Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 116/R/27.01.2010
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și chemata în garanție CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE G, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 755/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar fond nr-, în litigiul intervenit în contradictoriu cu reclamantele, cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Galați, din G,-, jud. G și pârâtul TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru recurenta-chemată în garanție CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE consilier juridic, lipsă fiind recurenții-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, intimații-reclamanți, și intimatul-pârât TRIBUNALUL GALAȚI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererile sunt la al patrulea termen de judecată, legal motivate și scutite de taxă judiciară de timbru; la dosar a fost depusă nota de relații solicitată angajatorului reclamantelor, Tribunalul Galați; prin cererile de recurs pârâții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul recurenteisolicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție față de instituția recurentă ca nefondată, potrivit motivelor invocate prin cererea de recurs și a concluziilor scrise depuse la dosar.
Apreciază că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâților la plata drepturilor salariale ca urmare a diminuării veniturilor nete lunare a reclamantelor or, așa cum rezultă și din nota de relații depusă de către angajator - Tribunalul Galați -venitul net nu le-a fost diminuat ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007. Mai mult, instituția a cărei interese le reprezintă nu mai are rolul de a ține evidența obligațiilor de plată a asiguraților, acest rol revenindu-i Ministerului Finanțelor Publice.
Față de recursurile declarate de cele două instituții pârâte lasă la aprecierea instanței.
Curtea, declarând închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată sub numărul - pe rolul Curții de APEL GALAȚI reclamantele - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Curtea de APEL GALAȚI solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îi oblige pe pârâți în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale în sume brute corespunzătoare diminuării venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale începând cu luna august 2007 cât și pe viitor precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație al monedei naționale de la recunoașterea dreptului până la achitarea integrală a sumelor datorate.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că în conformitate cu articolul 23 alineat 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale pentru asigurați o constituie salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, bază care nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut lunar pe economie, potrivit OUG nr. 147/2002.
Articolul 183 alineat 4 din Legea nr. 19/2000 stabilește că aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale pentru asigurați nu poate duce la diminuarea venitului net al acestora, astfel că potrivit alineatului 5 operațiunea va avea loc prin majorarea drepturilor salariale corespunzător cotei de contribuție la asigurările sociale.
Prin articolul 2 din Legea nr. 250/2007 a fost modificat alineatul 3 al articolului 23 din Legea nr. 19/2000 în sensul că baza de calcul este venitul brut realizat lunar.
Însă dispozițiile Legii nr. 250/2007 nu au modificat, completat sau abrogat pe cele ale articolului 183 din Legea nr. 19/2000 și în consecință trebuia să se facă aplicarea acestora la stabilirea noului cuantum al contribuției.
În acest scop se impunea majorarea drepturilor salariale cu suma reprezentând diferența dintre contribuția datorată anterior și cea datorată după intrarea în vigoare a Legii nr. 250/2007 pentru ca majorarea contribuției să se realizeze în condițiile respectării articolului 183 alineat 4 din Legea nr. 19/2000.
Prevederile articolului 183 din Legea nr. 19/2000 sunt cuprinse în capitolul "Dispoziții tranzitorii" al legii care, în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, asigură corelarea normelor succesive.
Potrivit articolului 60 din Legea nr. 24/2000 dispozițiile de modificare și de completare se încorporează de la data intrării în vigoare, în actul normativ de bază.
Prin urmare articolului 183 din Legea nr. 19/2000 din moment ce nu este abrogat sau modificat, continuă să aibă caracter general în ocrotirea dreptului înscris în conținutul său, referitor la venitul net al asiguraților la majorarea contribuției individuale de asigurări sociale.
Prin întâmpinare pârâta Curtea de APEL GALAȚIa solicitat respingerea acțiunii. A arătat că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și sunt de natură imperativă spre deosebire de normele de drept civil care au caracter dispozitiv sau supletiv.
Același caracter imperativ îl au și normele care reglementează modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul asigurărilor sociale de stat prin perceperea unor contribuții din care urmează a se achita indemnizații, ajutoare și pensii, etc.
