Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1155/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1155
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, dul -, nr.14, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1698 din 27 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în V de M,-, județul P, intimații - pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,- A, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- A, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul-reclamant, intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALă A FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, a solicitat obligarea pârâților la plata indemnizației egală cu a procurorului șef adjunct al DIICOT pentru funcția pe care a avut-o de procuror general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, până la data de 1 noiembrie 2005 când s-a pensionat, suma urmând a fi actualizată prin aplicarea coeficientului de inflație, începând cu momentul nașterii dreptului și până la efectuarea plății începând cu data de 01.01.2005 până la data de 01.11.2005.
În motivarea acțiunii reclamantul arătat că a fost salarizat având un coeficient de multiplicare de 18,500 și dacă nu ar fi fost discriminat ar fi fost salarizat cu un coeficient de multiplicare de 22,00 așa cum se prevede în art. 11 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea magistraților care face - pentru procurorii DIICOT - trimitere la nr. crt. 6-13 lit.A din anexa la lege.
Precizează recurentul că pentru funcția de procuror general adjunct de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel era aplicabil nr. crt. 8 de la lit. A din anexa (coef. 22,oo) egal cu a adjunctului DIICOT, corespondentă cu aceea Consiliului Procurorului General al României.
Susține reclamantul că desfășura aceeași muncă sau chiar mai importantă decât cea procurorilor DIICOT, încălcându-se prev. art. alin.2 pct. din OG nr. 137/2000 cu referire în special la dreptul la un salariu egal pentru o muncă egală și Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
P a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice pe considerentul că Statul nu este considerat subiect al raportului juridic în mod direct, ordonatorul principal de credite, în speță, fiind Ministerul Public.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de aceea că potrivit art.27 alin.1 din nr.OG137/200 persoana care se consideră discriminată poate formula acțiune în despăgubiri pe calea dreptului comun.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice solicitând ca în cazul în care se va admite cererea reclamantului să se dispună ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
S-a mai solicitat respingerea acțiunii pe fond pentru că legea specială de salarizare a magistraților nu face referire în mod expres la procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Organizate și Terorism, după cum nici Legea nr.508/2004 nu cuprinde prevederi speciale referitoare la salarizarea magistraților cuprinși în structura centrală sau în structurile teritoriale ale acestei direcții.
Prin sentința civilă nr.1698 din 27 decembrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de acesta, a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Parchetul de pe lângă, respingându-se cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, obligând pârâții să plătească reclamantului diferența dintre indemnizația primită și cea încasată de către procurorul șef adjunct DIICOT pentru perioada 01.01.2005 - 01.11.2005 sumă ce se va actualiza conform coeficientului de inflație de la data introducerii acțiunii (19.10.2007) până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut referitor la excepția de necompetență materială instanței invocată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ B că obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă pentru care competența materială de soluționare aparține tribunalului.
În speță, Ministerul Economiei și Finanțelor este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantului, neavând raporturi de muncă cu acesta și nici nu este ordonator principal de credite, astfel că instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice invocată de acesta și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuala pasivă.
De asemenea, tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, care nu poate fi obligat la alocarea fondurilor necesare pentru achitarea sumelor solicitate de reclamant, în condițiile în care Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și de repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Pe fondul cauzei, reclamantul solicitat o indemnizație egală cu a procurorului sef adjunct al DIICOT pentru funcția pe care a avut-o de procuror general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, până la data de 1 noiembrie 2005 când s-a pensionat, suma urmând a fi actualizata prin aplicarea coeficientului de inflație, începând cu momentul nașterii dreptului și până la efectuarea plătii începând cu data de 01.01.2005 până la data de 01.11.2005.
Prin Legea nr.508/2004 a fost creată Direcția de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca o structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, au servicii și birouri în toate reședințele de județ, unde funcționează tribunale.
Conform art.2 al.3 din Legea nr.508/2004 și a Codului d e procedură penală, reclamantul, în cauzele instrumentate, a avut aceeași competență și a prestat aceeași muncă ca și procurorii de la DIICOT.
Persoanele nemulțumite de soluțiile dispuse de procurorii DIICOT în cauzele instrumentate, conform art.2781pr.pen. pot formula plângere la instanța competentă, judecata făcându-se cu participarea procurorilor de la Parchetele de pe lângă Curțile de Apel si Tribunale.
De asemenea, procurorii de pe lângă aceste instanțe, au competența de a aprecia asupra legalității soluțiilor dispuse de procurorii DIICOT, dar și a hotărârilor judecătorești și de a le ataca cu recurs. Procurorii de la parchetele ierarhic superioare, participă la judecarea recursului și pun concluzii, apreciind atât legalitatea soluției procurorilor de la DIICOT, cât și a instanței.
Judecarea în fond, apel, recurs a cauzelor instrumentate de DIICOT, se face de curțile de apel sau tribunale, cu participarea procurorilor de la aceste parchete, care au competența să aprecieze asupra legalității și temeiniciei rechizitoriilor și, independenți fiind, pot pune concluzii de achitare sau de condamnare, conform convingerilor lor. Tot ei, apreciază asupra oportunității atacării cu apel sau recurs, a hotărârilor judecătorești pronunțate în cauzele în care au pus concluzii.
