Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1156/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1156
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
La ordine, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, cu sediul în municipiul B, nr.5, județul B, împotriva sentinței civile nr.758 din 9 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani și reclamanții intimați, -,.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr.1776/40/14.04.1009 și precizată ulterior (5), reclamanții, - -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea primilor 3 pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în procent de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.10.2000 - 01.09.2004 precum și începând cu 01.03.2009 și în continuare și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare achitării acestor drepturi salariale.
În fapt, reclamanții au arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată " Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, însă această abrogare a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr.27/2007 întrucât acest act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002, nu și Legea nr.50/1996. În această situație, au apreciat reclamanții, dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare și, pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare și pe viitor judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate.
De astfel, în acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia nr.21/10.03.2008, iar problema prescripției dreptului la acțiune nu se poate pune atâta timp cât aceste drepturi au fost recunoscute ulterior.
Mai mult, la data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/1996 legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiției își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, aceste condiții nu s-au schimbat, din dimpotrivă s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență.
Totodată, reclamanții au arătat că o parte din colegii lor primesc aceste drepturi, fiindu-se recunoscute atât prin hotărâri judecătorești cât și prin ordin al ministrului justiției.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și pe decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu are calitatea de ordonator principal de credite.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii și ca nefondată, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de Ministerul Justiției, iar Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o obligație în acest sens.
Și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare la acțiunea reclamanților, prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în considerarea art.3 și art. 12 din Decretul 167/1958 precum și a art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, pentru pretențiile aferente perioadei 01.10. 2000 - 01.09.2004.
Pârâtul a susținut că decizia nr.21/10.03.2008 a ÎCCJ nu constituie cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive în înțelesul art.16 din Decretul nr.167/1958, întrucât ÎCCJ nu are calitatea de debitor față de pretențiile reclamanților. În plus, conform art.329 alin.3 teza I Cod procedură civil, hotărârea pronunțată de instanța supremă nu afectează deciziile examinate, nici situația juridică a părților din proces care nu vor putea invoca în favoarea lor soluția adoptată de ÎCCJ spre a nu se supune hotărârii prin care s-a dezlegat în mod definitiv și irevocabil raporturile litigioase dintre ele.
Referitor la pretențiile reclamanților - personal auxiliar de specialitate, pârâtul a arătat că prin art.30 din OG nr.8/2007 a fost abrogată Legea nr.50/1996, astfel încât sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
Față de capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, pârâtul a invocat excepția lipsei sale procesuale pasive, întrucât această obligație revine potrivit legii Tribunalului Botoșani.
Prin sentința civilă nr.758 din 9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr- a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente intervalului 01.10.2000 - 01.09.2004, excepție invocată de pârâtul Ministerul Justiției; respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției și Libertăților B; admisă, în parte, acțiunea; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, pentru timpul efectiv lucrat în perioada 01.10.2000 - 1.09.2004 precum și începând cu 01.03.2009 și în continuare, suma urmând a fi actualizată în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective; a fost obligat pârâtul Tribunalul Botoșani să efectueze în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile de mai sus referitoare la sporul de 50%; a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B să aloce fondurile necesare plății sporului respectiv de 50%; a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților Ministerul Libertăților B, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani să includă sporul de 50% în indemnizația brută lunară și a fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.1886 Cod civilă "Nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere".
În speță, deci, conform acestei reguli, prescripția extinctivă începe să curgă de la data la care drepturile respective erau datorate, regulă stabilită de art.166 din Codul muncii, Dreptul magistraților și a personalului auxiliar la acordarea sporului de 50% a fost abrogat în mod expres prin dispozițiile art. I pct.32 și 42 din OG nr.83/2000, astfel că acesta nu era datorat în sensul art.166 din Legea nr.53/2003. Însă, prin Decizia nr.21 din 10.03.2008 instanța supremă din România a stabilit că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr.83/2000 este neconstituțională; Curtea Constituțională având în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, verificarea constituționalității unei norme abrogate revine prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin.1, cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că: "Or, art.I pct.42 și art. IX alin.2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României, și își încetează efectele".
Ca urmare actul de abrogare și-a încetat efectele la data publicării deciziei 21 din 10.03.2008 în Monitorul Oficial, adică 10.06.2008.
Aceasta este data de la care Ministerul Justiției și ceilalți ordonatori de credite din sistem datorează sumele reprezentând sporul de 50 % cuvenite reclamanților ulterior datei de 01.09.2000 a publicării OG nr.83/2000, în aplicarea principiului enunțat în art.31 din Legea nr.47/1992 ce se aplică prin asemănare.
Deci, în raport cu art.166 din Legea nr.53/2003, data de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru drepturile cuvenite reclamanților (ulterior datei de 01.09.2000), este 13.06.2008 și urmează să se împlinească abia la 13.06.2011.
Cu privire la fondul pretențiilor reclamanților, tribunalul a reținut că prin decizia nr.21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în nr.444 din 13.06.2008, s-a stabilit că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații -asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Potrivit art. 329 alin.3 Cod procedură civilă, în cazul deciziilor pronunțate pentru soluționarea recursului în interesul legii " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că pronunțând această sentință prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Arată recurentul că dovada depășirii limitelor puterii judecătorești este Decizia Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
În continuare a arătat că acțiunea reclamanților a fost completată, în sensul că au solicitat acordarea acestui spor și începând cu 1.03.2009 și în continuare, această cerere completatoare nefiind comunicată.
De asemenea, a arătat că pentru perioada 1.10.2000 - 1.09.2004 dreptul la acțiunea s-a prescris, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 10.04.2009, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de lege.
A mai arătat că, dată fiind sentința civilă nr.459 din 6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, în cauză este dată excepția puterii de lucru judecat.
A arătat că dreptul la plata sporului de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile legii nr.50/1996 fiind abrogate în întregime prin art.30 din OG nr.8/2007.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.4,5,9 și art.312 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Arată recurentul că obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorului principal de credite bugetare.
Mai arată recurentul că nu are calitatea de ordonator principal de credite, revenindu-i, potrivit legii, doar obligația de aprobare a statelor astfel întocmite.
De asemenea, a arătat că, în soluționarea recursului, instanța de control judiciar trebuie să țină cont și de dispozițiile deciziei nr.838/2009 a Curții Constituționale.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, Ministerul Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitatea să achite sumele la care a fost obligat prin hotărârea atacată.
În situația în care nu ar fi obligat și, Ministerul Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, pentru lunile martie, aprilie 2009, precum și pentru viitor, a fost depusă împreună cu cererea introductivă de primă instanță, fiind înregistrate împreună.
Ambele cereri au fost comunicate pârâtului recurent prin dispoziția primei instanțe, la termenul de judecată din data de 12 mai 2009, așa cum rezultă din încheierea și adresa aflate la filele 126 - 127 dosar fond, acordându-se termen la data de 26 mai 2009, în vederea formulării apărării și depunerii întâmpinării, cu respectarea dispozițiilor art.1141Cod procedură civilă.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din sporul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctivă, adică sancționator, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune, să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularul dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres nu le poate fi imputată reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Astfel, termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c se calculează de la data pronunțării acestei decizii.
Față de aceste considerente reține Curtea că în cauză nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Articolul 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Articolul 73 alin. 3 lit. 1 din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Or, prin art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, lege organică iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, așa cum mai sus s-a arătat.
Este adevărat că prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
atribuției prevăzute de art. 146 lit. e din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională arată în cuprinsul deciziei mai sus menționate că această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.2008).
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, cu sediul în municipiul B, nr.5, județul B, împotriva sentinței civile nr.758 din 9 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 28.10.2009
jud.fond:,
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Sas