Contribuția la asigurările sociale de stat are natura juridică a unei obligații financiar-bugetare întrucât este reglementată în mod asemănător cu alte obligații fiscale, este instituită în scop public iar neplata integrală și la termenele legale ale acestei contribuții atrage aplicarea dispozițiilor privind administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor prevăzute la art. 1 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este parte componentă a bugetului general consolidat, astfel cum a fost definit de art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și în aceste condiții îi sunt aplicabile normele de procedură fiscală, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală: prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
A mai arătat pârâta că art. 23 alin. 3 și 4 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în forma în vigoare înainte de modificare a prevăzut că "baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut", iar alin. 4 al articolului menționat prevede că "salariul mediu brut este cel prevăzut la art. 5 alin. 3". Însă, prin Legea nr. 250/2007, art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 a fost modificat astfel: "baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar".
Legea nr. 250/2007 a intrat în vigoare la data de 22.07.2007, împrejurare în care angajatorul are obligația de a aplica pentru viitor cota de 9,5% la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚIa solicitat chemarea în garanție a Casei Județene de Pensii și Asigurări Sociale G motivat de faptul că diferența salarială în minus rezultată ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 250/2007 reprezintă un cuantum corespunzător mai mare al contribuției individuale de asigurări sociale care s-a virat integral la bugetul asigurărilor de stat și beneficiarul acestor sume rezultate din aplicarea cotei de 9,5 % la o bază de calcul mai mare neplafonată, respectiv la venitul brut realizat lunar, este Casa Județene de Pensii și Asigurări Sociale
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii aducând în susținere în esență aceleași argumente.
Prin sentința civilă numărul 68/23.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚIa fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de APEL GALAȚI și s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Galați față de decizia 104/2009 a Curții Constituționale care a constatat că dispozițiile articolelor I și II din OUG nr. 75/2008 sunt neconstituționale.
Pe rolul Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată sub numărul -.
Prin Sentința Civilă nr. 755/07.05.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea și i-a obligat pe pârâți să restituie reclamantelor diferența de contribuție individuală de asigurări sociale reținută lunar în plus de la fiecare reclamantă în parte, începând cu data de 1 august 2007 la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție a Casei Județene de Pensii G formulată de pârâta Curtea de APEL GALAȚI.
A obliga-o pe chemata în garanție să restituie pârâtei Curtea de APEL GALAȚI diferența de contribuție individuală de asigurări sociale încasată lunar în plus de la reclamante, începând cu data de 1 august 2007 la zi.
În motivare instanța reține că potrivit articolului 23 alineat 1 din Legea nr. 19/2000 baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau contract colectiv de muncă.
Acest plafon a fost majorat prin OUG nr. 147/2002 la 5 salarii medii brute pe economie.
Dispozițiile articolului 183 alineat 4 din Legea nr. 19/2000 prevăd că aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, se va face pe baza Normelor metodologice aprobate de Guvern, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați să nu ducă la diminuarea venitului net al acestora.
Prin articolul 2 din Legea nr. 250/2007 baza de calcul pentru contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați a fost stabilită la venitul brut realizat lunar, astfel că nu s-au abrogat în nici un fel dispozițiile articolului 183 din Legea nr. 19/2000, care au rămas în vigoare și nu au fost respectate de către pârâți.
Prin aceste dispoziții rămase în vigoare se instituie principiul interdicției diminuării veniturilor nete ale asiguraților.
Susținerile pârâtului Ministerul Justiției referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 250/2007 la raporturile de muncă existente, înainte de intrarea ei în vigoare, pe motivul că normele de drept fiscal sunt de natură imperativă și pe motivul neretroactivității legii nu pot fi reținute deoarece reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale corespunzătoare diminuării fiecăruia a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale începând chiar cu luna august 2007, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 250/2007.
Astfel, nu se poate reține retroactivitatea dispozițiilor Legii nr. 250/2007 iar apariția acestui act normativ se coroborează cu dispozițiile articolului 183 din Legea nr. 19/2000 care nu au fost modificate, completate sau abrogate.
În materia raporturilor de muncă, potrivit articolului 38 din Codul muncii orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Pârâții nu au făcut dovada respectării articolului 183 din Legea nr. 19/2000 situație ce adus la o diminuare nejustificată a veniturilor nete ale reclamanților ceea ce nu este admisibil, fiind încălcat principiul nediminuării drepturilor salariale.
