Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 116
Ședința publică din data de 8 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1636 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com., sat nr.18, jud.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului pârâtei, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul de a se constata prescrisă acțiunea formulată de reclamantă.
În subsidiar, solicită admiterea recursului pârâtei, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumelor de: 1397 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada 2004-2005-2006 și actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației până la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în perioada 1990-2005 fost salariată la societatea pârâtă, punctul de lucru Baza de Aprovizionare, de unde a fost disponibilizată; că nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C în perioada 2004-2005-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă și în art.III alin.3 din contractul său individual de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 5-35) și a solicitat pârâtei să producă dovada plății acestei sume, pe care a susținut că nu a primit-o efectiv, așa cum era îndreptățită.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 43-45) prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal pe cale de excepție, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din codul muncii, iar în subsidiar, în fondul cauzei, cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de reclamanta.
În dovedirea acestor apărări, societatea pârâtă a depus înscrisuri (filele 46-65) și a cerut efectuarea unei expertize contabile-specialitatea salarizare pentru a se verifica apărările din întâmpinare (fila 67).
Probele cu înscrisuri și expertiza solicitată au fost încuviințate, raportul de expertiză fiind întocmit de expert (filele 74-82).
Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză au fost respinse (fila 98).
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1636 pronunțată la 14 decembrie 2007, respins excepția invocată de societatea pârâtă ca neîntemeiată, a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1397 lei-reprezentând suplimentări salariale cu titlu de primă de și primă de Paște pentru anii 2004- 2005 conform raportului de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că reclamanta a fost salariata societății pârâte, la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă încetând la data de 14 noiembrie 2005 ca urmare a disponibilizării colective.
A mai constatat prima instanță că potrivit art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C, angajații SN SA beneficiază de suplimentări salariale echivalente cu salariul mediu de bază pe societate, pentru anul 2003 acestea fiind incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Aceste drepturi au fost menținute și în contractele colective de muncă negociate și aplicate la nivelul societății pârâte în anii 2004-2006.
Deși pârâta a susținut în întâmpinare că sumele cerute de reclamantă au fost incluse în salariul său de bază și încasate efectiv și în această ultimă perioadă, din nici un mijloc de probă nu rezultă această situație.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, stabilind in sarcina pârâtei obligația de plată a sumelor reprezentând primă de C și primă de Paști pentru perioada 2004-2005 în cuantum de 1397 lei net-astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie(filele 4-6).
Recurenta a susținut sub un prim aspect că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de către instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretind din nou prin acțiunea sa.
Pentru aceste motive, s-a cerut în principal admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani în acest caz iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începînd cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2006, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Raportul de expertiză contabilă, verificând aceste aspecte, a concluzionat în același sens stabilind că reclamanta nu a primit efectiv suma totală pretinsă prin acțiune reprezentând suplimentările salariale la care era îndreptățită.
Astfel fiind, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamantă fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1636 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com., sat nr.18, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Simona
- - - - - - -
Grefier,
Red,
Tehnored.
2 ex./27.02.2008
dosar fond - -- Tribunalul Prahova
judecători fond -
- -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Simona
