Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 116/
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP C, împotriva sentinței civile nr. 1366/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au fost făcute în ședința publică din 30 ianuarie 2008, când se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă, așa cum rezultă din încheierea de ședință din aceea zi, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 5 februarie 2008.
A
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1366 /2007 a Tribunalului Covasnaa fost admisă in parte cererea formulată si precizată de reclamanta -, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna, Ministerul Economiei și Finanțelor, și pe cale de consecință:
Au fost obligați paratii MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL B și TRIBUNALUL COVASNA sa achite reclamantei drepturile salariale cuvenite reprezentand indemnizatia lunara de 10% din salariul brut pe perioada iulie 2004- iunie 2007, al cărui cuantum brut este actualizat potrivit raportului de expertiza tehnica contabila nr.196/2007 intocmit de expertul, raport ce face parte integranta din prezenta hotarare, în sumă brută de 5359,96 lei, sumă care va fi actualizată prin aplicarea indicelui de inflatie pe perioada cuprinsa intre data pronuntarii prezentei hotarari si data platii efective.
A fost obligat paratul Ministerul Economiei și Finanțelor sa aloce fondurile necesare platii acestor drepturi banesti cuvenite reclamantei.
A fost obligat reclamanta să achite în contul expertului diferență onorariu expert în cuantum de 315 lei.
A fost obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu pentru efectuarea expertizei în sumă de 385 lei catre reclamanta.
Au fost respinse pretențiile solicitate pe perioada iunie 2004 ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, cât și acordarea drepturilor pe viitor.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Referitor la precizarea de acțiune, tribunalul constată că potrivit art. 246. "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal, fie prin cerere scrisă", sens în care văzând dispozițiile invocate s-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a P în actuala denumire Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța în baza art. 137 al.1 a respins excepția pe considerentul că acestui minister îi revine potrivit art,28 și următoarele din Legea 500/2002 a finanțelor publice, obligația de a elabora proiectele de legi bugetare, și chiar de rectificare a acestora. Prin urmare raportat la ceea ce tinde reclamanta să obțină prin promovarea prezentei cereri, acest pârât are calitate procesuală pasivă, întrucât Ministerul Justiției este o insituție bugetară, ale cărei fonduri provin în exclusivitate de la bugetul de stat.
Raportat la data introducerii acțiunii care este 2.07.2007 și perioada pentru care se solicită dreptul instanța a invocat, a pus în discuție și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru luna iunie 2004.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța reține că reclamata face parte din personalul auxiliar de specialitate al Judecătoriei Tg. S, deci este personal contractual, conform Legii 567/2004, astfel cum a fost modificată și completată ulterior prin L 17/2006.
Potrivit art. 6 al.2 din care se aplică în cauză " orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securiate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare."
Prin art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv nr.OG83/2000, s-a prevăzut expres că "care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Reclamanta din speța de față îndeplinește și ea funcția de grefier și prin urmare se poate concluziona că deși îndeplinește aceiași funcție cu alte colege care au beneficiat de această indemnizație, în virtutea funcției, la muncă egală nu a beneficiat de acordarea acestui spor, și prin urmare neacordarea dreptului pretins a prejudiciat reclamanta din cauza de față, și totodată a creat o situație vădită de discriminare.
Prin urmare s-au încălcat dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG 137/2000, modificată prin Legea 27/2004 care se referă la sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și prevederile invocate mai sus.
Prin instituirea unor astfel de sporuri doar în favoarea unor categorii de grefieri se ajunge indubitabil la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate, cu consecința unui tratament diferențiat în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
Faptul că nu toți grefierii au desfășurat activități din cele prevăzute la art. 19 pct.3 din Legea nr.50/1996 republicată și prin urmare nu sunt îndreptățiți la acordarea drepturilor solicitate, așa cum s-au apărat pârâții prin întmpinările depuse, nu poate conduce la respingerea cererii, deoarece modalitatea de acordare a indemnizației de 10% prevăzută prin actul normativ menționat reprezintă o practică discriminatore.
Reclamanta a solicitat și s-a efectuat o expertiză contabilă cu nr. 196/2007 de către expertul din care rezultă sumele care i se cuvin, sume care sunt actualizate deja în raport de rata inflației, în funcție de perioada solicitată.
Din răspunsul dat de pârâtul Tribunalul Covasna aflat la fila 121 reiese că sumele calculate de expert sunt corecte, sens în care nu s-au formulat obiecțiuni.
Față de considerentele de drept și de fapt expuse tribunalul urmează a admite numai în parte acțiunea reclamatei, în sensul că va oblige Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna la acordarea sumei stabilite potrivit raportului de expertiză contabilă care face parte integrantă din prezenta, sumă care este deja actualizată, precum și la actualizarea sumei tot în raport de indicii de inflație, pe perioada cuprinsă între data pronunțării prezentei și data efectuării plății efective, dar va respinge cererea reclamantei cu privire la acordarea acestei indemnizații pe viitor întrucât un astfel de drept nu este născut, actual, pentru aoî ndreptăți la această solicitare.
Ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pe perioada iunie 2004 instanța va respinge acordarea dreptului pe perioada menționată mai sus.
Totodată va obliga pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru a se putea efectua plata drepturilor acordate.
Ca urmare a neachitării integrale a costului expertizei instanța va obliga reclamanta să plătească în contul expertului desemnat diferența de onorariu pentru lucrarea care s-a efectuat în cuantum de 315 lei.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Sf. G și Ministerul Justiției, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de Apel Brașov, drepturile solicitate de recurenți nu sunt întemeiate, pentru că potrivit disp. art. 19 punct 3 din legea 50/1996 de acest spor beneficiază numai grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii. Reclamata nu avea asemenea atribuții și în consecință nu putea să primească acest spor.
Nu poate fi aplicată nici ideea de discriminare, pentru că este o chestiune de legiferare, iar legiuitorul a înțeles să acorde un procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat, numai persoanelor care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate.
Sentința mai este criticată și pentru modul de evaluare a prejudiciului pretins de reclamantă, având în vedere că acesta trebuie să fie cert și să fie evaluat.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost soluționat în mod corespunzător excepția lipsei calității procesual pasive a acestei părți, dat fiind faptul că ordonatorul principal de credite este Ministerul Justiției și nu prezentul recurent. Între Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici o obligație, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a avut în vedere plata sumelor solicitate de către intimată, nu poate obliga această parte la alocarea sumelor de bani.
Referitor la fondul cauzei sentința este criticată pentru că nu s-a creat nici o discriminare între reclamantă și grefierii care primeau acest spor, nu s-a încălcat principiul egalității în fața legii întrucât prevederile art. 19 pct. 3 din legea 50/1996 cu modificările aduse prin OG 83/200, nu instituie nici privilegii și nici discriminări, ele aplicându-se în mod egal unei categorii de persoane care se află într-o situație identică, adică tuturor persoanelor specializate care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățeni precum și pentru secretarii comisiilor de cercetare a averii, ce funcționează în sistemul judiciar.
Sentința mai este criticată și pentru acordarea de daune interese prin reactualizarea sumelor de bani cu aplicarea coeficientului de inflație și dobânda legală. Instanța nu a avut în vedere că aceste debite, ce au ca obiect sume de bani nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile când dobânda curge de drept.
În recursul Ministerului Justiției sentința este criticată pentru faptul că instanța de fond nu a observat că drepturile solicitate de reclamantă au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres de art. 19 alin 3 din legea 50/1996 și respectiv art. 3 alin 8 din OG 8/2007 numai în raport cu timpul lucrat. Prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute de lege și câtă vreme drepturile solicitate de reclamantă nu au fost prevăzute de lege, iar legea nu a fost abrogată și nici modificată, prin acordarea unor asemenea drepturi s-au depășit limitele puterii judecătorești.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor, iar pentru acordarea indemnizației solicitate persoana respectivă completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită, cât și timpul efectiv în care a desfășurat activitatea respectivă.
În speță nu este vorba de discriminare, pentru că legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație suplimentară, printr-un procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat numai pentru personalul care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar. În acest sens a fost invocată Hotărârea nr.333/8.10.2007 a CNCD, prin care se constată că faptele prezentate nu constituie discriminare.
Examinând sentința în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt întemeiate și în consecință vor fi admise în baza disp. art. 312 c pentru următoarele considerente:
Prima instanță pronunța o sentință nelegală și netemeinică, acordând drepturi bănești care nu sunt prevăzute de lege, și interpretând în mod eronat textele de lege aplicabile în cauză.
Reclamanta este încadrată ca grefier în cadrul personalului auxiliar din Judecătoria Târgu - S, însă, fără a avea înscrise în fișa postului atribuții pentru care dispozițiile art. 19 pct. 3 din legea 50/1996 așa cum a fost modificată prin OG 83/2000 prevăd acordarea sporului de 10 % pentru timpul în care a desfășurat activitatea respectivă. Este vorba de activitatea grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii. Ori reclamanta nu îndeplinea asemenea atribuții, iar faptul că legiuitorul a atribuit unei anumite categorii de personal, un procent de 10% la salariu pentru activități suplimentare și numai proporțional cu timpul efectiv lucrat, nu înseamnă că a creat o discriminare. Activitățile suplimentare în mod firesc trebuiesc plătite suplimentar, pentru că în situația în care nu se realizează o plată diferențiată, s-ar putea invoca discriminare în repartizarea muncii de către angajații care îndeplinesc atribuțiile mai sus enumerate.
În acest sens a stabilit și Comitetul pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 333 din 8.10.2007, unde se menționează expres că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare conform Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin urmare reclamanta neîndeplinind atribuțiile expres și limitativ prevăzute de lege, nu poate beneficia de sporul de 10 % din salariu, astfel că toate criticile din recursuri sunt fondate urmând a fi admise și sentința primei instanțe modificată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1366/2007 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
red NG 21.02.2008
Dact AG 29.01.2008/ 2 ex
Jud fond pricină/
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
