata studiilor.
Împotriva deciziei pronunțate în recurs a formulat contestație în anulare pârâta, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a - II - a Cod procedură civilă, arătându-se că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unui motiv de recurs, respectiv acela prin care reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei din actul adițional, clauză care încalcă nu numai legislația muncii în vigoare în prezent dar și art 38 alin. 1 din Constituție care garantează dreptul la libera alegere a profesiei și a locului de muncă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma celor invocate în cuprinsul contestației în anulare, curtea reține că acesta este fondat.
Astfel, din considerentele instanței de recurs reproduse integral mai sus, rezultă că instanța a omis să se pronunțe cu privire la motivul de recurs referitor la constatarea nulității clauzei din actul adițional la contractul de muncă nr. 6/1999 privind plata celor 36 de salarii medii pe economie.
Temeiul nulității absolute invocat de pârâtă și neanalizat de instanța de recurs este cel care are în vedere îngrădirea dreptului pârâtei la libera circulație și libera alegere a locului de muncă, drepturi fundamentale prevăzute atât de constituția României cât și de reglementări internaționale în materie - a se vedea în acest sens și motivele expuse în întâmpinarea depusă de pârâtă în fața instanței de fond - fila 32 dosar fond - motive care, după cum s-a arătat, nu au fost analizate în cadrul considerentelor deciziei atacate cu contestație în anulare.
Față de aceste considerente, în baza art.318 teza a - II- a Cod procedură civilă, curtea va admite contestația în anulare, conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 466/M/2006 a Curții de Apel Brașov pe care o anulează.
Fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 27.02.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red CȘ 21.02.2008
Dact AG 22.02.2008/ 2 ex
Jud fond /
Jud recurs./NG:/CȘ
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
