Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 117/
Ședința publică din 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef secție -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP C și de CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1407/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2008, când părțile au lipsit iar consemnările încheierii din acea zi, fac parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 5 februarie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1407/29 noiembrie 2007 Tribunalului Covasnaa fost admisă cererea formulata de reclamanta in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință:
A obligat pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL B, TRIBUNALUL COVASNA sa achite reclamantei drepturile salariale cuvenite acesteia reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada iunie 2004 - decembrie 2005, in cuantum actualizat, astfel cum a fost determinat prin raportul de expertiza tehnica contabila nr 194/29.10.2007 întocmit de expert, raport ce face parte integranta din hotărârea atacată, suma totală datorată reclamantei fiind de 2.065,88 lei.
Suma mai sus menționată va fi actualizata prin aplicarea indicelui de inflație pe perioada cuprinsă intre data pronunțării prezentei hotărâri si data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor sa aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești cuvenite reclamantei.
A respins petitul doi din acțiune privitor la acordarea indemnizației de 10% din salariul brut pentru viitor.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna la plata sumei de 300 lei către reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Referitor la precizarea de acțiune, tribunalul constată că potrivit art. 246 Cod procedură civilă "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal, fie prin cerere scrisă", sens în care văzând dispozițiile invocate s-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a P în actuala denumire Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța în baza art. 137 al.1 Cod procedură civilă a respins excepția pe considerentul că acestui minister îi revine potrivit art.28 și următoarele din Legea 500/2002 a finanțelor publice, obligația de a elabora proiectele de legi bugetare, și chiar de rectificare a acestora. Prin urmare raportat la ceea ce tinde reclamanta să obțină prin promovarea prezentei cereri, acest pârât are calitate procesuală pasivă, întrucât Ministerul Justiției este o instituție bugetară, ale cărei fonduri provin în exclusivitate de la bugetul de stat.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta face parte din personalul auxiliar de specialitate al Judecătoriei Tg. S, deci este personal contractual, conform Legii 567/2004, astfel cum a fost modificată și completată ulterior prin L 17/2006.
Reclamanta din speța de față îndeplinește și ea funcția de grefier și prin urmare se poate concluziona că deși îndeplinește aceiași funcție cu alte colege care au beneficiat de această indemnizație, în virtutea funcției, la muncă egală nu a beneficiat de acordarea acestui spor și prin urmare neacordarea dreptului pretins a prejudiciat reclamanta din cauza de față, și totodată a creat o situație vădită de discriminare.
Prin urmare s-au încălcat dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG 137/2000, modificată prin Legea 27/2004 care se referă la sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și prevederile invocate mai sus.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C și Ministerul Justiției, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, drepturile solicitate de recurenți nu sunt întemeiate, pentru că potrivit disp. art. 19 punct 3 din legea 50/1996 de acest spor beneficiază numai grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii. Reclamata nu avea asemenea atribuții și în consecință nu putea să primească acest spor.
Nu poate fi aplicată nici ideea de discriminare, pentru că este o chestiune de legiferare, iar legiuitorul a înțeles să acorde un procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat, numai persoanelor care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate.
Sentința mai este criticată și pentru modul de evaluare a prejudiciului pretins de reclamantă, având în vedere că acesta trebuie să fie cert și să fie evaluat.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost soluționat în mod corespunzător excepția lipsei calității procesual pasive a acestei părți, dat fiind faptul că ordonatorul principal de credite este Ministerul Justiției și nu prezentul recurent. Între Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici o obligație, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a avut în vedere plata sumelor solicitate de către intimată, nu poate obliga această parte la alocarea sumelor de bani.
Referitor la fondul cauzei sentința este criticată pentru că nu s-a creat nici o discriminare între reclamantă și grefierii care primeau acest spor, nu s-a încălcat principiul egalității în fața legii întrucât prevederile art. 19 pct. 3 din legea 50/1996 cu modificările aduse prin OG 83/200, nu instituie nici privilegii și nici discriminări, ele aplicându-se în mod egal unei categorii de persoane care se află într-o situație identică, adică tuturor persoanelor specializate care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățeni precum și pentru secretarii comisiilor de cercetare a averii, ce funcționează în sistemul judiciar.
Sentința mai este criticată și pentru acordarea de daune interese prin reactualizarea sumelor de bani cu aplicarea coeficientului de inflație și dobânda legală. Instanța nu a avut în vedere că aceste debite, ce au ca obiect sume de bani nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile când dobânda curge de drept.
