Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 114
Ședința publică din data de 8 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în,-, bloc..A,.1, jud.P și pârâta SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1625 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant, recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
S-a înmânat un exemplar al recursului pârâtei recurentului-reclamant, acesta nesolicitând termen pentru a lua cunoștință de acesta și a-și formula apărarea.
Recurentul-reclamant depune xerocopiile mai multor acte, respectiv sentința nr.1625/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, decizia nr.1 privind încetarea contractului de muncă, sentința civilă nr.1300/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, carte de identitate seria -, nr.- emisă la 28.09.2006 de SPCLEP, două extrase corespondență electronică.
De asemenea, învederează instanței că la instanța de fond actele procedurale i-au fost comunicate la o adresă din P,-,.127,.26, jud.P, însă domiciliul său este în,-,.19,.A,.1, jud.P după cum a făcut dovada cu cartea de identitate depusă în xerocopie și pe care o prezintă și în original instanței spre comparație.
Recurentul-reclamant, consilier juridic pentru recurenta-pârâtă SA, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la plata primei de C pentru anul 2005.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită admiterea recursului pârâtei, modificarea în tot a sentinței
recurate în sensul de a se constata prescrisă acțiunea formulată de reclamant potrivit art.283 lit.e din Codul Muncii.
În subsidiar, solicită admiterea recursului pârâtei, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
În ceea ce privește recursul reclamantului, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Recurentul-reclamant, având cuvântul cu privire la recursului pârâtei, solicită respingerea ca nefondat a acestuia.
CURTEA:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 3780 lei, reprezentând: drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2005 și daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor existente în sarcina acesteia - 474,32 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1989-2005 fost salariatul pârâtei, iar raporturile de muncă cu societatea au încetat la data de 3.01.2005.
A mai susținut reclamantul că potrivit contractului individual de muncă beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, iar dispozițiile art. 168(1) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedeau că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004 - 2005 reclamantul nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște.
De asemenea, reclamantul a susținut că pentru neachitarea la timp a suplimentărilor salariale, pârâta datorează și sumele corectate cu coeficientul de inflație pentru perioada în discuție.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a stipulat că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1625/14.12.2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea
reclamantului și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 2088 lei net, reprezentând: primele de C pe anii 2004, 2005 și Paști 2005, conform raportului de expertiză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă, iar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede la art. 168 dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, dispoziție menținută și în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006.
S-a mai reținut că suplimentările respective au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003 și cum pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște pe perioada menționată, acțiunea acestuia a fost apreciată ca întemeiată fiind în consecință admisă în sensul celor sus-arătate.
Instanța de fond a omologat concluziile raportului de expertiză, raport ce a stabilit sumele nete cuvenite reclamantului, în cuantum de 2088 lei.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul și pârâta au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În recursul său, reclamantul susține, în esență, că instanța de fond nu motivează de ce nu a acordat întreaga sumă solicitată prin acțiune și că, în mod greșit și-a însușit concluziile expertului.
Mai susține reclamantul că instanța a consemnat greșit susținerile părților, schimbând natura și înțelesul neîndoielnic al cererii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea instanței se bazează pe probe neconcludente și neveridice, că documentele care au stat la baza efectuării expertizei au fost comunicate doar expertului și că acesta nu a verificat corectitudinea acestora.
Pârâta susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimata-reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
De asemenea, pasivitatea reclamantului, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei-pârâte, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
Referitor la recursul declarat de reclamant, curtea va constata că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, bazată pe probe concludente și pertinente.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, probă științifică, ce cuprinde concluziile pertinente ale unui specialist în materie de salarizare.
Instanța de fond a motivat decizia sa prin faptul că a dat eficiență concluziilor raportului de expertiză, considerând, în mod corect, că expertul a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de instanță și având la bază documente contabile aflate, conform normelor legale, în posesia societății pârâte.
Rațiunea pentru care instanțele dispun efectuarea unor expertize de specialitate este aceea de a lămuri anumite situații de fapt ce solicită anumite cunoștințe de specialitate.
Concluziile raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză se coroborează cu celelalte probe, respectiv înscrisuri, astfel că în mod corect instanța de fond a dat eficiență concluziilor acestuia.
Instanța de fond nu a schimbat natura și înțelesul cererii formulate de reclamant, ci a soluționat această cerere în sensul în care a fost formulată și anume, acordarea unor drepturi salariale prevăzute în contractele de muncă - prime de Paști și C, în cuantum echivalent cu un salariu de bază mediu pe unitate, pentru fiecare din aceste sărbători, salariul de bază ce nu poate include și sporurile, așa cum solicitase reclamantul prin menționarea unor sume în acțiune.
Probele administrate în cauză au fost supuse discuției tuturor parților din proces, respectându-se principiul contradictorialității.
Documentele contabile avute în vedere de expert au forță probantă și emană de la organe ce au atribuții în domeniul salarizării, astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
În ce privește practica judiciară la care face referință recurentul reclamant, potrivit procedurii civile în vigoare, soluțiile instanțelor de judecată nu se
bazează pe precedentul judiciar, ci se pronunță în baza probelor administrate în cauza dedusă judecății.
Pentru aceste considerente, curtea privește recursul reclamantului ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de societatea pârâtă, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea reclamantului este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2005, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște și de C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru
respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate prin includerea acestor prime în salariul de bază pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea ei în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Pentru considerentele expuse, curtea va constata că și recursul declarat de pârâtă este nefondat.
În consecință, având în vedere cele ce preced, Curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în,-, bloc..A,.1, jud.P și pârâta SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1625 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Simona
--- - - - - -
fiind în CO se semnează
de președintele instanței
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./AȚ
2 ex./7.03.2008
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Simona
