Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 115
Ședința publică din data de 8 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1628 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul G, domiciliat în,-, jud.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimatul-reclamant G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului pârâtei, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul de a se constata prescrisă acțiunea formulată de reclamant.
În subsidiar, solicită admiterea recursului pârâtei, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2782,92 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare restante neacordate, actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că în perioada 1989 și până la data de 14.11.2005 a fost salariat la SA în funcția de mecanic la punctul de lucru Baza de Aprovizionare -
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art. III alin.3, beneficia pe lângă salariul de bază pentru muncă prestată de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și, deși contractul colectiv ce muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004-2005-2006,nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști care se ridică la suma totală de 1397 lei.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte și expertiză salarizare.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SC SA.
În susținerea întâmpinării s-au depus înscrisuri.
Prin concluziile orale formulate la termenul din 14.12.2007, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că este neîntemeiată deoarece cererea a fost înregistrată la data de 11.09.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare în baza art. 137.pr.civ. tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
După administrarea probatoriilor, prin sentința nr. 1628 din 14 decembrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1397 lei net reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și de Paște conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă Sucursala, începând cu anul 1989 până în anul 2005, la SA - punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă încetând prin decizia emisă la data de 14.11.2005.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol se menționează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariu de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în anii 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Tribunalul a mai reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și Paște pentru perioada 2004-2005, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 1397 lei net reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C 2004 și de Paști 2005, conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ei ca urmare a prescrierii dreptului de acțiune ori,în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai apreciat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimata-reclamant nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. În același sens a invocat și două note emis de Comisia Paritară SA.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul a fost salariat la "" SA îndeplinind funcția de - mecanic la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând prin decizia emisă la data de 14.11.2005 ca urmare a disponibilizărilor colective.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004 și 2005, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimatul-reclamant nu a primit sumele solicitate.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantului, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1).
În plus,principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând drepturi salariale suplimentare restante neacordate în cuantum de un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor (decembrie 2004, aprilie 2005) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 10.09.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat de pârâta "" SA ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1628 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul G, domiciliat în,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.02.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Simona
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex/28.02.2008
/
dos.fond - Trib.
jud.fond
R -
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Simona