Potrivit articolului 161 alineat 4 din Codul muncii întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Casei Județene de Pensii și Asigurări Sociale G formulată de pârâta Curtea de APEL GALAȚI instanța o admite având în vedere faptul că aceasta a fost beneficiara sumelor rezultate din aplicarea cotei de 9,5% la o bază de calcul mai mare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL GALAȚI și chemata în garanție Casa Județeană de Pensii G, care critică în esență următoarele:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civilă, întrucât reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă spre deosebire de normele de drept civil care au caracter dispozitiv sau supletiv.
Același caracter imperativ îl au și normele juridice care reglementează modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul asigurărilor sociale de stat prin perceperea unor contribuții din care urmează a se achita indemnizații, ajutoare și pensii etc.
Contribuția la asigurările sociale de stat are natură juridică a unei obligații financiar-bugetare întrucât este reglementată în mod asemănător cu alte obligații fiscale, este instituită în scop public iar neplata integrală și la termenele legale ale acestei contribuții atrage aplicarea dispozițiilor privind administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor prevăzute la art. 1 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este parte componentă a bugetului general consolidat, astfel cum a fost definit de art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice -,ansamblul bugetelor,componente ale sistemului bugetar agregate și consolidate pentru a forma un întreg" - și în aceste condiții îi sunt aplicabile normele de procedură fiscală, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală:,prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".
Potrivit art. 5 din Codul d e procedură fiscală, "interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
În sensul celor expuse mai sus,a fost și circulara nr. 96272 din 15.08.2007 emisă de Ministerul Justiției către curțile de apel și aparatul propriu în vederea aplicării unitare a legislației fiscale și a celei privind asigurările în care a fost reiterată obligativitatea respectării prevederilor actelor normative în vigoare în ceea ce privește modul de calcul, de reținere și de virare a impozitelor și contribuțiilor salariale.
Este adevărat că art. 23 alin. 3 și 4 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,în forma în vigoare înainte de modificare, a prevăzut:,(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut. (4) Salariul mediu brut este cel prevăzut la art. 5 alin. (3)".
Prin Legea nr. 250/2007, art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 a fost modificat astfel:,Baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar".
Legea nr. 250/2007 a intrat în vigoare la data de 22.07.2007, împrejurare în care angajatorul are obligația de a aplica pentru viitor cota de 9,5 % la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar.
În acest context legislativ, a solicitat să se observe că modalitatea de determinare a CAS este legală, iar criticile reclamanților sunt vădit nefondate. Ceea ce nu au avut în vedere reclamanții este faptul că prin plata contribuțiilor devin parte în raporturi de drept fiscal, compuse de drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică, lunară, a drepturilor salariale. sunt calculate, reținute și virate odată cu plata drepturilor salariale, și singura concluzie logică este că li se aplică regimul legal în vigoare la momentul plății.
În acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii, pentru plata drepturilor salariale începând cu luna august 2007 angajatorul a determinat CAS datorat de angajat folosind baza de calcul aplicabilă, potrivit legii, la data plății, respectiv venitul brut realizat lunar. Folosirea unei baze de calcul plafonată la 5 salarii medii brute pe economie excedează prevederilor legale în vigoare,încălcându-se totodată și principiul neretroactivității legii, potrivit căruia,Legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Prin urmare principiul retroactivității legii este aplicabil, pe cale de excepție, numai în cazul legii penale sau contravenționale mai favorabile și nu a celei fiscale incidente în prezenta cauză. Soluția propusă de reclamanți este cea a ultraactivității aplicării legii fiscale în timp,în mod selectiv,doar în privința unor dispoziții legale pe care le apreciază ca fiindu-le mai favorabile.
De asemenea, a apreciat că prin soluția propusă de reclamanți se ajunge la o aplicare discriminatorie a legii, prin aceea că persoanelor aflate în situații identice li se aplică un tratament inegal, în ceea ce privește contribuția la bugetul de asigurări sociale de stat. Este vorba de persoane ale căror raporturi de muncă s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 250/2007 pe de o parte, iar pe de altă parte, de persoane ale căror raporturi de muncă s-au născut după acest moment la care se raportează reclamanții.