În recursul Ministerului Justiției sentința este criticată pentru faptul că instanța de fond nu a observat că drepturile solicitate de reclamantă au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres de art. 19 alin 3 din legea 50/1996 și respectiv art. 3 alin 8 din OG 8/2007 numai în raport cu timpul lucrat. Prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute de lege și câtă vreme drepturile solicitate de reclamantă nu au fost prevăzute de lege, iar legea nu a fost abrogată și nici modificată, prin acordarea unor asemenea drepturi s-au depășit limitele puterii judecătorești.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor, iar pentru acordarea indemnizației solicitate persoana respectivă completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită, cât și timpul efectiv în care a desfășurat activitatea respectivă.
În speță nu este vorba de discriminare, pentru că legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație suplimentară, printr-un procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat numai pentru personalul care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar. În acest sens a fost invocată Hotărârea nr.333/8.10.2007 a CNCD, prin care se constată că faptele prezentate nu constituie discriminare.
Examinând sentința în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt întemeiate și în consecință vor fi admise în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanță pronunța o sentință nelegală și netemeinică, acordând drepturi bănești care nu sunt prevăzute de lege, și interpretând în mod eronat textele de lege aplicabile în cauză.
Hotărârea 333/8.10.2007 a fost invocată de recurentă în mod întemeiat. CNCD sesizat printr-o petiție formulată de grefierii din cadrul Tribunalului Dâmbovița stabilește, în interpretarea acelorași dispoziții de drept invocate ca și în prezenta speță că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare conform Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pentru a pronunța această hotărâre CNCD a reținut că nu poate fi reținută existența unei situații de diferențiere din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, privind tratamentul diferit instituit prin efectul prevederilor art.3 alin.8 din OG 8/2007.
Pentru că petenții din plângerea adresată CNCD nu îndeplinesc activități din cele enumerate în art.3 alin.8 (grefieri care participă la efectuarea actelor privind reorganizarea judiciară, faliment, executare penală, civilă), în cauză este incident principiul potrivit căruia instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de cetățeni care se află în situații diferite nu este contrară art.16 alin.1 din Constituție. Nu se poate constata incidența unor categorii de persoane plasate în situații analoage sau comparabile.
Față de această decizie pronunțată de CNCD și invocată de MJ în susținerea recursului, depusă în probațiune într- cauză similară în cadrul aceleiași ședințe de judecată Curtea de APEL BRAȘOV reține că situația de fapt și de drept din prezenta cauză este identică sub aspectul soluționării existenței cauzei de discriminare cu speța în care CNCD a pronunțat Hotărârea 333/2007.
Prin urmare, la acest moment la care deja este dezlegată problema de drept cu privire la incidența OG 137/2000, a se face abstracție de efectele hotărârii, este nelegal, instanța de judecată neputând să infirme cele constatate de CNCD prin Hotărârea 333/2007 decât în cazul în care se dovedește că, atacată fiind în contencios administrativ, această hotărâre a fost înlăturată.
În lipsa oricărei alte dovezi, Hotărârea 333/2007 își va produce efecte.
Reclamanta este încadrată ca grefier în cadrul personalului auxiliar din Judecătoria Târgu - S, însă, fără a avea înscrise în fișa postului atribuții pentru care dispozițiile art. 19 pct. 3 din Legea 50/1996 așa cum a fost modificată prin OG 83/2000 prevăd acordarea sporului de 10 % pentru timpul în care a desfășurat activitatea respectivă. Este vorba de activitatea grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii. Ori reclamanta nu îndeplinea asemenea atribuții, iar faptul că legiuitorul a atribuit unei anumite categorii de personal, un procent de 10% la salariu pentru activități suplimentare și numai proporțional cu timpul efectiv lucrat, nu înseamnă că a creat o discriminare. Activitățile suplimentare în mod firesc trebuiesc plătite suplimentar, pentru că în situația în care nu se realizează o plată diferențiată, s-ar putea invoca discriminare în repartizarea muncii de către angajații care îndeplinesc atribuțiile mai sus enumerate.
Prin urmare reclamanta neîndeplinind atribuțiile expres și limitativ prevăzute de lege, nu poate beneficia de sporul de 10 % din salariu, astfel că toate criticile din recursuri sunt fondate urmând a fi admise și sentința primei instanțe modificată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții pârâți Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, MEF prin DGFP împotriva sentinței civile 1407/2007 a Tribunalului Covasna pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Covasna, MEF prin DGFP.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red: AP/25.02.2008
Dact.: MD/27.02.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