Rezultă, deci, că procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, sunt discriminați, întrucât pentru aceeași muncă și competență ca și a procurorilor din cadrul DIICOT, au salarii mult inferioare, încălcându-se astfel principiul egalității între cetățeni și al excluderii discriminărilor în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare prevăzut de art.1 al.2 lit.c pct.1 din OG 137/2000, dar și de Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantului diferența dintre indemnizația primită și cea încasată de către procurorul sef adjunct DIICOT pentru perioada 01.01.2005 - 01.11.2005, când reclamantul s-a pensionat. Aceste drepturi se vor actualiza conform coeficientului de inflație de la data introducerii acțiunii (19.10.2007) până la data plății efective, pentru că în acest mod reclamantul va beneficia de o reparație echitabilă pentru neîncasarea la termen a drepturilor salariale, fără a fi nevoit să suporte în patrimoniul său eventualele devalorizări ale puterii de cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art.304 pct.3, 4 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Baî nvederat că sentința recurată este pronunțată cu încălcarea competenței judecătorești stabilită prin legi speciale. Recurenta consideră că potrivit disp.art.27 alin.1 din nr.OUG137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula cerere pentru restabilirea situației anterioare și acordarea de despăgubiri numai pe calea dreptului comun și, ca atare, competența de soluționare a prezentei cauze aparține judecătoriei.
În această situație, apreciază recurenta, acțiunea reclamantului se impunea a fi timbrată la valoare.
Recurenta consideră, de asemenea, că între instituția pârâtă și cea chemată în garanție există un raport în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Mai mult, recurenta arată că art.19 din Legea nr.500/2002 îndreptățește obligarea Ministerului Finanțelor Publice de a garanta alături de instituția pârâtă, în calitatea sa de coordonator al acțiunilor care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, instanța de fond depășind atribuțiile puterii judecătorești, întrucât raționamentul său presupune schimbarea sistemului de salarizare al judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate.
Astfel, art.1 din nr.OUG27/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.45/2007, nu face referire la procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul, după cum nici Legea nr.508/2004 nu cuprinde prevederi speciale referitoare la salarizarea magistraților din afara acestei structuri.
Ca atare, salarizarea diferită a celor 2 categorii nu constituie o discriminare întrucât nu reprezintă o excludere bazată pe criteriile special și limitativ prevăzute de art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, modificată și completată prin nr.OG77/2003 aprobată prin Legea nr.27/2004.
Recurenta a invocat un scop legitim al acestei salarizări, respectiv combaterea criminalității organizate, invocând că în acest fel sunt respectate disp.art.16 din Constituția României, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație, recurenta s-a pronunțat împotriva acestui lucru, învederând lipsa culpei sale în neacordarea sumelor de bani solicitate, această lacună fiind a legii și nu una de comportament.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată și nu a formulat întâmpinare în combaterea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția de necompetență materială instanței invocată de recurentul Parchetul de pe lângă ÎCCJ B, Curtea achiesează că obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă pentru care competența materială de soluționare aparține tribunalului. Ca atare, acțiunea reclamantului nu trebuie să fie timbrată la valoare.
În speță, Ministerul Economiei și Finanțelor este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantului, neavând raporturi de muncă cu acesta și nici nu este ordonator principal de credite, astfel că în mod corect instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice invocată de acesta și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuala pasivă.
În mod corect tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, care nu poate fi obligat la alocarea fondurilor necesare pentru achitarea sumelor solicitate de reclamant, în condițiile în care Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și de repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Pe fondul cauzei, reclamantul solicitat o indemnizație egală cu a procurorului sef adjunct al DIICOT pentru funcția pe care a avut-o de procuror general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, până la data de 1 noiembrie 2005 când s-a pensionat, suma urmând a fi actualizata prin aplicarea coeficientului de inflație, începând cu momentul nașterii dreptului și până la efectuarea plătii.
Într-adevăr, prin legea nr.508/2004 a fost creata Direcția de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca o structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, au servicii și birouri în toate reședințele de județ, unde funcționează tribunale.
Prin art.1 din nr.OUG27/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.45/2007, se precizează criteriile de salarizare ale magistraților și nu se face referire la procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul, după cum nici Legea nr.508/2004 nu cuprinde prevederi speciale referitoare la salarizarea magistraților din afara acestei structuri.
Modalitatea de adoptare a acestor acte demonstrează că nu poate fi invocată discriminarea bazată pe situații analoage între cele două categorii.
Ca atare, salarizarea diferită a celor 2 categorii nu constituie o discriminare întrucât nu reprezintă o excludere bazată pe criteriile special și limitativ prevăzute de art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, modificată și completată prin nr.OG77/2003 aprobată prin Legea nr.27/2004.
De altfel, reclamantul a solicitat indemnizație de conducere similară cu aceea a procurorului șef adjunct al și nu indemnizația de bază pe care o primesc procurorii care ocupă funcții executive la. pe considerente că ar instrumenta același tip de dosare ca cei din urmă. Indemnizația de conducere este o indemnizație pentru atribuțiile administrative care revin celor doi coordonatori, respectiv procurorul șef adjunct de la. și cel de la Parchetul de pe lângă
Așa fiind, nu se poate stabili o analogie între modul cum înțelege să exercite managementul instituției procurorul șef adjunct de la. și modul cum înțelege să exercite managementul instituției procurorul șef adjunct de la Parchetul de pe lângă
În ceea ce privește actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație,Curtea consideră că acestea nu pot fi acordate atât timp cât nu se justifică acordarea indemnizației de conducere solicitate, neputând fi vorba în cauză de un prejudiciu datorat inflației.
Așa fiind, constată că sentința recurată a încălcat criteriile prevăzute în mod expres de disp.art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000, modificată și completată prin nr.OG77/2003 aprobată prin Legea nr.27/2004, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul astfel cum a fost formulat, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, competența materială care aparține Tribunalului Prahova și cererea de chemare în garanție care în mod corect a fost respinsă de către prima instanță ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, dul -, nr.14, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1698 din 27 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în V de M,-, județul P, intimații - pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,- A, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- A, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - --- - - -
Grefier
Operator de date cu carater personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./26.06.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
