Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1142/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1142/
Ședința publică din 14 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 52 din 31 oct. 2008, pronunțată de Curtea de Apel Tg. în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege, fiind scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța în temeiul art. 32 pct.1 Cod procedură civilă dă citire încheierii de cameră de consiliu nr. 60/CR din 14.05.2009, prin care s-a soluționat incompatibilitatea doamnei judecător.
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă înregistrată la 8 aprilie 2008 la Tribunalul Harghita reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Târgu -M, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor,Direcția Generală a Finanțelor Publice H obligarea în solidar a pârâților la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator de 15% din salariul de bază brut, pe perioada 1 aprilie 2005-1 octombrie 2007, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate și acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, în perioada menționată.
Prin încheierea civilă din 4 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Târgu -M, în temeiul art. II din OUG nr. 75/2008.
Prin sentința civilă nr. 52 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice H; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Târgu -M,Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; pârâții Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Târgu -M și Ministerul Justiției au fost obligați la acordarea în favoarea reclamantului a concediului de odihnă suplimentar anual de 3 zile lucrătoare, pentru perioada 1 aprilie 2005 - 1 octombrie 2007; restul pretențiilor reclamantului au fost respinse.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în privința sporului de lucru la calculator, reclamantul a invocat discriminarea față de personalul Ministerului Justiției și cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă personalul din aceste unități beneficiază doar de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele vătămătoare sau periculoase, conform art. 22 din OG nr. 8/2007, spor de care a beneficiat și reclamantul în temeiul acelorași prevederi legale, astfel că nu există nici un temei legal pentru acordarea sporului distinct pentru lucrul la calculator și, de asemenea, nu există o situație de discriminare a reclamantului.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea unui concediu suplimentar anual de 3 zile, instanța a apreciat că acesta este întemeiat în contextul în care în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 reclamantul beneficiat de un concediu anual de odihnă de bază de 30 de zile lucrătoare, însă distinct de acesta reclamantul trebuie să beneficieze și de concediul de odihnă suplimentar reglementat de art. 142 din Codul muncii și care se acordă în considerarea unor împrejurări speciale printre care și pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Justiției și a solicitat modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea integrală a acțiunii civile formulate de reclamant, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit art. 65 din Legea nr. 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, iar Legea nr. 567/2004, fiind o lege specială, are prioritate față de dispozițiile din Codul muncii și ca atare invocarea regulilor generale prevăzute de legislația muncii, nu poate fi primită.
Recursul declarat de pârât a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă ulterior cauza a fost trimisă spre soluționare Curții de Apel Târgu -M, întrucât prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat, printre altele, acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, invocând faptul că deși a lucrat în condiții grele și beneficiat de sporul corespunzător acestor condiții, totuși nu a beneficiat de concediul de odihnă suplimentar prevăzut de art. 142 din Codul muncii.
În cazul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, durata concediului anual de odihnă este reglementată prin lege specială. Astfel, prin art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 s-a prevăzut că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare. Prin aceste dispoziții legale este reglementată o durată a concediului de odihnă mai mare decât cea reglementată de art. 140 alin. 1 din Codul muncii, care prevede că durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, la care conform art. 142 din Codul muncii se pot adăuga 3 zile suplimentare de concediu.
Analizând prevederile legale enunțate este evident că norma specială (art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004) derogă de la norma generală (art. 140 și art. 142 din Codul muncii ) și prin urmare, reclamanta nu poate beneficia decât de prevederile legii speciale. Dispozițiile art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 au prioritate față de dispozițiile din Codul muncii, reclamanta neputându-se prevala de normele generale prevăzute de legislația muncii din moment ce legea specială care îi este aplicabilă nu reglementează concediul de odihnă suplimentar pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Sub acest aspect trebuia avut în vedere faptul că prin art. 1 alin. 2 din Codul muncii se prevede că prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. De asemenea, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul muncii dispozițiile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Prin prisma acestor prevederi legale, instanța de recurs apreciază că în mod nelegal s-a dispus prin sentința atacată acordarea concediului de odihnă suplimentar anual de 3 zile lucrătoare, în condițiile în care concediul de odihnă pentru personalul auxiliar din instanțe și parchetele de pe lângă acestea este reglementat prin dispoziții cu caracter special care au prioritate față de prevederile Codului muncii, ceea ce atrage incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile în materie.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța de recurs va admite recursurile declarate de pârâți și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 52 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu - M, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-25.06.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