Mai arată că art. 183 din Legea nr. 19/2000 conține dispoziții tranzitorii care s-au aplicat pe o durată determinată la momentul intrării în vigoare a legii, când s-au majorat contribuțiile la asigurările sociale, iar în aplicarea acestuia a fost emisă HG nr. 403/2001, care prevede că procentul de majorare a salariului de bază brut lunar se aplică o singură dată la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI susține în motivarea recursului său că începând cu data de 22.07.2007, când a intrat în vigoare Legea nr. 250/2007, baza de calcul pentru plata CAS este venitul brut realizat lunar, iar angajatorul a respectat dispozițiile legale.
În motivarea recursului său, chemata în garanție Casa Județeană de Pensii G arată că sunt incidente două motive de recurs, respectiv art. 304 pct. 6 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, deși reclamanții au solicitat plata unor drepturi bănești cu care li s-au diminuat salariile după intrarea în vigoare a Legii nr. 250/2007, instanța obligă pe pârâți, respectiv pe chemata în garanție, să restituie diferența de contribuție de asigurări sociale reținută lunar începând cu data de 01.08.2007, contrar obiectului acțiunii.
De asemenea se arată că recurenta Casa Județeană de Pensii nu este beneficiara contribuției de asigurări sociale reținută lunar, ci aceasta este colectată la bugetul consolidat, prin Ministerul Finanțelor Publice.
La cererea instanței au fost depuse precizări de la Compartimentul Economico-Financiar al Tribunalului Galați cu adresele nr. 6096/4/16.11.2009 și nr. 337/10 din 25.01.2010, din care rezultă că în urma apariției Legii nr. 250/2007 veniturile lunare nete ale reclamantelor nu au fost afectate, întrucât bazele de calcul ale acestora nu depășeau plafonul de 5 ori salariul mediu brut prevăzut de lege.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acestea sunt fondate față de următoarele considerente:
Prin Legea nr. 250/2007 s-a modificat Legea nr. 19/2000, referitor la baza de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, astfel:
Anterior, art. 23 alineatul (3) din Legea nr. 19/2000 avea următorul cuprins:
(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) (baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților)nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
Acest articol s- modificat și are următorul cuprins:
"(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) este venitul brut realizat lunar."
Ca urmare, începând cu 23.07.2007 (data intrării în vigoare a legii) salariații sunt obligați să plătească contribuția individuală de asigurări sociale la întregul venit realizat, fără a mai exista plafonul de 5 ori salariul mediu brut.
Această dispoziție produce efecte asupra persoanelor care realizează venituri brute de peste 5 ori salariul mediu brut, pentru care se mărește baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților, nu și asupra celor care realizează venituri mai mici de acest plafon, pentru care baza de calcul era oricum venitul brut realizat lunar.
Este și situația reclamantelor, care îndeplinesc funcții de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Galați și ale căror venituri brute nu depășeau plafonul de 5 ori salariul mediu brut prevăzut de lege, așa cum rezultă din adresele emise de Compartimentul Economico-Financiar al Tribunalului Galați.
Având în vedere că aplicarea Legii nr. 250/2007 nu a avut efecte în sensul diminuării veniturilor nete realizate de reclamante, în mod greșit instanța de fond i-a obligat pe pârâți să achite diferențe corespunzătoare diminuărilor salariale.
Având în vedere că cererea principală este nefondată, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 60 Cod procedură civilă, ca urmare și cererea de chemare în garanție este neîntemeiată.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite toate recursurile, va modifica în tot sentința recurată, iar în rejudecare va respinge acțiunea formulată de reclamanți și cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de APEL GALAȚI ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 755/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar fond nr-.
Modifică în t o sentința recurată și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele - și, cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Galați, din G,-, jud. G și cererea de chemare în garanție a CASEI JUDEȚENE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE G, cu sediul în G,-, jud.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 2: Alina Savin | JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: - -/09.02.2010
: 8 ex.//22 Februarie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari:tin/
Comunicat: 6 ex.//__.02.2010
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
